Viața de film a lui Puiu Popoviciu: cum a ajuns fiul unei croitorese să controleze 1% din suprafața Bucureștiului
Multe scenarii ale filmelor de acțiune americane din anii 2000 prezintă povești conturate în jurul unor grupuri de interese din țări din Europa de Est care au aparținut fostului bloc sovietic.
Aceste grupuri sunt formate, în special, din oameni de afaceri care aveau legături directe cu vechile structuri comuniste cu ajutorul cărora au reușit să-și cumpere influența după trecerea țărilor lor la democrație. Aceste scenarii din filmele americane se potrivesc, până la un un punct, și cu povestea lui Gabriel (Puiu) Popoviciu, care din postura de ginere al lui Ioan Dincă (zis Teleagă), unul dintre oamenii de bază ai lui Nicolae Ceaușescu, a ajuns unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri, cu influență în mai multe sefere de activitate. Însă, departe de scenariile fanteziste ale filmelor americane, povestea lui Popoviciu este chiar adevărată. Și nu lipsesc din ea foști fruntași comuniști, ofițeri de contraspionaj ori personaje cu influențe atât în mediul de afaceri, cât și în cel politic.
Puterea socrului
Nu mai este un secret că Puiu Popoviciu a beneficiat de legăturile pe care socrul său, Ioan Dincă (Teleagă) le avea încă de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. El a devenit ginerele lui Dincă în urma unei nunți discrete făcute de tata-socru la hotelul Parc din Capitală, pe care Popoviciu îl va cumpăra în momentul în care începe să controleze mare parte din piața imobiliară din București. Temutul vice-premier comunist avea deja experiență în organizarea nunților, după ce în anii `70 și-a măritat fiica cea mare Liliana. Mire avea să fie Nicolae Badea, fost președinte al clubului Dinamo în anii 2000. Această nuntă care a avut loc la Bolintin (la domiciliul ginerelui), cu sute de invitați, șampanie franțuzească și caviar, l-a deranjat pe Nicolae Ceaușescu pe motiv că un fruntaș al partidului a organizat un eveniment cu influențe capitaliste.
Asta este și cauza pentru care nunta lui Popoviciu a fost mult mai discretă decât cea a lui Nicolae Badea. Însă ceva avea să-i lege ce cei doi. Cele două surori, Liliana și Doina erau amândouă ofiței de contraspionaj, specializate în dialecte arabe.
După Revoluția din 1989, Ioan Dincă ajunge la pușcăria Jilava, înpreună cu „lotul CPEx” din care mai făceau parte și alți apropiați ai puterii comuniste, printre care ministrul de interne Teodor Postelnicu, ori fostul șef al Securității, Iulian Vlad. În schim fetele, cu cei doi gineri ajung în New Jersey, în Statele Unite. Popoviciu și soția sa obțin acolo cetățenia americană. Nu după mult timp, Popoviciu și Badea pun la cale o afacere de succes pentru începutul anilor `90: Computerland, o companie specializată în distribuție de tehnică de calcul. Nu l-au uitat nici pe tata-socru, pe care după „liberare”, după cinci ani de pușcărie, l-au adus pe funcția de consilier în compania înființată la București.
Discreția lui Puiu Popoviciu
Om discret din fire, Puiu Popoviciu stă departe de aparițiile publice. Își vede de afaceri și reușește în prima parte a anilor `90 să intre ușor pe piața imobiliară a Capitalei. În anii 2000, Popoviciu devine o forță în acest domeniu, grație legăturilor pe care le avea cu persoane influente ale perioadei. El s-a bucurat și de ajutorul unui partener al lui Badea, Radu Dimofte, care și-a adus și el aportul la dezvoltarea afacerilor imobiliare.
Popoviciu a ajuns să controleze, prin interpuși și firme offshore, mai multe afaceri imobiliare. El a preluat fostele societăți de stat Alltrom, Herăstrău, ASD Miorița și Comaliment, pe care le-a trecut pe numele mamei sale, Ligia Popoviciu, fostă croitoreasă a Elenei Ceaușescu.
Popoviciu a reușit să cumpere fostul hotel Parc, dar va deține pafrticipații și la restaurantul Casa Doina și fast-food-urile PizzaHut și KFC. Dar piesa de rezistență a afacerilor lui Popoviciu este „Proiectul Băneasa“. Un teren de 221 de hectare în nordul Capitalei care a aparținut Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București (USAMV).
Dar cum a ajuns Popoviciu la acest teren? Tatăl său, veterinalul Bogdan Popoviciu, era profesor universitar la USAMV, iar Puiu Popoviciu avea să intre destul de repede în relații apropiate cu rectorul instituției, Ioan Alecu și acesta condamnat alături de Popoviciu în dosarul „Băneasa”. Sprijinit inclusiv de mediul politic, Popoviciu ajunge să controleze întregul teren de la Băneasa pe care începe cel mai mare proiect imobiliar de la sfârșitul anilor 2000. El a beneficiat inclusiv de ajutorul primarului general al Capitalei din acea perioadă, Adriean Videanu. În 2005, Municipalitatea primește o donație de 12 hectare din terenul din Băneasa, din partea lui Popoviciu. Terenurile erau de fapt străzile de acces ale noului proiect imobiliar. Potrivit legii, Primăria este obligată să introducă utilități pe străzile pe care le are în proprietate. Așa, Popoviciu a beneficiat de rețele de apă, canalizare ori electricitate executate pe banii bucureștenilor. Și asta în condițiile în care, la cea vreme, mai multe sute de străzi din toată Capitala așteptau de ani buni investiții pentru a primi utilități. Dar de aici încep și necazurile pentru omul de afaceri.
