Cât de delicată este reducerea inflației fără a risca intrarea în recesiune

Scumpirile încep să se topească, precum gheața la soare, iar cifrele Băncii Națio­nale a României desenează promisiunea unei inflații mai rezonabile spre sfârșitul anului, dar mai ales în 2024. Economiștii atrag însă atenția: este esențial ca frâna să nu fie apăsată prea brusc. Altfel, ris­căm recesiunea.

Inflația care le mănâncă românilor din pu­terea de a face grătare după pofta inimii, a doua vară la rând, începe să pălească, precum un vis urât în zori. Banca Națională a României (BNR) anunță o scădere de trei procente pentru inflația la 12 luni, până la 11,2%, în aprilie.

România se apropie astfel de perfor­man­țele unor economii mult mai puternice, precum cea din Marea Britanie, unde ultima cifră comunicată este de 10,1% pe an, dar și de media Uniunii Europene, de aproximativ 7%.

Scăderea inflației din România arată de altfel cel mai bine din toată regiunea. În Ungaria, prețurile din aprilie au fost cu 24% mai mari decât cele de acum un an. În Polonia, inflația a scăzut la 14,7% în aprilie, de la peste 16 procente în martie. În Bulgaria, ultima cifră comunicată (pe martie) e de 14%. În Turcia, inflația e de 44% în apri­lie, de la 51% în martie. E drept că în Turcia, ca și în Ungaria, regimurile autoritare nu au învățat că prețurile răspund mai puțin la ordine și mai mult la raportul ce­rere-ofertă.

Prin comparație, România va avea în 2023 și inflație în scădere, și creștere eco­no­mică, se declară mulțumit guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu. „Țările ve­cine au și inflație mare, și recesiune“, mai remarcă el.

Gură de oxigen

Scăderea inflației din Ro­mânia, de la peste 16% în toamna tre­cută, se va simți la cumpărături mai ales spre finalul verii, când indicele ar trebui să ajungă, în sfârșit, sub pragul de 10%. „Lucru care se poate întâmpla chiar în august sau, dacă nu, cel mai târziu în septembrie“, anticipează economistul-șef al ING România, Valentin Tătaru.

„Scăderea semnificativă, de aproape trei procente, de la 14,5% în martie la 11,2% în aprilie, a fost ajutată de efectul statistic de bază“, spune, la rândul său, economistul-șef al BCR, Ciprian Dascălu. El se referă la ie­șirea din statistica pe 12 luni a creșterii abrupte a prețului la energie din primăvara anului trecut.

Cheltuieli inevitabile

Scăderea pute­rii de cumpărare s-a văzut în ultimele luni, mai ales în timpul vizitelor la piață sau la hi­permarket. Impresia că tot ce e de mâncare s-a scumpit îngrozitor e confirmată de spe­cialiști. Iar alimentele au devenit noul „vinovat principal“ pentru inflația totală, la fel ca energia, anul trecut.

„La finalul primului trimestru din 2023, dintr-o rată a inflației de 14,5%, contribuția produselor alimentare a fost de aproximativ 7%“, precizează, într-un interviu pentru NewMoney, Cristian Popa, membru în Con­siliul de Administrație al BNR. Mărfu­rile non-alimentare au contribuit cu 5,4%, iar serviciile – cu 2%. „Deci aproape jumă­tate din inflația coșului de consum a venit din scumpirea alimentelor. Însă și aici ne așteptăm la o normalizare în următoarea perioadă“, spune reprezentantul BNR.

„Normalizare“ cu limite

„Când vorbim de inflație descrescătoare, nu în­seam­nă că prețurile scad, înseamnă că în­cetinește ritmul de creștere, dar prețu­rile tot în sus se duc“, explică Valentin Tătaru, de la ING.

În opinia sa, ponderea ridicată a prețu­ri­lor la alimente în indicele prețurilor de con­sum nu e o întâmplare. „Mo­delul nostru de coș de consum este cen­trat pe zona alimentelor. Și atunci, bine­înțeles că și im­portanța lor în inflație este foarte mare. Pe măsură ce ne vom apro­pia de zona Euro, probabil că ponde­rea alimentelor va mai scădea. Însă, în acest moment, inflația ali­men­tară este pre­o­cupantă“, spune Valentin Tătaru.

„Mâncarea e ultimul lucru pe care ți-l tai pe lista de cumpărături și de consum“, amin­tește economistul-șef al BCR, Ciprian Dascălu. În plus, spune specialistul, produ­sele alimentare sunt dintre cele mai vulnerabile la diverse șocuri de ofertă. „Orice șoc poate duce prețul în sus, iar cererea se adaptează mult mai rapid ca la alte bu­nuri «nice to have». Cererea pentru alimente este cerere de bază, existențială. Și tocmai de aceea elasticitatea cererii prin raport cu prețul este foarte redusă.“ Cu alte cu­vinte, cumpărăm și dacă se scum­pește.

