Doi frați din Galați fac peste 8 milioane de euro pe an din croissante pe care le vând până în Marea Britanie

Cristina Dobreanu 21/07/2017 | 11:20 Oameni
Doi frați din Galați fac peste 8 milioane de euro pe an din croissante pe care le vând până în Marea Britanie

Undeva, într-o comună din Galați, în locul care a aparținut odinioară unei crame, se află acum fabrica fraților Emil și Valentin Ancuța, unde sunt dospiteaproape cinci milioane de croissante lunar. Dar cum au reușit să facă producție doi TCM-iști cu expe­riență în comerț?

Acest articol apare în numărul 20 (24 iulie – 6 august) al revistei NewMoney

„Mi-a luat zece ani să îmi iasă croissantul așa cum vreau eu“, își începe po­vestea Valentin Ancuța, cel care, ală­turi de fratele său, Emil, deține pro­du­cătorul de croissante Derpan, cuafa­­ceri de peste opt milioane de euro și al doilea jucător din piață după grecii de la Chipi­ta. În fabrica din comuna Smârdan, la mai puțin de zece minute de orașul Galați, linia de fabricație se oprește doar câteva zile pe an: de Paște, de Cră­ciun și de Revelion. În rest, cei peste 250 de angajați lucrează în patru schimburi, iar croissantele ies, la propriu, pe bandă rulantă din fabrică: aproape 4,5 mili­oane de bu­căți lunar. Cel puțin până acum.

Capacitatea fabricii se va dubla însă în curând, cei doi frați urmând să pu­nă în funcțiune până la 1 septem­brie încă o linie de producție, pe care au achi­zi­ționat-o cu ceva timp în urmă. Ambiția lor este mare: vor să ducă vân­zările de croissante de anul acesta la zece mili­oane de euro.

Citiți și: GALERIE FOTO Un pescar din Agigea face peste 8 milioane de lei pe an cu o cherhana și un restaurant la malul mării

Dar, înainte de toate, să dăm timpul înapoi cu 15 ani. În 2002, Emil și Valentin Ancuța decideau să pună între paranteze o afacere cu dis­tribuție de produse alimentare și să înceapă o alta nouă – de această dată în producție. Distribuiau deja de câțiva ani produse către Metro (care a intrat în România în 1996, iar la Galați, ulterior) și au ajuns la concluzia că supermarketurile vor da tonul în piață, astfel că seg­mentul lor de distri­buție își va pierde din putere. „Ne uitam la ceea ce făceam noi acolo și ne-am ales din produsele pe care le dis­tri­buiam. Ni s-a părut că asta ar fi nișa (croissantele, n.r.)“, povestește Va­lentin Ancuța. Astăzi, fratele său se mai ocupă și de o parte din ceea ce a rămas de pe urma firmei de distribuție, și anu­me în­chirirea de spații. De altfel, pare că așa și-au și „împărțit“ afacerile – unul se ocupă mai mult de partea de imobiliare (Emil) și celălalt (Va­lentin), de patiserie. Cu toate acestea, se consultă constant în luarea deciziilor.

Arc peste timp. Pe terenul pe care astăzi este unitatea de producție a croissantelor era o fostă cramă. „Au fost tăiate viile din zonă, nu mai era produc­ție. Noi am cumpărat-o cu banii din dis­tribuție“, mai spune Valentin Ancuța. De altfel, ușile din lemn masiv care duc spre fa­brică au incrustate pe ele cior­chini de struguri și alte simboluri bahice, amin­tind și acum de acele vre­muri.

Au angajat specialiști, ingineri din Ro­mânia, dar și din străinătate – pentru că, deși la Galați exista o facultate de chimie alimentară, majoritatea absol­ven­ților erau obișnuiți cu produsele de pa­ni­­fi­cație tradiționale pe plan local, cum ar fi pâi­nea, chiflele sau covrigii, în timp ce croissantele păreau mai exotice.

„La început este și greu să pornești, nu ai de niciunele“, mărturisește fratele mai mare, Emil  Ancuța. Inițial, au cum­părat o linie de fabricație „mai mult ma­nuală“ și au început astfel să descopere din tainele producerii celebrului prepa­rat asociat mai degrabă cu tradiția fran­ceză. În timp, s-au perfecționat. A urmat cumpărarea unei linii automate, a crescut și numărul de angajați, iar astăzi an­treprenorii se pre­gătesc să o inaugureze pe cea de-a doua, fiind în momentul de față unul dintre cei mai mari angajatori din afara ora­șului Galați.

Înapoi în viitor. „Croissantul este un produs de lux în panificație. Omul poate să trăiască fără el, dar fără pâine nu poate“, explică Valentin Ancuța. Prin urmare, criza a fost o etapă dificilă. Nu au mai putut face dezvoltări, tocmai luaseră de la bancă un credit pentru in­vestiții, iar presiunile au venit apoi de peste tot, de la furnizori până la cele pe preț. „Orice modificare a prețului te-ar fi scos afară din piață“, spune acum Va­lentin Ancuța, adăugând că au reușit să treacă peste acea pe­ri­oadă fiindcă erau „prea mici“, compania având în acel moment un rulaj de 2-3 milioane de euro. Și-au mai adaptat și portofoliul de produse – au renunțat la ștrudele sau brioșe și s-au concentrat doar pe pro­ducția de croissante de dife­ri­te dimensiuni.

