Cum micșorează războiul din Ucraina și scumpirea energiei coșul de cumpărături al românilor

Mâncarea noastră obișnuită – biscuiți cu unt la micul dejun, supă-cremă la prânz și șnițel cu salată la cină – a ajuns la preț de lux. Scumpirea energiei, războiul și schimbările climatice pot genera oricând o criză alimentară.

Pentru domnul Gigi, pensionar cu o carieră nouă, în domeniul „security“ la un hipermarket din vestul Bucureștiului, scumpirea alimentelor din ultimul an a adus provocări neașteptate. „Se fură, domnule! Și fură cine nu te-ai aștepta, oameni serioși, vorb’aia“, e supărat domnul Gigi. Până în vara trecută, jobul lui era mult mai simplu. Acum se uită lung după toți cei ce poartă paltoane și jachete de iarnă cu buzunare mari. S-a dovedit, nu o dată, că e vehiculul preferat de pachetele de unt și de brânză mai de soi pentru a evada din rafturi, neplătite. Unele lanțuri de hipermarketuri, precum Carrefour, și-au luat măsuri de precauție. Untul a fost plasat în cutii care piuie dacă trec de casa de marcat. La fel, brânza și cașcavalul.

Iar asta nu se întâmplă doar în România. Situații similare au fost semnalate și în Polonia, în Cehia și în Ungaria. Chiar în Franța și în Belgia. Peste tot unde alimentele de bază s-au transformat, din cauza prețului, în mâncare de lux.

Dispariții neobișnuite

Un lanț de magazine din Polonia socotește că la sfârșitul anului trecut o treime dintre pachetele de unt sfârșeau topindu-se în buzunarele clienților. În Franța, rata furturilor din vitrină a ajuns la 17%. În Ungaria, la 22,5%. România nu are astfel de statistici. În orice caz, nu unele pe care cineva să vrea să le publice.

Acum un an, înainte de război, pachetul de unt de 250 de grame cu 82% grăsime pornea, în magazinele din Franța, de la 1,77 euro. Adică aproape 9 lei. În Cehia, aceeași cantitate, la aceeași calitate, era 11,30 lei. În România, pornea de la minimum 7 lei. La început de 2023, prețul aceluiași pachet de unt ajunsese în Franța la 13,90 lei; în Cehia pleacă acum de la 9,60 lei, iar în România, de la 12,90 lei.

Prețul ouălor dă în fiert

Untul, ca untul, că pe timp de război îl mai economisești, îl mai înlocuiești cu un pic de margarină sau cu unt cu mai puțină grăsime. Dar ce te faci cu ouăle, absolut indispensabile într-un chec rapid, pentru pachetul copiilor de la școală sau pentru jumătate de aperitiv, alături de mămăligă, brânză… și unt?

Cine mai dă peste un pliant vechi de supermarket prin casă poate vedea fără dubiu cum omleta s-a scumpit spectaculos în numai câteva luni. În ultimul an, potrivit statisticilor europene, creșterea prețurilor la ouă în România este de 76%. Nici măcar nu e cea mai mare din Uniunea Europeană. Vecinii de la sud, bulgarii, au suportat o scumpire la ouă de 80%. În Germania e de aproape 97%, iar în Ungaria, de 118%. Găinile lor trebuie să strige un „cotcodac“ mai victorios pentru așa reușită.

În afara statisticilor, cine își amintește că plătea 13-14 lei pe un carton cu 30 de ouă înainte de Paște, anul trecut, nu se înșală. Aceeași cantitate costă acum dublu: minimum 26-27 de lei. Așa se face că plătim acum pentru 10 ouă de țară cât plăteam acum un an pentru un carton mare.

