Totul despre producătorii de organe artificiale. O poveste care îți dă fiori

NewMoney 16/07/2018 | 09:25 Digital
Totul despre producătorii de organe artificiale. O poveste care îți dă fiori

Va mai trece o vreme bună până când ne vom putea încărca mintea în androizi sau înlocui integral trupurile cu clone biosintetice. Dar asimilarea cyberorga­ne­lor de schimb a început.  

Acest articol a apărut în numărul 44 (9 – 22 iulie) al revistei NewMoney

„Este interesant şi un pic înfricoşător. S-ar putea să ne aflăm într-un punct în care începem să ne dăm seama de posibilităţile pe care ni le oferă ştiinţa şi tehnologia pentru a depăşi limitele evoluţiei“, spunea cu ceva vreme în urmă dr. Bertolt Meyer, cre­a­­­torul lui Frank, Omul Bionic. O prescurtare de la Frankenstein, firească pentru un amal­­gam de 28 de proteze şi organe sinte­ti­ce, controlate de 70 de plăci de bază şi 200 de procesoare, şi animate de o inimă cu o pompă electronică 100% funcţională și un sistem circulator cu sânge artificial care transportă oxigen.

Subiect (și) al unui documentar, „The Incredible Bionic Man“, Frank a avut 60-70% din funcţiile unui corp omenesc. A pu­tut să meargă, să vorbească şi să răs­pun­dă la întrebări. Nu a avut ficat, stomac şi intestine, iar creierul i-a fost suplinit de câteva procesoare. Chiar şi aşa, perfor­man­­ţele sale au fost remarcabile. Și gân­diţi-vă că Frank a fost pus cap la cap din proteze și organe artificiale donate de laboratoare şi centre de cercetare din întreaga lume. Unele, cum ar fi picioarele, mâinile sau inima, au intrat în producţia de serie. Altele – rinichii, plămânii sau pancreasul – sunt încă în faza de prototip.

FOTO: Guliver / Getty Images

 

„Treaba noastră a fost să preluăm coletele ce conţineau o colecţie largă de părţi ale corpului şi să transformăm tot acest morman într-un om bionic. De regulă, pui o proteză unui om căruia îi lipseşte o parte a corpului. Nouă ne-a lipsit omul. Şi am construit unul din proteze”, povestea Rich Walker, unul dintre roboticienii care au lucrat la asamblarea lui Frank. Asemenea creaturii infamului baron, și Frank a avut o existență efemeră. A fost expus vreme de o lună la Muzeul Smithsonian, după care a fost dezmembrat. Dar chiar și așa, meteorica sa existenţă a stârnit destule angoase etico-ontologice. E ameninţată însăşi no­ţiu­nea de om de crearea a ceva atât de ase­mănător fiinţei umane? Până la ce punct e acceptabilă „repararea“ omului? E greşit că doar unii oameni au acces la astfel de tehnologii de extindere a vieţii? Până vom avea un răspuns, să vedem câ­teva dintre piesele de schimb care ne-ar pu­tea duce cu un pas mai aproape de CyberOm.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close