Cine are de câștigat și cine are de pierdut în cazul în care vom avea un curs de cinci lei pentru un euro până la sfârșitul anului

Leul s-a devalorizat față de euro cu 50 de bani în ultimii zece ani. Unii analiști cred că vom avea un curs de cinci lei pentru un euro înainte de sfârșitul anului. Cine va fi afectat?

Într-o duminică noroasă de început de vară, la casa de schimb valutar Exchange de la parterul unui mall din sudul Bucureștiului, e un singur client. În pantaloni scurți, negri, cu un tricou negru și pantofi sport albi, cumpără 200 de euro, ca să aibă și ceva cash în vacanță în Grecia. Altfel, știe că peste tot poate să achite cu cardul sau chiar cu telefonul.

Cursul de schimb nu e mult diferit de cel oficial: 4,97 de lei pentru euro, față de 4,95 la Banca Națio­nală a României (BNR). Hussein, patronul micii afa­ceri cu bani, originar din Orientul Mijlociu, e mulțu­mit că, în ciuda marjelor mici, măcar volumul de tranzacții a mai crescut în ultimele săptămâni. Se vede că se apropie sezonul vacanțelor, oamenii vin să cumpere euro. Sau dolari, pentru excursiile pe alte continente. Ori lire egiptene, cum e cazul unei femei care urmează să plece în câteva zile la Hur­ghada, împreună cu toată familia.

Hussein spune, în limba română, dar cu un accent puternic, că sumele schimbate sunt de obicei mici, câteva sute de euro ori dolari. Cel mai mult a schimbat recent un domn care a luat 2.000 de euro, dar el strângea bani să dea avans la o casă, își amin­tește antreprenorul.

Strălucire pierdută

Foști prinți ai bulevardelor bucureștene, acum trei-patru decenii, „valutiștii“ muncesc azi din greu pentru un profit mărunt de pe urma diferențelor dintre cursul de vânzare și cel de cumpărare. La unele case de schimb, diferențele sunt de numai câțiva bani. Sunt și exemple mai „excentrice“, cu diferențe de 12-15 bani, dar ele mi­zează pe proximitate. Adică au clienți din imediata apropiere, iar sumele rulate sunt mici. De când informațiile despre curs s-au democratizat și sunt la un click distanță, nici speculațiile cu valută nu mai sunt ce au fost.

Explicație istorică

Cine a prins sălbaticii ani ’90 în România, când cursul oficial al dolarului se pu­tea și dubla peste noapte, iar cursul caselor de schimb stradale se schimba și de mai multe ori într-o singură zi, înțelege cu ușurință de ce românii se uită la cursul anunțat de BNR ca la principalul barometru al bunăstării lor. Chiar dacă fluctuațiile din ultimii ani sunt atât de mici, că nu se văd decât atunci când ai de schimbat sume mai mari.

Un exemplu: la 10 iunie 2013, un euro era cotat la 4,52 lei. Temutul spectru al unui euro care să sară brusc la cinci lei plana și atunci asupra economiei. Criza de la sfârșitul primului deceniu al mileniului încă își făcea simțite efectele, iar românii cu credite în valută învățaseră să se teamă de o creștere a ra­telor în funcție de cursul valutar.

Zece ani mai târziu, la 10 iunie 2023, moneda euro­peană valorează 4,95 lei. Cu doar 43 de bani în plus, o diferență sub 10%.

Anul pragului

După ani de pandemie, război la gra­nițe și profeții ratate, 2023 ar putea fi în sfârșit momentul în care cursul atinge pragul de cinci lei la un euro. Economic, impactul e minor. Psihologic, poate face loc unei devalorizări ceva mai accelerate pe termen scurt.

Prognoza oficială e că acest curs va fi atins abia la anul. Unele bănci comerciale sunt puțin mai grăbite. CEC Bank estimează că 2023 se va încheia la un curs de 5,01 lei pentru un euro, potrivit lui Io­nuț Lianu, CFA, ofițer-șef management active și pasive.

Alexandra Smedoiu, președinta CFA Society Romania, aprecia, încă din primele zile ale lui 2023, într-un interviu pentru NewMoney: „Foarte posibil, cursul va atinge anul acesta pragul psihologic de 5 lei“.

Mai rezervat cu doi bani, economistul-șef al Raiffeisen Bank România, Ionuț Dumitru, estimează cursul de final de an la 4,98 lei. Tot el atrage însă atenția că motivele pentru deprecierea leului nu lipsesc. „Am avut o deteriorare a balanței comerciale, deficitul de cont curent a atins peste 9% din PIB (produsul intern brut, n.r.) anul trecut“, spune Dumitru. Și continuă să explice: „Avem o situație de deficite gemene, deficit bugetar combinat cu deficitul de cont curent, care au efecte negative pentru cursul de schimb“.

