Interviu. Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR, prognozează că în următorii trei-patru ani PIB-ul României va crește cu o medie anuală de 5%

Relaxarea unor restricții impuse din cauza pandemiei este responsabilă pentru creșterea economiei românești de la în­ceputul anului. Totul depinde în conti­nuare de ritmul vaccinării și de modul în care autoritățile vor ști să folosească banii primiți de la Uniunea Europeană. Eco­no­mistul-șef al Băncii Comerciale Ro­mâne (BCR), Ciprian Dascălu (41 de ani), se aș­teaptă în orice caz la o creștere sus­ținută în următorii ani.

NewMoney: PIB-ul României a crescut în pri­mul trimestru din 2021 cu 2,8%, cea mai mare creștere din UE, peste așteptările eco­no­miș­tilor, iar guvernul se felicită. E situația chiar așa de roz?

Ciprian Dascălu: Cred că a fost puțin mai bine ca în restul Europei, dat fiind că am avut condiții de mobilitate ceva mai bune și restricții puțin mai laxe, prin comparație cu restul Uniunii Europene. În februarie am văzut pe segmentul de servicii destinate po­pulației o creștere destul de puternică. Cred că de aici a venit surpriza: în privința serviciilor destinate populației a fost un soi de cerere amânată. Probabil că s-a mai și re­căpătat din încredere, a început și campania de vaccinare… Altfel, dacă ne uităm, producția industrială are o creștere sub cea a PIB, trimestru la trimestru; vânzările cu amănuntul, chiar o contracție. Construcțiile, de asemenea, o creștere sub cea a PIB, trimestru la trimestru. Așa că România a luat-o un pic în fața celorlalte state, pe fondul re­s­tricțiilor ceva mai laxe față de țările din jur și probabil că în trimestrul următor vom vedea cum această cerere amânată se va manifesta mai curând în țările din jur și mai puțin la noi, unde a fost deja satisfăcută începând cu primul trimestru. Sigur, creșterea va continua în trimestrul II, dar nu în același ritm, noi ne așteptăm la o încetinire.

Deficit bugetar mai mic

– Ce schimbă creșterea economică în pri­vința deficitului bugetar?

– Există un potențial, încă din modul în care a fost construit bugetul, ca deficitul să iasă în final ceva mai bine. Veniturile au fost pu­țin subestimate încă din proiect. Acum există și mai mult loc ca deficitul să fie mai bine, dacă nu apar alte surprize negative. Problema e că structura deficitului bugetar rămâne rigidă. Cheltuielile rigide, cu salariile și pensiile, reprezintă o pondere însem­nată din veniturile stabile, cele fiscale și cele din contribuții sociale, în continuare un­deva ușor peste 90%. Dacă aceste cheltuieli rigide nu vor fi reduse semnificativ, or, asta ar însemna schimbări legislative și reforme, la următorul ciclu de încetinire eco­nomică va fi din nou o presiune uriașă asupra deficitului și din nou se va împinge ni­velul datoriei publice semnificativ în sus.

În criza actuală am plecat cu un nivel al da­toriei publice destul de scăzut ca procent din PIB și am beneficiat de un fel de tampon din această perspectivă, inclusiv o păsuire în privința ratingului de țară. Următoarea criză ne va prinde însă, din păcate, cu un ni­vel al datoriei publice semnificativ mai ridicat. Dacă luăm în calcul și tendințele demografice, putem considera că lucrurile nu se îndreaptă într-o direcție favorabilă.

– Cum se explică decizia guvernului de a nu accepta o creștere a alocațiilor de la 1 iulie, în contextul creșterii economice?

– Din perspectivă demografică, orice mă­sură menită să ducă la o creștere a popu­la­ției e bine-venită. Avem însă în jurul nostru exemple ale unor state care au mult mai multe astfel de inițiative, ajutoare financiare, pentru educație și așa mai departe, care întârzie să dea rezultate. Vedem asta în Ungaria. Desigur, alocațiile sunt mici, iar copiii nu votează.

Dar dacă ne uităm în Europa la structura cheltuielilor publice, avem un transfer între generații, practic se transferă datoriile în viitor. Cum se reduc aceste datorii? Un factor îl reprezintă dobânzile nominale negative, iar dacă adăugăm și inflația, avem do­bânzi nominal negative și mai accentuate, și practic reducem datoria prin intermediul inflației. Ar putea fi un factor care, pe termen mediu și lung, ar putea să mai echilibreze situația ce nu pare sustenabilă în mo­mentul de față.

Pericolul inflației

– Un raport ONU estimează că, la nivel glo­bal, creșterea economică va fi mai mare în acest an decât se anticipase, peste 5%, cu vâr­furi de 8% în SUA și peste 6% în China. Totul, însă, în relație directă cu vaccinarea. Cum citiți acest anunț, mai ales că la noi rit­mul vaccinării a încetinit?