Cine a scumpit

Pentru Dan Ivașcu, președintele Cooperativei Agricole Unirea Gospodarilor Mihăilești (județul Buzău), cauzele scumpirilor sunt cât se poate de clare. „Creșterea prețurilor la energie, gaz și cereale. În plus, Polonia nu mai aduce atât de multe ouă pe piața din România. Or fi găsit o altă piață sau nici ei nu mai produc la fel de mult. Și atunci, fiind cererea mai mare decât oferta…“, inițiază raționamentul fermierul. El însuși este furnizor de ouă, carne, lactate, conserve țărănești, legume și fructe proaspete și visează la momentul în care Bucureștiul, aflat la numai 80 de kilometri de țăranii pe care îi reprezintă, își va cumpăra mâncarea mai ales de la oamenii care muncesc pământul lângă Capitală. „Dacă un milion de bucureșteni ar aloca 100 de lei pe lună din bugetul pentru mâncare să cumpere de la producătorii locali, am avea 100 de milioane de lei cifră de afaceri pe lună. Din suma asta, noi am aloca 10% gospodăriilor țărănești, le-am furniza containere zootehnice, să le punem la treabă. Într-un an de zile am dezvolta un lanț de aprovizionare scurt pentru București“, visează cu ochii deschiși Ivașcu.

Ce reproșează el marilor lanțuri de magazine e că aduc marfa de prea departe, iar prețul transportului internațional trebuie înglobat în produs, într-o perioadă în care costul carburanților, ca toate prețurile la produsele energetice, numai prietenos nu este.

Muuultă răbdare

Cine a apreciat replica lui Shaggy, din „Scooby Doo“ – „Cui îi place laptele de iac? Iiiiach!“ –, nu știe, probabil, că laptele din care se produce cea mai scumpă brânză din lume (1.000 de euro/kilogram) e de măgăriță, iar specialitatea a fost creată lângă noi, peste gard, în Serbia.

Nici sortimentele cu care suntem obișnuiți nu mai sunt ușor accesibile. Daniel Donici, cofondator al producătorului de lactate Artesana, din Tecuci (județul Galați), spune că prețurile lactatelor au crescut în ultimul an cu aproximativ 20%. Mai ales din cauza costurilor la utilități. Pentru firma sa, 2023 se anunță un an dificil. „Cel mai complicat de până acum.“ Războiul i-a prins pe „artizanii laptelui“ cu o fabrică nouă în construcție. Trebuia să fie gata vara trecută, dar au apărut „mici probleme“. Curajoșii antreprenori de la Tecuci spun însă că 2023 a început cu „probe pe bune“, iar noua fabrică ar trebui să intre în economie la sfârșitul acestei luni.

Între timp, antreprenorii de la Artesana au făcut colecție de facturi degeaba la curent. „Cu probe, teste care aveau nevoie de curent ca să funcționeze, și fără produs pe care să-l vindem, ne-au cam lovit facturile“, mărturisește Daniel Donici. El are încredere însă că prețurile se vor stabiliza. Iar odată ce utilitățile vor costa mai puțin, „normal, dacă putem reduce, bineînțeles că vom reduce“.

Rază de speranță

Vestea bună vine dinspre prețul materiilor prime, care s-au întors la cotațiile de dinaintea invaziei ruse în Ucraina din februarie 2022. „În prezent, indicația de preț la tona de grâu cu livrare în septembrie, în portul Constanța, este de 240-245 de euro. Acum, la început de februarie, în portul Constanța, prețul grâului este de 280 de euro pe tonă, iar trendul este de scădere“, spune Cezar Gheorghe, specialist al Clubului Fermierilor Români în comerțul internațional cu cereale.

Toate țările mari producătoare de grâu au avut recolte bune sezonul trecut. Și cum Australia raportează de asemenea o producție-record istoric de 36,6 milioane de tone, pâinea ar trebui să fie mai ieftină ca oricând în următorul an. USDA (Departamentul American pentru Agricultură) nici nu include deocamdată în raportările sale privind rezervele globale grâul australian. Ar împinge prețul în jos prea rapid, în condițiile în care, în emisfera nordică, fermierii și-au înființat culturile la prețuri umflate ale materiei prime, mai ales la îngrășăminte, spune Cezar Gheorghe.

