Ciprian Dascălu, BCR: „În unele țări am putea vedea și măsuri precum raționalizarea hranei”

Carmen Constantin 20/05/2022 | 12:12 Financiar
Ciprian Dascălu, BCR: „În unele țări am putea vedea și măsuri precum raționalizarea hranei”

Inflația se va mai domoli în a doua parte a anului, iar cursul leu-euro va ră­mâne sta­bil, crede economistul-șef al Băncii Comerciale Române (BCR), Ciprian Dascălu (42 de ani). Totul va depinde însă și de răz­­boiul din Ucraina.

NewMoney: Prețul gazelor a explodat pe bur­sele internaționale după ce Rusia a anun­țat că închide robinetul pentru Polonia și Bulgaria. Multe state din vestul Euro­pei caută soluții pentru ca iarna urmă­toare să nu le ia prin surprindere. România ce poate face?

Ciprian Dascălu: Vom avea până la urmă un răspuns la nivel european în privința gazelor. Sunt două direcții de reducere a de­pendenței de gaze. Una e pe partea de ofertă, iar aici trebuie să luăm în calcul de la exploatări noi până la accelerarea tranziției verzi. În schimb, în România, cred că e destul de mult loc de acțiune și pe par­tea de cerere, pentru că eficiența energetică a clădirilor este mult mai scăzută față de alte state europene, iar prin ridicarea acestui indicator poate fi scăzută cererea. Pe partea de ofertă, vorbim nu doar de exploa­tări noi, ci și de un mediu prietenos de a investi și extrage din depozitele din Marea Neagră.

Când își revine euro

– Această escaladare a crizei gazelor vine pe fondul cererii Rusiei de a încasa ruble pentru gaze, măsură menită să întărească această monedă. Care e, de fapt, mecanismul?

Greu de estimat ce dorește Rusia. Este, probabil, mai degrabă un răspuns la sanc­țiu­­nile economice care penalizează economia Rusiei. Și dacă ar fi primit euro, banca centrală de la Moscova putea să vândă mai departe valuta încasată pentru gaze, pentru a întări rubla. E, mai degrabă, o modalitate prin care să evite pe mai departe alte eventuale sancțiuni. Conturile în euro pot fi controlate de băncile centrale care emit această monedă, în timp ce contul în ruble este sub controlul băncii centrale a Rusiei.

– Pe fondul războiului, euro s-a devalorizat destul de mult. Sunt și voci care spun că euro va ajunge aproape la paritate cu dola­rul. La ce să ne așteptăm?

– Nu este exclus, pe termen scurt sau chiar mediu, să vedem o apreciere a dolarului față de euro, funcție de cum evoluează conflictul și sancțiunile occidentale la adresa Rusiei. Dacă ne uităm la cele două econo­mii, vedem că cea europeană este mult mai expusă la schimburile comerciale cu Rusia. Este evident dependentă de gazul rusesc și, într-o anumită măsură, și de alte materii prime venite din Rusia. Evident, creșterea economică din Zona Euro va fi mult mai afec­tată de acest conflict decât creșterea economică din Statele Unite. Datele economice pe Europa au dezamăgit așteptările, mult mai semnificativ decât datele econo­mice din Statele Unite. Pe deasupra acestei proximități și conexiunilor economice dintre UE și Rusia, avem și așteptările privind evo­luția ratelor dobânzii. În SUA, de pildă, se anticipează un ciclu destul de agresiv de creștere a dobânzii de politică mo­netară. În schimb, în Europa, analiștii se așteaptă la o creștere mai moderată până la finalul acestui an. Toate acestea, cumulativ, vor men­ține un dolar puternic sau vor susține în­tă­rirea dolarului. Dacă ne uităm pe termen mediu, din perspectiva schimburilor co­mer­ciale, Europa are în continuare un surplus comercial față de Statele Unite, deci, din perspectiva cererii și ofertei pentru cele două valute, mă aștept pe termen mediu să vedem o revenire a euro, odată ce va fi mai clară situația acestui conflict.

Pariul cu agricultura

– Războiul riscă să creeze și o criză alimen­tară. România nu ar trebui să aibă probleme, producția de cereale și oleaginoase e mult peste consum. Pot însă fermierii români să profite de pe urma cererii mai mari?

– În mod normal, dacă prețul crește, iar oferta e afectată de război, producătorii români vor vinde la un preț mai ridicat. Din nou, cât timp avem o economie deschisă, pre­țul va fi mai mult sau mai puțin legat de piețele internaționale. În mod normal, fermierii ar trebui să fie bucuroși că își vând marfa la un preț mai bun. Pe de altă parte, dacă ne uităm la problemele structurale din agricultură, vedem că ei nu au cum să pro­fite la potențialul pe care îl au. Amintesc aici irigațiile sau cadastrarea, care împiedică într-o anumită măsură comasarea suprafe­țelor, astfel încât productivitatea și eficiența în agricultură să fi fost rezolvate.

– Dacă cerealele se scumpesc, să ne aș­­tep­tăm ca și carnea să devină mai scumpă?