Stabilitate fără limite

Iată de ce, în opinia eco­nomistului-șef Raiffeisen Bank, e de remarcat stabilitatea leului. „E rezultatul unei politici de flotare controlată, pe care BNR o implementează dintotdeauna. Banca centrală urmărește stabilitatea cursului de schimb și, probabil, a considerat că, în tumultul evenimentelor de anul trecut, pe fondul creș­­terii inflației, stabilitatea cursului de schimb a jucat un rol important în menținerea încrederii“, esti­mează Ionuț Dumitru.

Alexandra Smedoiu amintește că România e „în acest registru, de curs de peste 4,90, de foarte mult timp“. Potrivit arhivelor băncii centrale, din martie 2021. „Deci faptul că mai creștem cu câteva puncte după virgulă nu va avea un impact semnificativ, e mai degrabă un semnal al economiei în dezechilibru. Un dezechilibru care există deja și se trage de la deficitul comercial, deficitul de cont curent“, spune președinta CFA Society Romania.

Ecuație de grad ridicat

„Pragul psihologic de cinci lei“ e o sperietoare de atât de mult timp, că, de fapt, nimeni nu se mai teme de ea. Iar Ionuț Dumitru, de la Raiffeisen Bank, spune că sunt motive bune în acest sens. „Acest așa-zis prag psihologic e la mai puțin de 1% față de nivelul curent. În termenii piețelor financiare, e nimic. Uitați-vă la ce se în­tâm­plă cu alte valute. Perechea euro-dolar, de exemplu. Are zile în care fluctuează mai mult de 1%“, spune specialistul. El atrage atenția că în termeni reali, dacă luăm în calcul inflația totdeauna mai mare în România decât media din UE, leul, de fapt, s-a întă­rit în ultimii 10 ani.

„Atenție, că noi am avut un dife­rențial de inflație, adică inflație mai mare decât în zona Euro. Asta scapă foarte multă lume din vedere. O depreciere ușoară, cum am avut noi, sub 1% pe an, înseamnă, de fapt, în termeni reali, întă­rire. Ceea ce nu e natural. Mai ales când ai deficite foarte mari“, atrage atenția economistul.

„Economia României s-a dovedit foarte rezilientă în decursul ultimelor două provocări, pandemia de co­ronavirus și izbucnirea războiului din Ucraina, deci probabil o depreciere a leului de sub 1% față de nivelul actual nu ar avea un impact major, mai ales cu inflația în scădere“, apreciază, de asemenea, Ionuț Lianu, de la CEC Bank.

Efecte previzibile

Chiar dacă nu sperie pe nimeni, trecerea cursului de schimb de pragul de cinci lei i-ar putea ajuta, totuși, pe unii. „Așa cum se întâmplă în multe situații economice, unii pierd, alții câștigă“, spune Alexandra Smedoiu. „În cazul acesta, ar câștiga exportatorii, ar pierde cei care au datorii exprimate în valută sau care au de achitat produse și servicii care, deși sunt plătibile în lei, sunt legate de evoluția unei valute, în speță, euro. De exemplu, prețul imobilelor, prețul unor servicii de tip abonament“, precizează președinta CFA Society Romania.

Economistul-șef al Raiffeisen Bank România amin­tește că, în prezent, creditarea se face preponderent în moneda națională, astfel că riscurile financiare din urmă cu câțiva ani, când creditele în va­lută aveau o pondere de 60%, s-au diminuat consi­de­rabil. „Atunci, sigur că era o problemă de sta­bi­litate financiară“, precizează Ionuț Dumitru. Acum, deprecierea naturală a cursului poate avea un impact inflaționist, pentru că România importa atât de mult – anul trecut, importurile au fost cu 34 de miliarde de euro peste totalul exporturilor.

Vestea bună este că, potrivit Institutului Național de Sta­tistică (INS), deficitul balanței comerciale pe pri­mele patru luni ale aces­tui an s-a redus cu 11,8% față de aceeași pe­ri­oadă a anului trecut. Importurile au depășit exporturile până la sfârșitul lunii aprilie cu 8,857 miliarde de euro.

Matematică și carne de porc

Teoria eco­nomică spune că de­precierea cursului îi favorizează pe exportatori și pune ceva frână importurilor. Un domeniu în care balanța importuri-exporturi e tot mai dezechilibrată e cel alimentar. Iar o balanță de 80% importuri – 20% producție autohtonă, precum la carnea de porc, e greu de egalat.

Ioan Ladoși, președintele Asociației Producă­to­rilor de Carne de Porc din România, spune că o creș­tere a monedei euro la cinci lei nici nu s-ar vedea în prețurile din galantar. „Costul de producție, ca structură, este similar peste tot. Diferențele sunt date în primul rând de costul materiilor prime: furajere, cereale, șrot de soia“, explică fermierul. Din total cost de producție pentru un kilogram de carne de porc, 60-65% este reprezentat de furaj.