Acum însă, prețurile sunt în cădere liberă și la fertilizanți, ca urmare a scăderii prețurilor la materiile prime energetice. Ceea ce e total neobișnuit pentru o perioadă în care cererea e ridicată, înainte de sezonul agricol de primăvară. „Tonul îl dă întotdeauna NOLA (New Orleans, Louisiana, SUA), poarta de intrare pentru toate îngrășămintele în Statele Unite“, explică expertul, referindu-se la bursele agricole. „Iar indicatorul NOLA e foarte scăzut, deși cererea este foarte ridicată. Cert e că fermierii americani se aprovizionează doar cu strict cât au nevoie, nu mai fac stocuri, deci se așteaptă ca piața îngrășămintelor să mai scadă“, spune Cezar Gheorghe.

Până ce prețul redus al materiilor prime va fi inclus în costul produselor pe care le cumpărăm din magazine va mai dura. Între timp, etichetele rămân cu numere mari, o inflație reziduală de pe urma producției la costuri ridicate.

Nori de furtună

Nici nu s-a calmat ultimul episod inflaționist, că trei amenințări vin să pună gaz pe foc. Oricare dintre ele s-ar materializa, prețul alimentelor ar lua din nou avânt. „Este ca și cum ai zbura cu un singur motor“, spune John Baffes, economist principal privind agricultura la Banca Mondială, în cotidianul britanic Financial Times. „Cât timp acel motor funcționează, totul e bine. Dacă motorul se oprește, atunci ai probleme.“

E vorba, în primul rând, despre război. O escaladare a situației sau pur și simplu un refuz al Rusiei de a continua acordul privind coridorul cerealelor de pe Marea Neagră, după termenul de expirare din martie, ar da peste cap balanța dintre cerere și ofertă.

Chiar și acum, când „grain-deal“ e, teoretic, funcțional, rușii fac tot ce pot ca lucrurile să nu meargă bine: întârzie deliberat inspectarea navelor la Istanbul. „Ar trebui să vadă șase nave pe zi și nu inspectează mai mult de patru-cinci. Vapoarele care transportă cereale, oleaginoase sau chiar ulei brut se comportă ca un taxi. Când staționează, costă. Pentru o navă de 63.000 de tone, o zi de staționare înseamnă între 25.000 și 30.000 de dolari“, explică mecanismul Cezar Gheorghe. Nu e greu de anticipat, la o medie de așteptare de 20 de zile, marfa va ajunge la destinație mult mai scumpă.

În al doilea rând, o eventuală nouă creștere a prețurilor la energie ar avea din nou efectele pe care le-am văzut anul trecut. În fine, o amenințare trecută deseori cu vederea, schimbarea climei, poate arunca oricând în aer toate socotelile specialiștilor din agricultură.

Vremea pentru El Niño

Lumea este deja după un record de trei ani la rând cu La Niña, fenomen care presupune răcirea suprafeței Oceanului Pacific și a temperaturilor la nivel global. Cu toate acestea, Europa a trecut vara trecută prin recorduri de căldură. Iar experții se așteaptă ca anul acesta să trecem la fenomenul opus, El Niño, care ar însemna temperaturi și mai ridicate, alături de numeroase episoade de vreme extremă.

„2022 a fost în România al treilea cel mai cald an din 1900 și până în prezent, după 2019 și 2020“, spune directorul general al Administrației Naționale de Meteorologie, Elena Mateescu. Iar în ianuarie 2023 am avut cea mai mare abatere termică pozitivă din 1961 încoace, de 5,4 grade Celsius. Ziua de 19 ianuarie a adus și recordul termic absolut: 22,5 grade, la Turnu Măgurele.