– Prețul cerealelor, ca furaje, va influența inevitabil prețul altor produse care folosesc cerealele în procesul de producție. Cred că e principala problemă cu care se poate confrunta omenirea și am văzut deja câteva reacții privind ceea ce se întâmplă în țările net importatoare de cereale, precum cele din nordul Africii, care cumpărau cereale tocmai din zona Mării Negre. Deo­camdată nu știm cât de bun va fi anul agri­col, dar în unele țări am putea vedea și mă­suri precum raționalizarea hranei. E vorba de țările mai sensibile la costul de achiziție, care nu au veniturile publice necesare și nici nivelul de trai pentru a aco­peri creșterile de pre­țuri.

Transporturile au fost mult afec­tate de pan­demie, iar războiul din Ucra­i­na n-a făcut decât să înrăutățească situația. Podul care făcea parte din șoseaua ce leagă Ucraina de Moldova și, implicit, de România a fost distrus de ruși. Pe acolo ar fi urmat să treacă și transporturile de cereale din Ucra­i­na către export. În ce măsură va fi asta o pro­­blemă?

– Nu mi-e clar dacă sunt alternative cât de cât apropiate de acel pod distrus. Pe de altă parte, am văzut state care sunt gata să preia exportul de cereale al Ucrainei. Evident, distanța de transport mai mare va implica și costuri mai mari de livrare.

Criză de materiale rare

– Încă dinainte de război apăruse o criză de ma­terii prime folosite în tehnologie, precum cobalt, magneziu, neon sau bismut, prove­nite mai ales din China. Aceasta se confruntă însă cu o nouă criză COVID, iar asta încurcă și mai mult situația, pentru că în anumite re­giuni, din cauza carantinei stricte, oamenii nu pot merge nici măcar la serviciu. Fabrica­rea unor electrocasnice sau gadgeturi e pusă sub semnul întrebării. Să ne așteptăm la o criză și la scumpiri și pe această piață?

– Vedem deja blocaje pe lanțurile de distri­buție, vedem întârzieri în livrarea mărfurilor dinspre China spre Europa sau Statele Unite. Am mai văzut măsuri dure de caranti­nare și în prima fază a crizei COVID și știm deja că duc la o întârziere a producției. Creș­terile de prețuri depind însă și de cum va fi influențată puterea de cumpărare de creșterea generalizată a inflației. Creșterile de prețuri la produsele esențiale, precum energie, combustibil, alimente, ne așteptăm să se simtă destul de mult în puterea de cum­părare, începând cu trimestrele II-III ale acestui an. Iar odată ce puterea de cumpă­rare este erodată de inflație, oamenii încep să renunțe la bunurile „nice to have“, precum electronicele sau electrocasnicele. Mă aștept ca încetinirea exporturilor din China să fie contrabalansată de o erodare a cererii, pe fondul creșterii de prețuri la bunurile de bază.

– România are deja o inflație de peste două cifre, dar sunt alte state europene care o duc și mai rău din acest punct de vedere. Cum se va încheia anul din acest punct de vedere?

Primul șoc din partea inflației a venit din creșterea prețurilor la energie și la materii prime, în general. Cel puțin în cazul Româ­niei, acest șoc s-a transmis într-o creștere generalizată a prețurilor bunurilor de larg consum mult mai rapidă decât eram noi obiș­nuiți să vedem. Venind după mai mulți ani în care veniturile populației au crescut accelerat, producătorii și vânzătorii au putut crește prețurile fără a-și scădea semnificativ cererea pentru bunurile pe care le pro­­duc sau le distribuie. Dacă inițial, anul trecut, trei sferturi din inflație veneau din creșterea prețului produselor energetice, anul acesta, un factor important care îm­pinge inflația în sus este inflația de bază, care deja a atins 7% în martie, urmează să atingă un vârf de 8,5%, va coborî destul de lent și va rămâne persistentă. Cât despre creșterea inflației headline, creșterea prețu­rilor de consum la care se uită toată lumea, ne așteptăm la un vârf de 11,2% în iunie (inflația a ajuns la 13,8% în luna aprilie – n.r.), după care vom vedea o scădere lentă până spre 10,4% la finalul acestui an.

Euro de 5,05 lei la sfârșitul anului

– Pe ce curs valutar pariați pentru finalul de an?

– Leul a avut o stabilitate ridicată, în special în timpul episoadelor de tensiune globală. Dacă ne uităm însă la deficitul de cont cu­rent, care e foarte ridicat în România față de cele din regiune, anul trecut a fost de 7% din PIB (produsul intern brut, n.r.). Antici­păm o moderare a cererii de consum interne, pe fondul unei reduceri a venitului me­diu real, din cauza inflației, ceea ce va duce probabil la o corecție minoră, astfel încât deficitul de cont curent să rămână în jurul valorii de 6,5% din PIB. Asta înseamnă că vom vedea în continuare presiuni de depreciere asupra leului. Cum devalorizarea monedei națio­nale ar avea efect rapid asupra inflației, ne așteptăm ca banca centrală să continue managemen­tul său destul de strâns al cursu­lui de schimb. În concluzie, vedem pentru fina­lul anului un curs de schimb în jurul va­lorii de 5,05 lei pentru un euro.