Șansa lor a fost aceea că produsul lor este unul consumat „din impuls“, în gene­ral de către persoanele de până în 40 de ani, și mai ales de către copii și studenți. De aceea, comerțul tradițional încă mai are o pondere importantă în afacerea lor. De câțiva ani și-au dus produsele (cele două branduri – Patisserie, poziționat în zona premium, și Delly, pe segmentul economic) și în afara gra­nițelor.

Au ajuns pe locul doi pe piața din Bulgaria, dar croissantele fabricate la Ga­lați se vând și în Marea Britanie, Cehia, Ungaria sau Serbia. România rămâne în continuare piața lor de bază, exporturile re­prezentând în momentul de față aproximativ 20% din producție. De altfel, nu­­mele companiei l-au ales astfel încât să fie potrivit și pentru exporturi, fiindcă „un nume românesc este de multe ori greu de citit“.

La Smârdan produc și mărci private, acestea generând 15% din afaceri. Nu fac, în schimb, produse congelate – „ăsta este un alt business“ –, ci doar croissante ambalate individual.

Astăzi, cei doi frați stăpânesc bine „mecanica croissantului“, căci au în­vă­țat din greșeli. Iar dacă probleme cu forța de muncă nu au, se mai lovesc totuși de hopuri lega­te mai ales de utilități: în Smârdan nu au rețea de gaze – fabrica funcțio­nează cu GPL, curentul pică tot timpul – astfel că au fost nevoiți să investească într-un ge­ne­rator și, iarna, tirurilor le este greu să ajungă la fabrică din cauza dru­murilor înză­pezite. Chiar și așa, tot ei spun că trebuie mai degrabă căutate so­luții, în loc să fie mereu subliniate lipsurile. Oricum, investesc anual circa 500.000 de euro în fabrică, în principal în utilaje pe care le aduc din Italia sau Germania.

Pasul următor? În general, ca în orice afacere de familie, și tensiunile sunt ine­rente – însă doar așa se nasc ideile cele mai bune. Cei doi frați și-ar dori să lase afacerea în familie, însă pe de o parte nu par să fie gata să se „pen­sio­neze“, iar pe de alta copiii sunt încă mici pentru a putea fi implicați în business.

Astăzi, antreprenorii nu exclud nici apa­riția unui investitor în companie, însă spun că nu îl caută activ. De regulă, tran­zacțiile prin care un investitor strategic decide să se implice într-o companie cu afaceri sub zece mi­li­oane de euro sunt relativ reduse. De altfel, privind strict la cifre, dintr-un total de 660.000 de companii la nivelul întregii economii, Derpan face parte din „liga“ celor aproape 17.000 de firme a căror cifră de afaceri se situează între unu și zece mili­oane de euro, după cum arată statisticile CITR Group, care oferă soluții pentru compa­nii­le aflate în dificultate financiară. În opinia lui Rudolf Vizental, CEO CIT Resources, parte a CITR Group, printre ele­mentele pe care un potențial investitor le caută în general la o compa­nie sunt profi­ta­bili­tatea, predictibilitatea, trans­parența și, nu în ulti­mul rând, un ele­ment care cântă­rește foarte mult, dar care nu poate fi cuan­tificat, chimia dintre oameni.

Totuși, Vizental atrage atenția că, în multe cazuri, există o discrepanță între așteptările antreprenorului și cele ale investitorului. Dacă primul vede în investitor o sursă de finanțare mai accesi­bilă decât banca, fără a-și asuma res­ponsa­bilități, cel de-al doilea înțelege să se implice activ în mecanismul de lua­re a deciziei și în controlul companiei.

Deocamdată, pentru antreprenorii gă­lă­țeni, povestea croissantelor merge însă mai departe.

 Acest text a fost documentat în comuna Smârdan, județul Galați.

 

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Gustul concurenței” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Principalul concurent și lider de piață pe segmentul croissantelor este brandul grecilor de la Chipita – 7days.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • Istorie. Chipita, fondată în 1973, în Grecia, este prezentă pe plan internațional prin patru categorii de produse: croisssante, snacksuri (Bake Rolls), prăjituri și dulciuri. Produsele sunt fabricate în 18 unități de producție din zece țări, printre care și România.
  • În România. Grecii au intrat pe piața locală în 1999, prin achiziționarea companiilor Best Foods (croissante) și Star Foods (snacksuri și chipsuri). Chipita România a avut afa-ceri de 95 de milioane de euro în 2016.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney

Cristina Dobreanu a debutat în presa scrisă acum 12 ani, la România liberă. Apoi a scris la revistele de business și after business Income Magazine și Forbes România, și la portalul de business Profit.ro. A participat, în 2010, la proiectul “Study and information Programme for Young Journalists from South East Europe”, (Berlin, Germania), realizat de Konrad Adenauer Stiftung. Este specializată pe politică externă și macroeconomie, dar acoperă din punct de vedere editorial subiecte legate de lumea antreprenorială.
← Close