Dar nu căldura e cea mai mare problemă la noi. Seceta e. Din 2000 încoace, frecvența anilor secetoși a devenit mult mai mare, câte cinci-șase la un deceniu, spune Elena Mateescu. În actualul sezon agricol sunt diferențe serioase de la o lună la alta. „În septembrie a plouat mult, aproximativ 98 de litri pe metru pătrat, față de o medie multianuală de 55 de litri“, spune specialista. Șefa ANM atrage atenția că nu a plouat peste tot la fel. Cea mai mare cantitate de apă a căzut în partea de vest a țării, în timp ce în Dobrogea și în jumătatea sudică a Moldovei, care suferă de secetă pronunțată de mult, au venit puțini stropi de ploaie. În octombrie a plouat foarte puțin, situație care s-a repetat în noiembrie și s-a agravat în decembrie. E drept că „2023 a început cu a cincea cea mai ploioasă lună ianuarie din ultimele șapte decenii la nivel național, dar ploile au continuat să ocolească sud-estul“, mai precizează Elena Mateescu.

Optimism moderat

În lumea oamenilor care lucrează cu cifrele, viitorul prețurilor la alimente nu e totuși prea întunecat. „Scenariul nostru de bază este că inflația se va tempera de la 16,4%, cât a fost anul trecut, la 8,1% în acest an“, spune economistul-șef al Băncii Comerciale Române (BCR), Ciprian Dascălu.

„Dacă ne uităm la principalele produse agricole – cereale, semințe de floarea-soarelui, produse lactate și carne –, curba futures indică o scădere în acest an. Totuși, ca nivel absolut, cotațiile sunt mai mari decât nivelurile istorice din media ultimilor cinci ani“, observă Dascălu. În privința riscurilor globale, care pot da peste cap aceste calcule, economistul-șef al BCR spune că, într-adevăr, „orice șoc poate lovi piața alimentelor, pentru că cererea este foarte puțin elastică“. O scădere a ofertei ar duce inevitabil la o creștere de preț. „Europa nu cred că are o problemă. Dar dacă ne uităm la țările mai sărace, orice șoc poate duce la efecte mult mai dramatice, inclusiv la revoltă și schimbări politice“, completează Dascălu.

România este, în ultimii ani, în situația de a importa 70% din ce mănâncă. Acest fapt contribuie, de asemenea, la meniul, piperat ca preț, de fiecare zi. Fermieri precum Dan Ivașcu vor să schimbe însă situația și cred că un lanț mai scurt de aprovizionare e cheia pentru alimente mai ieftine și mai sănătoase. „Avem în România 3,7 milioane de gospodării țărănești care așteaptă să fie puse la treabă. Oameni dispuși să facă această muncă grea. Să curețe grajdul animalului, să mulgă vaca, oaia, capra, să stea în solar“, ca să-și livreze produsele în orașele apropiate, pentru un mic profit.

Până atunci, omleta cu ouă din import, aduse cu camionul, rămâne foarte scumpă. Iar domnul Gigi de la „security“ va continua să aibă mult de muncă la paza alimentelor din hipermarket.

Salam și lactate

Ungaria se numără printre cele mai afectate state de furturile de alimente din magazine, pe fondul scumpirii agresive a produselor din carne (40%) și din lapte (75%).

• PLUS 22%. În primele zece luni ale anului trecut au fost înregistrate în total 8.400 de furturi din magazine, conform poliției maghiare, ceea ce reprezintă o creștere de 22% față de perioada similară a anului 2021.
• GUSTURI NOI. Lanțurile de retail din Ungaria au raportat că hoții și-au schimbat preferințele: dacă în anii trecuți sustrăgeau electronice și băuturi scumpe, acum salamul și lactatele au prioritate.
• MAI AGRESIVI. Vestea și mai rea vine din faptul că hoții au devenit mult mai agresivi, neezitând să-i amenințe cu cuțitul pe agenții de pază, în cazul în care sunt prinși asupra faptului.

Acest articol a apărut în numărul 157 al revistei NewMoney

FOTO: Getty