Linii pe nisip

Ca și în alte domenii, există și aici unele linii roșii care nu pot fi trecute. În Franța, 51% dintre consumatori au renunțat la biscuiții sărați, vedete până nu demult ale cinelor lejere, aperitivelor sau oricum s-ar numi întâlnirile cu amicii care fac parte din modul de viață din Hexagon. 70% dintre francezi continuă să organizeze astfel de întâlniri măcar o dată pe lună, iar 49%, o dată pe săptămână sau mai des. La ce nu renunță francezii, în ciuda scumpiri­lor, când își cheamă invitații la aperitiv? Pâine, brânză și vin, cele trei ingrediente care, la nevoie, câștigă și războaie, sunt con­vinși francezii.

În Italia, guvernul s-a întrunit într-o șe­dință de urgență la jumătatea lunii mai, după ce prețul pastelor a crescut, pe fondul inflației, cu 20%. Ceea ce nu înseamnă că italienii nu mai mănâncă macaroane.

Românii sunt mari amatori de trufandale, iar prețul căpșunelor și al cireșelor a fost subiect de dezbatere în ultimii ani. Sur­priza din 2023 a fost că prețul primelor fructe de primăvară-vară a fost mai redus decât în ultimii ani. Nu mult, dar cumpă­ră­torii au remarcat. În acest caz, producătorii au fost cei care s-au adaptat puterii de cum­părare mai mici.

Una caldă, alta rece

Vestea bună e că, per total, creșterea prețurilor nu ar mai trebui să apese la fel de mult pe bugete, de acum înainte. Economiștii cred că tot ce a fost mai rău a trecut, iar de acum înainte in­fla­ția va merge în jos, până spre ținta de 7,1% de la sfârșitul anului. Trendul ar urma să se consolideze în 2024, astfel încât anul vii­tor să se încheie cu o inflație de aproximativ 4,2%.

Nimic nu este însă garantat. „Foarte important, operăm într-un mediu de incertitudine ridicată și există riscuri considerabile, ce pot implica evoluții adverse. Riscuri pot veni, spre exemplu, din atragerea fon­durilor europene, din episoade de tip «risk-off» sau șocuri ale piețelor financiare globale și din acum celebrele dezechilibre interne. Dezechilibrele interne reprezintă un risc sistemic major din punctul de vedere al Băncii Naționale a României. Derapa­jele fiscale sunt foarte periculoase“, spu­ne Cristian Popa, de la BNR.

Pericole neașteptate

Ciprian Das­călu, economistul-șef al BCR, estimează, la rândul său, că in­fla­ția va rămâne pe culoarul trasat de BNR, dacă nu apar situații ex­cep­țio­nale. „Prețurile la energie sunt plafonate până în aprilie 2025. Ceea ce în­seam­nă că un eventual șoc nu va mai fi re­simțit în pre­țuri. În schimb, prețurile la produse pe­tro­liere pot fi afectate de eventuale pertur­bări pe piața mondială a petrolului, sensi­bilă la evenimente geopolitice, la bariere comerciale și așa mai departe“, dă un exem­plu Ciprian Dascălu.

Cât despre po­litica fis­­cală, el spune că „va avea, pro­ba­bil, un efect dezinflaționist, dacă merge în linie cu planul. Să vedem și la anul dacă va rămâne acest impuls fiscal negativ“.

„Pericolul, în acest moment și pentru prima dată în ultimii ani, e mai degrabă în jos decât în sus, privind ținta de inflație“, apreciază Valentin Tătaru, economistul-șef al ING România. În sus, explică specialistul, riscurile ar veni din plan extern, din „re­amplificarea războiului, creșterea prețu­lui petrolului, lucruri de genul acesta, pe care nu le putem controla“. În privința factori­lor interni, economistul-șef al ING spune că „stăm rezonabil de bine“.

Riscul e ca inflația să fie la anul undeva sub cele patru procente prognozate de BNR, mai avertizează Valentin Tătaru. „Ar fi în sine un efect al încetinirii economiei. Atenție, deci, și la ce ne dorim cu inflația. E bine să vină în jos, dar nu prea repede. Pentru că ar însemna că și economia înce­ti­nește mult sub așteptări.“ Adică temuta „recesiune“ sau „contracție economică“.

„Ca întotdea­una, în economie trebuie o anu­mită mă­sură și să nu ne dorim să se întâmple lu­crurile prea repede, nici măcar cele bune“, pre­ci­zează Valentin Tătaru.

Alegeri cumpătate

2024 este an electoral în România, iar în regiune, ca și în is­­toria locală, s-a mai văzut ca politicienii să-și descopere generozitatea chiar înainte de alegeri. „Deocamdată nu avem mari de­ra­­paje bugetare“, apreciază Valentin Tă­taru, de la ING. „Statul este un mare actor în economie.“ Modul în care acționează pe piață și modul în care decide să cheltuie banii sunt foarte importante, spune specialistul.