Pe terenuri mișcătoare
Puiu Popoviciu a fost trimis în judecată în decembrie 2012 de procurorii DNA pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și pentru dare de mită. În vara acestui an, omul de afaceri a fost condamnat la nouă ani de închisoare cu executare, însă sentința nu este definitivă.
Din dosar reiese că Popoviciu ar fi încheiat în perioada 2000-2004 un contract ilegal cu Universitatea de Științe Agronomice și Știință Veterinară din București (USAMV) pentru a aduce un teren de 224 de hectare din domeniul public al statului – circa 1% din suprafața totală a Bucureștiului – ca aport în natură la capitalul social al companiei Băneasa Investment. Terenul, care nu putea face obiectul unei tranzacții, a fost subevaluat de 150 de ori – astfel, prejudiciul se ridică la peste 620 de milioane de lei, potrivit aceleiași surse.
În final, Puiu Popovicu a fost condamnat la șate ani de închisoare cu executare, însă polițiștii încă îl mai caută pentru că se presupune că acesta a fugit din țară.
Una dintre cele mai răsunătoare afaceri de pe terenul din Băneasa este cea legată de aducerea în România a retailerului de decorațiuni Ikea. Dar asta este altă poveste.
Operațiunea „Scandinavica”
La jumătatea anilor ’80, Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea – pe atunci un sexagenar în jurul căruia s-a construit o veritabilă mitologie a austerității – semna un protocol de colaborare cu compania de stat ICE TechnoForestExport, unul dintre furnizorii grupului suedez. Protocolul, pentru a cărui consultare au fost necesare săptămâni de demersuri pe lângă CNSAS, arată că Ikea a fost de acord să participe la operațiunea „Scandinavica“, prin care Securitatea lui Nicolae Ceaușescu făcea rost de valută, prin operațiuni speciale, de suprafacturare a plăților dintr-un contract între cele două companii, în valoare de circa 13,6 milioane de dolari.
Aparent, înțelegerea se referea la un comision pe care întreprinderea românească urma să îl folosească „în scopul cumpărării, de comun acord, a echipamentelor necesare pentru producția fabricilor care vor lucra pentru Ikea“. În realitate, nota de închidere a operațiunii arată că statul român a obținut 45.000 de dolari în afara contractului, iar Ikea 217.000 de dolari. „S-a încheiat o înțelegere confidențială conform căreia 1,35% din valoarea suprafacturării de 6,2% să se constituie în contul AVS (compartimentul Aport Valutar Special al Centrului de Informații Externe, n.r.), iar diferența de 4,86% să fie transferată de două ori pe an la o bancă și un cont ce ne va fi indicat de firma suedeză“, reiese din arhivele CNSAS.
Contactat de NewMoney, Henrik Elm, Global Purchase Manager la Ikea Supply AG, confirmă că „Ikea și-a extins între anii ’60 și ’80 activitățile de achiziții către furnizori din mai multe țări din Europa de Est“. Elm admite și existența celor două comisioane care, potrivit explicației sale, aveau o destinație cât se poate de firească: „un comision era pentru TechnoForestExport, pentru operațiuni și tehnologie, și un altul pentru Ikea, pentru operațiunile comerciale și pentru transferul de cunoștințe și tehnologie“. Acest tip de colaborare, bazat pe comisioane acordate unor companii de import-export controlate de fostele state din Europa de Est, era unul „obișnuit“, spune în premieră reprezentantul companiei, adăugând că Ikea a verificat documentele CNSAS „și nu a găsit nicio înțelegere între Securitate și Ikea“.
Valuta obținută de compartimentul AVS prin aceste operațiuni de suprafacturare ajungea în conturi secrete ce finanțau, potrivit unor cercetători, „acţiuni externe, economice sau de altă natură ale Securităţii“. Alte voci spun că banii erau destinați investițiilor ambițioase ale regimului comunist sau acoperirii datoriei externe a țării, potrivit unei lucrări publicate de cercetătorul CNSAS Liviu Țăranu.
Operațiunea „Scandinavica“ a fost supervizată de șeful AVS de la acea dată, Gelu Eftimie, numele conspirativ al personajului real Constantin Anghelache, potrivit HotNews. Anghelache a fost numit în 2013 președintele executiv al FC Dinamo București, club de fotbal al cărui președinte fondator este Nicolae Badea, cumnatul lui Puiu Popoviciu.
Acesta avea să aducă Ikea în România la 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989. Astfel, în 2007, Popoviciu deschidea în zona de nord a Bucureștiului primul magazin Ikea din România (până acum, singurul), în urma unei investiții de 25 de milioane de euro. Însă magazinul suedezilor nu are legătura cu problemele penale ale lui Puiu Popoviciu. „Din informațiile noastre interne, drepturile Ikea România asupra magazinului din Băneasa nu sunt contestate și nu suntem parte în niciun litigiu pe acest subiect“, spune șeful companiei.
După trei ani de profit, Popoviciu a vândut afacerea companiei-mamă cu cinci milioane de euro mai mult decât investise inițial. „Proprietarii francizei locale au hotărât să vândă drepturile de operare și franciza magazinului IKEA din București, iar acest lucru a fost văzut ca o excelentă oportunitate de către Ikea Group“, spun reprezentanții companiei. Mai ales în contextul în care se conturau noi planuri de extindere în Europa de Sud-Est.
Și povestea lui Popoviciu continuă, însă aceasta nu mai este una de succes așa cum este IKEA. Fotografia lui Popoviciu apare acum la rubrica „Persoane urmărite” a Poliției Române. Presa centrală avansa ideea că omul de afaceri s-ar afla în Marea Britanie. Dar deocamdată demersurile pentru executarea deciziei instanței continuă. Ca în filmele americane. Rămâne loc și o continuare.
FOTO: Mediafax