– Cererea globală este importantă pentru re­venirea economică. Dacă am avut o con­trac­ție economică oarecum sincronizată, cel puțin în prima fază, când am avut lockdown peste tot și toate economiile s-au oprit, revenirea economică va depinde în mare măsură de fiecare țară, cum va gestiona acest proces de vaccinare și cum va relaxa restricțiile. Vedem asta chiar din exemplul României, în primul trimestru al acestui an, raportat la celelalte țări din Europa Centrală și de Est. Un alt exemplu ar fi trimestrul al patrulea din anul trecut, în care România a supraperformat față de ță­rile din regiune, în principal datorită unor restricții mai puțin stricte.

– Economia României putea crește mai mult dacă nu ar fi fost lockdown în Vest?

– Revenirea depinde foarte mult de cere­rea internă. Cererea externă funcționează pri­vind industria, manufactura, tot ce este in­te­grat în lanțul global de producție. Asta ne ajută mult, dacă economiile de afară și creșterea globală sunt peste așteptări. Pentru segmentul serviciilor, care este cam în toate țările, inclusiv în România, principalul factor în formarea PIB, cel mai important este cum sunt restricțiile și cum merge procesul de vaccinare.

În Statele Unite, nu doar vaccinarea merge bine, estimările de creștere vin și din acel pachet fiscal supradimensionat, cam de două ori mai mare decât deficitul de ce­re­re din economia americană. Și să nu uităm că economia americană a intrat în această criză într-o formă foarte bună, spre deosebire de Europa, care era deja într-o zo­nă neutră, sau, în țările din sud, într-o si­tuație cu deficit de cerere. Stimulul fiscal supradimensionat a alimentat pe de altă parte și unele temeri legate de inflație. Iată de ce unele mărfuri, de la petrol la alimente, au început deja să se scumpească. Or, in­flația nu face decât să erodeze câștigul și per­spectivele de bunăstare.

– În România sunt riscuri inflaționiste, din creș­terea prețului la gaze și la curentul electric?

– Aceștia sunt principalii factorii exogeni de creștere a prețurilor, ne-au condus și pe noi să revizuim în plus prognoza de inflație. Avem în prezent o prognoză de 4,3%, iar ris­curile sunt, în continuare, în creștere. Dacă ne uităm în schimb la inflația de bază, ce are legătură cu cererea internă, prognoza noastră este destul de aproape de punc­tul de vedere al Băncii Centrale, de 2,8%. Mai sunt și creșterile recente la prețul petrolului, care se traduc în creșterea prețu­rilor la combustibili.

– Cursul valutar a bătut record după record în ultima perioadă. Care e prognoza actuală a BCR pentru finalul anului?

– Nu știu dacă trebuie să ne gândim la recorduri, cursul e mult mai stabil decât ceea ce vedem în regiune. Pentru finalul anului vedem un curs de schimb de 4,98 lei pentru un euro. Presiunile sunt însă, într-adevăr, pe partea de depreciere. Dacă ne uităm la creș­terile din ultimii cinci-șapte ani cu costurile pentru forța de muncă și la faptul că nu avem cele mai competitive exporturi, pro­ba­bil că o parte din ajustarea deficitului de cont curent va trebui să vină din deprecie­rea cursului. Alte corecții implică ajustarea creșterii productivității, îmbunătățirea infrastructurii pe care statul o oferă companiilor sau chiar o creștere a nivelului calificării for­ței de muncă.

Creșterile salariale au avansat mult mai ra­pid în ultimii ani decât nivelul de calificare al forței de muncă. Cea mai bună ajus­tare ar fi probabil din edu­cație, dar probabil pentru asta ar fi nevoie de o decadă, dacă nu de o generație.

România a exportat în ultimii 30 de ani mai ales forță de muncă și mai ales forță de muncă puțin calificată, fie că vorbim de mi­li­oane de români plecați la muncă în afara țării, fie că vorbim de companiile de afară care au venit să angajeze aici. Și sunt industrii, de la textilă la industria de componente auto, în care actuala criză a accelerat foarte mult procesul de automatizare. Întotdeauna există un compromis între costul automa­ti­zării și costul cu forța de muncă. Dacă nu putem oferi o forță de muncă mai calificată, e destul de greu să ne gândim la un curs de schimb mai puternic.

Prindere din urmă

– O analiză realizată de The Economist, care privește la modelul istoric postpandemii, pariază pe un boom economic, acom­paniat însă de tulburări sociale. La ce să ne aștep­tăm?

– Ne așteptăm, într-adevăr, la un boom economic. Prognoza noastră pe următorii trei-patru ani e de o creștere medie anuală a PIB aproape de 5%. Inclusiv banii proveniți din fondurile europene au o destinație de transformare a economiei într-o economie mai competitivă. Europa a realizat că din perspectiva transformării tehnologice a rămas destul de mult în spatele Statelor Unite sau al Chinei. Acum, depinde de fiecare țară cât de eficient va utiliza aceste fonduri și ce re­forme va pune în practică, astfel încât să aibă loc o prindere din urmă.

Acest articol a apărut în numărul 117 al Revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Rauly