El pledează pentru o abordare echili­brată și în privința modului în care va fi construit bugetul pentru anul 2024. „E bine să reducem deficitul, dar nu prea accele­rat, eco­­no­mia ar avea de suferit dacă sta­tul din­tr-o­dată ar tăia cheltuielile. Actuala abordare, pru­dentă, e mai înțeleaptă: să încer­căm să tă­iem câte puțin de pe unde se poate, să nu intervenim cu cizmele în economie“, spune Valentin Tătaru.

Cel mai important obiectiv este ca in­ves­­tițiile pro­iectate mai ales din bani publici să se reali­zeze. „Cam toate prognozele pe creștere economică se bazează pe investiții pu­bli­ce, în mare parte finanțate din fonduri europene“, precizează econo­mis­tul-șef al BCR, Ciprian Dascălu.

Guvernul trebuie doar să se țină de propriul angajament, „de a atinge țintele fiscale, în interiorul bu­getului“. „Pot fi găsite so­luții pentru a ră­mâne în linie cu progra­mul de consolidare fiscal asumat față de Comisia Europeană“, este de părere Ciprian Dascălu.

Bani esențiali

Cristian Popa, de la BNR, atrage atenția că factorul esențial pe care trebuie să îl avem în vedere anul acesta este absorbția fondurilor europene, în special a celor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Absorbția acestor fonduri este condiționată de înde­pli­nirea unor ținte și jaloane stricte, atra­gerea lor fiind fundamentală în menținerea stabilității macroeconomice.

În ceea ce privește deficitul fiscal, este o problemă spinoasă, România nu își permite sub nicio formă să devieze de la țintele agreate, consolidarea fiscală este strict ne­cesară. Adică este de preferat un deficit bu­getar în scă­dere continuă, dar treptată, nu bruscă, atrag atenția specialiștii băn­cilor private.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, se feli­cita, de altfel, la prezentarea ultimului raport privind inflația, că instituția pe care o conduce „a apăsat pe frână cu mare aten­ție pentru a nu brusca recesiunea și, până la urmă, a reușit“.

Rate mai mici, la anu’

Cine speră că scăderea inflației va duce automat la scă­de­rea dobânzilor bancare și, mai departe, la scăderea ratelor va fi dezamăgit în ur­mă­toarele luni.

„Din prognozele noastre vom avea în con­tinuare destul de mult timp în față cu do­bânzi real-negative“, spune Ciprian Das­călu, de la BCR. „Nu ne așteptăm la redu­ceri ale dobânzii-cheie până undeva la mij­locul anului viitor“, adaugă economistul. Și explică: „În deciziile de politică mone­tară contează și mediul extern, și ce fac alții în regiune“.

Reperul la care se referă Dascălu e banca centrală a Poloniei. La Varșovia, pri­mele tăieri de dobândă sunt așteptate în piață undeva în primul trimestru al anului viitor. „Desigur, există riscul să fie devan­sate, au alegeri către finalul acestui an“, precizează specialistul. În prezent, do­bân­da-cheie din România este 7%, iar în Polonia este 6,75%.

Economistul-șef al BCR atrage atenția și că există un decalaj de apro­ximativ două trimestre între începerea ciclurilor de reducere a ratelor dobânzii în Polonia și în România.

„Dacă Polonia începe reduce­rea dobânzii de politică monetară undeva la fi­nalul anului sau în primul trimestru al anu­lui viitor, în România ne așteptăm ca acest ciclu să înceapă undeva la finalul trimestrului II sau în trimestrul III al anului viitor“, calculează Ciprian Dascălu.

Valentin Tătaru, de la ING România, e doar ceva mai optimist. „Dacă ar fi strict după Banca Națio­nală, ar reduce cât ar pu­tea de rapid. Nu sun­tem numai noi, depinde și de ce fac băn­cile centrale din jur, Polonia, Cehia, Ungaria. În principiu, odată ce inflația vine sub 7%, adică sub dobânda de politică mo­ne­tară, probabil că BNR va începe să coboare dobânda“, estimează Va­lentin Tă­taru.

El apreciază prudența BNR în deciziile de politică monetară. „7% sigur că pare pu­țin față de 14-15%, de unde venim, dar nu e puțin în mod absolut și trebuie să fim răb­dători cu trendul acesta dezinfla­țio­nist“, spune Tătaru.

El vede prima „tăiere“ a dobânzii-cheie în primul trimestru al anu­lui următor, când inflația ar trebui să intre sub 7%. „Apoi, pe măsură ce dezin­flația con­firmă, am putea ajunge undeva spre 6% cu dobânda pe finalul anului următor.“

Acest articol a apărut în numărul 164 al revistei NewMoney

FOTO: Getty