Din ciudățeniile economiei de piață: De ce sunt fericiți oamenii de afaceri care au în apropiere un penitenciar cu regim relaxat de detenție?

Companiile caută (și) în spatele gratiilor o soluție pentru a tempera cea mai mare criză de personal din istoria recentă.

 Acest articol a apărut în numărul 43 (25 iunie – 8 iulie) al revistei NewMoney

Salvarea sa e o închisoare. Mai în glumă, mai în serios, distanța scurtă dintre fabricile pe care le are în tot județul Constanța și un penitenciar local a fost șansa lui Ömer Süsli, antreprenorul de origine turcă stabilit în România în urmă cu aproape 30 de ani a cărui poveste ați putut-o citi pe larg în ediția trecută a NewMoney. „Din fericire, avem un penitenciar la Poarta Albă“, spune omul de afaceri, din ce în ce mai îngrijorat că acuta criză de personal frânează dezvoltarea companiilor sale, cu activități în domeniul producției de materiale de construcții și al retailului. Süsli nu înțelege cum Constanța are un șomaj de 4-5%, iar el are de ceva timp 600 de posturi libere. Penitenciarul de la Poarta Albă re­prezintă pentru managerii săi un bazin de recrutare important. „De obicei (deținuții care muncesc în fabricile sale, n.r.) au sentințe de sub cinci ani și, după ce își termină pedepsele, majoritatea rămân la noi la muncă“, a afirmat Süsli în cadrul celui mai recent eveniment NewMoney „Centenar 2018: 100 de idei pentru România“, organizat la Constanța.

Süsli e „fericit“, pentru că are o închisoare cu re­­­­­­gim deschis atât de aproape de fabricile sale, însă acesta reprezintă un avantaj de care pot beneficia puțini din zecile de mii de antreprenori pe care criza forței de muncă îi împinge către soluții mai mult sau mai puțin disperate. Nu orice penitenciar poate furniza forță de muncă, întrucât închisorile cu regim închis nu permit acest lucru. Pe de altă parte, nu orice business poate folosi angajați de acest fel. Nu foarte departe de fabricile de saci, cărămizi sau vopsea pe care antreprenorul de origine turcă le-a construit la Constanța, Cobadin sau Ovidiu se află hotelurile și restaurantele de pe litoral, adică afaceri care presupun interacțiune directă cu consumatorul și care nu pot apela la rezervorul de resurse umane de la Poarta Albă, din motive ușor de bănuit.

Citiți și: Povestea turcului care a venit în România ca să-și reducă stagiul militar. Rămas aici, a ajuns în timp să cumpere afacerile unei multinaționale

Recent, președinții celor mai importante asociații patronale din tu­­rism și HoReCa au tras mai multe semnale de alarmă privind dis­­fun­­c­­ționalitățile pe care criza forței de muncă deja le creează pe litoral. Mohammad Murad, președintele Federației Patronatelor din Tu­rismul Românesc (FPTR) și cel mai important hotelier de la Marea Neagră, preconizează că 10% din hotelurile și res­­taurantele de pe litoral nu vor fi des­­chise în acest sezon, din cauza lip­­sei de personal. Și Dragoș Pe­­tres­­cu, acți­o­narul majoritar al City Grill, cel mai mare lanț de restaurante cu capital românesc, subliniază un paradox al pieței: unitățile de cazare românești au cerere, însă aceasta nu poate fi satisfăcută, din lipsă de personal. Pentru ca lucrurile să poată funcționa la parametri normali, hotelierii de pe litoral mai au nevoie de 50.000 de angajați.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.