„Singura mo­dalitate pe care am observat-o în timp, ca pro­ducătorul român să-și reducă costul de producție, e doar ca businessul să fie integrat vertical. Adică ferma deține și teren, produce cereale, și mai departe introduce pe flux aceste cereale, produce în regie proprie.“ Altfel, nu doar carnea de porc, ci și furajele sunt cel puțin la fel de scumpe la noi ca în Vest.

„Prețul se face de către traderii interna­țio­nali. Așa că diferențe majore între prețurile din portul Constanța și alte porturi europene pentru cereale nu sunt. Cursul de schimb afectează cel mai mult faptul că noi trebuie să cumpărăm șrotul de soia din afară. Noi nu producem suficient încât să asi­gurăm necesarul de pe piață“, explică Ladoși.

Pâinea noastră nu depinde de euro

La exportul de grâu suntem pe locul al doilea în Europa. În sezonul 2022-2023, care tocmai s-a încheiat, Franța e premianta continentului, cu 9,6 milioane de tone exportate până la 21 mai. Departe, dar pe locul secund, e România, cu 3,9 milioane de tone. Iar la porumb, mai mult de jumătate din exporturile Uniunii Europene (2,8 milioane de tone) au plecat din România (1,6 milioane de tone).

Liviu Zăgan, CEO Holde Agri Invest, una dintre cele mai mari investiții cu capital exclusiv autohton din domeniul agriculturii, spune că firma e „destul de relaxată în ceea ce privește cursul“. Dar dacă s-ar trece pragul de cinci lei pentru un euro? „Pro­ducția de cereale ar fi pozitiv afectată. Într-o ma­ni­eră, e adevărat, destul de mică“, precizează omul de afaceri.

Practic, asta ar însemna că toate cheltuielile pentru producție se fac la un curs mai mic decât cel la care sunt încasate veniturile rezultate din vânzarea cerealelor. „E, totuși, un impact marginal. Mai important e, de fapt, momentul la care ai marcat achiziția de îngrășăminte, care tot așa se dis­cută, în euro și dolari“, precizează Liviu Zăgan.

Echilibru fragil

Mobila românească se face, mai nou, cu lemn de import și se vinde în proporție de peste 90% la export. Valoarea vânzărilor peste hotare a crescut, de altfel, în ultimul an cu aproape 18%, până la 2,6 miliarde de euro, precizează Aurica Sereny, președinta Asociației Producătorilor de Mo­bilă din România (APMR). Asta, nu pentru că România a fabricat sau a vândut mai multă mobilă. Dim­potrivă: producția a scăzut, în mii de tone, cu 0,1%, precizează antreprenoarea.

În schimb, prețurile pentru mobila de calitate au crescut mult, și din cauza materiei prime scumpe și mai greu de obținut în ultimul an, ca urmare a răz­boiului din Ucraina.

„La noi, prețurile la lemn sunt cu 30-40% mai mari decât prețurile de pe piața internațională. Noi im­por­tăm cherestea, buștean, pentru că este mai ieftin în Europa“, explică antreprenoarea paradoxul importului de lemn în România.

Iar dulapurile, sufrageriile și mesele made in Romania se cumpără mai ales în Germania, Franța, Italia, Cehia, Belgia, Olanda și Spania. „America e pe locul 10. Exportăm cred că în vreo 100 de țări“, pre­cizează Aurica Sereny.

Ca și în alte industrii, proprietarii de fabrici de mo­bilă preferă un curs valutar cât mai stabil. „În mo­mentul în care crește cursul mai mult, mulți se bucură că încasează mai mult de la export. Dar cresc și costurile, în lanț: la materie primă de import, la energie“, explică președinta APMR. „Deci se întâmplă un fenomen, o instabilitate“, spune Aurica Sereny. „Așa, măcar producătorii noștri s-au obiș­nuit și știu cum să-și facă socotelile.“

Economia nu crede în miracole

„Și dacă ne dorim să fim net-exportatori, ca țară“, mai spune Alexandra Smedoiu, de la CFA Society Romania, „acest lucru nu se poate întâmpla peste noapte. Și nu doar cursul ne face competitivi la export. Sunt multe alte elemente, pentru care trebuie să lucrăm“, argumentează analista financiară, care dă ca exemplu investițiile în tehnologie, în resurse umane, în echipamente.

„Deci nu se poate rezolva doar din jocul prețului monedei. Dar, cu siguranță, ar putea fi o strategie. Au avut-o și alte țări prin anii ’80-’90“, amintește experta, care atrage atenția că într-o astfel de si­tua­ție ar trebui protejați cei care au încă datorii în va­lută. „Dar, având în vedere balanța comercială, având în vedere deficitul bugetar“, își continuă ra­țio­namentul Alexandra Smedoiu, „da, ne putem gândi că în devalorizarea leului stă repararea, să spun așa, multor dezechilibre“.

Acest articol a apărut în numărul 166 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly