Valentin Tătaru, economist-șef ING: În octombrie-noiembrie am putea ajunge la o inflație de aproape 6%

Creșterea prețurilor e mai accentuată în România decât în majoritatea celorlalte state europene, dar vestea bună ar fi că in­flația mare nu e pe termen lung. Actuala criză politică poate juca și ea un rol, dar economistul-șef de la ING România, Valentin Tătaru (37 de ani), nu se aș­teaptă la efecte dramatice în economie.

NewMoney: Scumpirile pe care mulți le re­clamă, la energie electrică și gaze naturale, ce influență au asupra economiei?

Valentin Tătaru: Inflația a avansat și mai avansează, nu ne oprim, din păcate. În octombrie-noiembrie am putea ajunge aproape de 6%. E o inflație generalizată, dar în România sunt factori particulari, ce o fac ceva mai specială, adică ceva mai mare. Factorii sunt într-adevăr legați de electricitate și gaze naturale, în principal, dar o inflație ridicată este generalizată și în Zona Euro, iar Banca Centrală Euro­peană tocmai și-a revizuit în sus proiecțiile. De asemenea, în țările din regiune, precum Polonia sau Ungaria, inflația se apropie de 5%. Nu e spre 6%, ca la noi, dar e clar că avem de-a face cu un val inflaționist global. Statele Unite au, de asemenea, o inflație spre 5%. Deci, din acest punct de vedere, Ro­mânia nu face neapărat notă discor­dantă.

E important însă de urmărit dacă acest val inflaționist este sau nu tranzitoriu. Iar aici, factorii locali pot juca un rol. Fie că vorbim de liberalizarea pieței de energie, care a fost făcută poate un pic mai dezordonat decât s-ar fi putut, fie că vorbim de o depreciere a cursului, factorii locali pot juca un rol specific României în acest ta­blou global al inflației. Deocamdată, Banca Centrală crede, și noi la fel, că valul acesta e tranzitoriu, că inflația va începe să scadă de la începutul anului următor, când ar tre­bui să intre sub 5%, iar de la jumătatea anu­lui 2022 chiar sub 4% și să rămână între 3,5 și 4% pentru următoarele trimestre. Ar fi un scenariu bun pentru România, pentru economie, unul în care anticipațiile inflaționiste nu se dezancorează și, după ce am avut un vârf al inflației, să ne stabi­li­zăm. Poate un pic mai sus decât ne-am fi dorit, spre 4%, dar important ar fi că infla­ția nu scapă de sub control.

Scumpiri în lanț

– Creșterea tarifelor la energie și gaze va aduce și scumpiri în cascadă la alte produse?

– Teoretic, și de cele mai multe ori și practic, creșterea tarifelor la energie, combusti­bil aduce scumpiri în lanț. Dar să nu uităm că ne aflăm într-un context unic legat de pan­demie, iar efectele sunt foarte încețo­șate. Relațiile nu mai funcționează în totalitate așa cum le știam. De exemplu, ne aflăm la debutul unui al patrulea val și poate că industriile producătoare de bu­nuri și servicii nu cresc prețurile și tarifele pe măsura creșterii costurilor cu energia. Nu-și pot permite să facă asta, pentru că și con­sumul e foarte posibil să se tempe­reze. E un context ingrat pentru unii, dar, oricât ar fi de presantă necesitatea de a crește prețurile, nu pot întotdeauna să o facă. Fie din cauza competiției, fie pentru că scade consumul, și atunci nu se mai po­trivesc creș­teri de prețuri. În mod normal, creș­terile de prețuri la energie vor aduce, în­tr-adevăr, scumpiri la alte produse.

– Cum influențează, de pildă, scumpirea ga­zelor naturale și energiei electrice prețul pro­duselor alimentare sau al transportului?

– În România, zona produselor alimentare este într-adevăr mai afectată de creșterea costurilor cu energia. Și transporturile, dar ele au fost afectate și de criza generată de pandemie, iar în ce măsură un transportator, care vede că vine valul 4 și se așteaptă să mai scadă cererea, e și dispus să mai crească prețurile, e neclar. Probabil că vor merge cumva pe zero mulți dintre ei, încercând un echilibru între a nu crește prețu­rile și a le crește doar la limita profitabi­li­tății sau mai bine zis pierderii, astfel încât să reziste pe piață. E un context dezavanta­jos pentru economie.

„Nicio țară nu se mai uită spre deficite“

– Economia României dădea semne bune de revenire până la criza politică guverna­men­tală apărută în septembrie. Cum e in­fluențată situația economică de ceea ce se întâmplă?

– Criza politică e destul de recentă, influen­țele în economie au o anumită inerție, așa că nu putem spune acum care vor fi. Pri­mul care reacționează la astfel de infor­mații, pe termen scurt, e cursul de schimb. Am văzut o ușoară apreciere, aș zice că nu este semnificativă, chiar dacă leul a atins un minim istoric. Ce-i drept, leul se și tranzacționa foarte aproape de acest nivel. Cel mai important, la această criză, este să nu dureze. Dacă scăpăm după 25 septembrie, aș spune că e un interval de timp relativ rezonabil, astfel încât să nu suferim.

– Care e estimarea dumneavoastră: va fi de­pășit până la urmă pragul de 5 lei/euro în 2021?

– Noi (ING România, n.r.) aveam și încă avem o prognoză de 4,92 pentru finalul acestui an, care în absența acestei crize po­litice era probabil foarte realistă. Cu această criză politică în desfășurare nu am modificat încă prognoza. Credem că, după ce se va liniști totul, perechea euro-leu își va mai reveni, spre culoarul inițial de 4,92-4,93. Nu vedem cursul sărind pragul de 5 pe tot orizontul de prognoză, adică în următorii doi ani.

– Dacă ne uităm la cheltuielile publice, cât de firesc e să fie păstrat deficitul-țintă din Le­gea bugetului, de peste 7%, dacă veniturile la buget sunt mai mari?

– Depinde și ce faci cu banii. Deocamdată nu e foarte clar ce se întâmplă cu aceste ve­nituri. Dacă banii aceștia se duc în in­vestiții, nu aș vedea o mare problemă. Era, într-adevăr, un context bun să arăți și o re­ducere a deficitului. Contextul e bun mai ales că agențiile sunt foarte îngăduitoare cu un deficit mare, după ce anul trecut aproape că te încurajau să cheltuiești mai mult. Nicio țară nu se mai uită spre deficite, aproape toți au ajuns ori au sărit de 10%. Anul acesta s-a păstrat cam aceeași notă. Nu a mai fost chiar ca o recomandare, dar politica fiscală cu caracter stimulativ a fost de facto adoptată de către cei mai mulți. În acest context, România se fo­losește de șansa de a trece cumva neob­servată cu deficitul bugetar de peste 7% pe care îl țintește. Era, într-adevăr, o ocazie bună să arătăm un deficit mai mic, dar dacă banii aceștia vor merge preponde­rent în investiții, nu e o mare problemă. Important e ca în anii ce vin, începând chiar de anul acesta, să arătăm un plan stabil și de care să ne ținem, pentru reducerea deficitului spre 3% din produsul intern brut.

Surprizele crizei politice

– Agenția Fitch a publicat recent un raport în care atrage atenția că un probabil guvern minoritar PNL-UDMR ar pune sub semnul întrebării reducerea deficitului bugetar sub 3% până în 2024. Cum priviți aceste esti­mări?

– Cei de la Fitch nu s-au luat neapărat de faptul că avem un deficit de 7% sau mai mare, ci de perspectivele acestui deficit. Este o țintă oricum ambițioasă și fără tentă politică să ajungem cu deficitul la 3% până în 2024. Analiza are dreptate să remarce că în contextul unei crize politice o astfel de țintă e în pericol. Ținta propusă nu e însă imposibilă, nici pe departe, guvernul trebuie să se țină doar de strategia pe care deja a creionat-o. Avem și fondurile europene din Planul de Reziliență (PNRR, n.r.), deci instrumente ar fi. Nu este utopică ținta de 3% în 2024, dar nu e deloc ușor de atins. Trebuie stabilitate. Cei de la Fitch au subliniat că, într-un context de instabilitate politică, lucrurile devin și mai dificile decât sunt deja.

– Ce șanse ar fi ca reformele promise prin PNRR, implicit finanțările de 30 de miliarde de euro condiționate și așteptate prin acest pro­gram, să fie realizate, dacă ajungem la un guvern minoritar?

– Sunt prea multe necunoscute în acest mo­ment. E prea devreme să vorbim despre o eventuală ratare a acestui plan. Cred că sunt perspective rezonabile ca lu­crurile să se clarifice și să mergem mai departe.

– Cum vedeți evoluția pieței locale de capital într-un scenariu inflaționist foarte pesimist?

– În primul rând, piața locală are un grad de lichiditate destul de scăzut și poate fi influențată de mulți alți factori, pe lângă inflație. Vă dau aici exemplul unei eventu­ale companii de stat, care poate să apară listată la bursă: chiar și într-un context in­fla­ționist, asta poate să schimbe sentimentul în bine. Aș zice că inflația, pentru piața locală, este doar unul dintre factorii ce pot influența situația. Suntem încă o piață tâ­nără, cu toate avantajele și dezavantajele care decurg de aici.

Acest articol a apărut în numărul 124 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly