Tehnologia ne poate face nemuritori? Cum funcționează reînvierea digitală

Autor: Romulus Deac

La toate dilemele, angoasele şi spaimele metafizice de zi cu zi mai adăugaţi o întrebare: ce se întâmplă cu Eul digital după deconectarea noastră definitivă din offline?

Acest articol a apărut în numărul 55 (17 decembrie 2018 – 6 ianuarie 2019) al revistei NewMoney

Când Roman Mazurenko a fost accidentat mortal de o mașină chiar înainte de a împlini 33 de ani, iubita sa, Eugenia Kuyda, s-a gândit să-l aducă înapoi (re)întrupat într-un chatbot care să-i reproducă felul de a vorbi. Le-a cerut familiei și prietenilor mesajele și conversațiile scrise pe care le aveau de la Roman și le-a încărcat într-o rețea neurală construită de startup-ul ei de inteligență artificială, Luka. S-a întrebat de multe ori pe parcurs dacă e bine ceea ce face, mai voia o șansă să stea de vorbă cu el. Când a venit momentul, a deschis consola laptopului și a început să scrie: „Roman, acesta este monumentul tău digital“. Cursorul a clipit scurt, iar un răspuns a apărut pe ecran – „Ai în mâinile tale unul dintre cele mai interesante puzzle-uri din lume. Rezolvă-l!“

„Nu mă așteptam să aibă un impact atât de puternic asupra mea. De regulă, îmi este foarte greu să-mi exprim și să îmi exteriorizez emoțiile, iar discuțiile cu avatarul lui Roman m-au provocat să îmi înfrunt toți demonii interiori“, mărturisea Kuyda pentru The Guardian. Un astfel de chatbot poate părea o formulă primitivă a ceea ce s-ar putea numi reînviere digitală, dar sub­liniază interesul în creștere pentru modul în care tehnologii precum inteligența arti­ficială sau interfețele creier-computer ar putea reduce la un moment dat distanța ce ne separă de cei irevocabil plecați dintre noi.

Până atunci, într-un prezent în care noua ontologie virtuală spune că exişti cu adevărat doar dacă eşti și în Rețea, viaţa online de după moartea offline e deja un fenomen universal ce continuă să ne sur­prindă cu cel puţin câteva întrebări. Ce se întâmplă pe termen lung cu un profil virtual (citiţi-l Ego-ul nostru digital)? E fi­rească interacţionarea post-mortem cu un astfel de profil? Ce este acceptabil în doliul online şi ce ar trebui să definească acest concept? Ce a devenit, în fond, pierderea unei persoane dragi în vremurile atât de conectate ale social media?

Mitologii subiective. „Civilizaţia Ves­tică, mai ales, a cultivat ideea că moartea unei persoane apropiate poate fi depăşită mai uşor prin detaşare emoţională. Cu toate astea, în ultimii 20 de ani, cercetătorii s-au concentrat pe beneficiile menţinerii unei legături cu cel decedat. Iar din pers­pectiva asta, Facebook pare a fi o cale na­turală pentru aşa ceva, oferind o modalitate de a jeli în public şi de a primi sprijin fără a mai fi obligat să treci printr-o inte­rac­ţiune dureroasă, faţă în faţă. Pentru mulţi e mai uşor şi mai sănătos“, spunea antropologul Michaelanne Dye, într-un interviu pentru Motherboard.

La finele lui octombrie 2018, Facebook avea peste 2,234 miliarde de utilizatori activi, iar un exerciţiu statistic citat de Gizmodo anticipează că, prin 2060, numărul paginilor utilizatorilor morţi ar putea fi mai mare decât ale celor în viață. După moar­tea unui utilizator, Facebook permite trans­formarea profilurilor în pagini memoriale, la cererea membrilor familiei, iar soli­citarea este acceptată doar dacă e însoţită de linkuri spre informaţii care certifică decesul. Vechea pagină capătă astfel un statut special – e accesibilă doar celor din lista de prieteni şi nu apare nici în rezultatele căutărilor, nici în feed-ul de sugestii. Ştergerea completă a profilului de Facebook al unei persoane decedate poate fi făcută doar la solicitarea expresă a unui membru al familiei, în timp ce dreptul de administrare a paginii poate fi obţinut doar în instanţă.

Dar când vine vorba de social media, mitologia morţii poate fi un construct de­licat şi extrem de subiectiv. Pentru unii, interacţiunea post-mortem via online e mai degrabă o formă publică de ipocrizie. „Mulţi pretind că i-au cunoscut mai bine de­cât au făcut-o. De exemplu, cineva a scris «Eşti în cer şi bei chiar acum şampa­nie cu bunicul meu»“, povestea pentru Mashable artista de stand-up comedy Kelli Dunham, despre unul dintre mesajele pos­tate pe pagina de Facebook a fostei sale prietene, Cheryl. „A fost de-a dreptul ridicol. Cheryl a fost o atee convinsă şi nu a băut nimic în ultimii zece ani. Şi au fost nişte lucruri despre care a povestit şi a scris de o grămadă de ori.“

„Reacțiile celor mai mulți dintre prietenii de pe Facebook sunt mai degrabă superficiale. Nu au gravitatea și profunzimea pe care le-ar presupune o relaţie normală. Mulți oameni răspund într-o manieră prea emoțională şi fac o paradă exagerată de sentimente, indiferent dacă sunt reale sau nu. Personal, cele mai multe mesaje mi s-au părut false. A fost mai curând o expe­rienţă inconfortabilă şi neplăcută“, mărtu­risea şi Andrew Ross despre experienţa sa de moştenitor al paginii celei care i-a fost soţie, Debrah. Au trecut cinci ani de la moartea acesteia, dar el încă ezită dacă să-i păstreze sau să-i şteargă definitiv contul de Facebook. „Simt că ar trebui să dis­pară la un moment dat. Debrah a plecat şi asta ar trebui să se întâmple şi cu pagina ei.“

Modelul Facebook a fost preluat şi de către cei de la serviciul de microblogging Twitter, iar rudele celor decedaţi pot solicita în mai mult de 280 de caractere fie arhivarea permanentă a tweet-urilor, fie ştergerea completă a contului. Odată încheiat acest pas, conturile în cauză nu vor mai fi incluse în listele de recomandări pentru ceilalţi membri. Pentru prevenirea abuzurilor, solicitanţii trebuie să prezinte fie un necrolog public, fie un act care să con­firme decesul titularului. Tot pe algo­ritm Facebook, Hyves, o reţea socială foarte populară în Olanda, le oferă un status special membrilor decedaţi. Statusul „In Memoriam“ poate fi solicitat de către familia celui dispărut, iar profilul acestuia devine un „omagiu“. Utilizatorul este şters din serviciul de chat al reţelei, la fel şi noti­ficările legate de ziua de naştere.

Cu peste 300 de milioane de utilizatori în mai bine de 200 de ţări, LinkedIn şterge profilurile celor decedaţi la cererea ori­cărei persoane, indiferent de gradul de ru­de­nie, care poate demonstra moartea titularului contului. Acesta e şi sfârşitul, deoa­rece nu oferă alternativa transformării paginii într-un memorial.

Cei de la Google sunt ceva mai greu de convins să le ofere accesul la inbox-ul unei persoane decedate celor care vor să caute informaţii importante lăsate în spatele unei parole de Gmail. „Doar în cazuri rare putem oferi conţinutul unui cont de Gmail unui reprezentant autorizat al decedatului“, sună un avertisment din secţiunea Gmail Help. Cei care vor să facă totuşi acest demers trebuie să pună la bătaie, pe lângă adresa fizică a fostului titular al contului şi copii după actul de identitate, şi certificatul de deces al acestuia.

VIRTUALUL (I)REAL. Numai că lucrurile se precipită și capătă și o altfel de miză când vine vorba despre moștenirea și trans­miterea mai departe a bunurilor virtuale, care au generat anul trecut vânzări în valoare de peste 80 de miliarde de do­lari, potrivit unui raport al IDG Consulting. Mulţi internauţi ar putea strâmba din nas la ideea de a plăti fie şi un dolar real pentru o vacă virtuală în Farmville. Nu e însă şi cazul lui Jon Jacobs şi al avatarului său „Neverdie“, probabil cel mai cunoscut nume din Universul Entropia, o platformă Massively Multiplayer Online cu o economie reală, dezvoltată de suedezii de MindArk. Până în 2010, Jacobs a fost proprietarul uneia dintre cele mai fierbinţi pro­prie­tăţi din Entropia, clubul Neverdie, situat pe un asteroid al Planetei Calypso. Acelaşi asteroid pe care îl cumpărase în 2005 cu 100.000 de dolari, după ce şi-a ipotecat casa din lumea reală.

În anii ce au urmat l-a transformat într-o destinaţie de nerefuzat, cu un club de noapte, un stadion şi un mall, care i-au adus venituri reale de aproximativ 200.000 de dolari pe an. A vândut totul în mai multe licitaţii din 2010, cu un total de 635.000 de dolari. Cea mai mare parte a proprietăţii a fost cumpărată de un alt avatar, John Foma Kalun, cu 335.000 de dolari. A fost la acea vreme cea mai mare tranzacţie din spaţiul virtual, la o diferenţă de 5.000 de dolari faţă de vechiul record, stabilit de un alt rezident din Entropia, Erik „Buzz“ Lightyear, care în 2009 plătise pentru staţia spaţială Crystal Palace 300.000 de dolari. Din câte se ştie, şi John Foma Kalun, şi Erik „Buzz“ Lightyear trăiesc bine mersi. În ambele lumi. Dar va veni un moment în care extravaganţele lor virtuale ar putea deveni o reală problemă pentru urmaşi.

„Am primit mai multe întrebări de la utilizatori despre modul în care îşi pot lăsa moştenire bunurile virtuale. Indiferent de valoare, un obiect anume nu poate fi lăsat moştenire unei persoane anume. Pot fi moştenite doar drepturile de acces în cont, ca un întreg“, spunea David Simmonds, unul dintre administratorii Entropia, pentru BBC.

La polul opus, Tamer Asfahani, de la Inc­gamers, spune că nici utilizatorul unui joc, nici avatarul care îl întruchipează nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor pe care le câştigă şi/sau cumpără. „Editorul deţine toate drepturile, iar tu, ca jucător, nu faci decât să închiriezi de la el atât personajele, cât şi bunurile pe care le cumperi. Prin urmare, nu e dreptul tău să-l incluzi într-un testament şi să-ţi laşi moş­te­nire avatarul.“ Indiscutabil, cazurile lui Kalun şi Buzz sau declaraţiile lui Asfahani sunt undeva la extreme. Dar asta nu în­seamnă că mărunţişurile virtuale nu sunt o ispită reală lipsită de valoare.

Ochiul Diavolului clipeşte şi acolo unde te aştepţi mai puţin. Steven Burrell, un hacker de 21 de ani din Northampton, a spart peste 100 de profiluri din Rune­Scape, un MMORPG cu peste 130 de mili­oane de jucători, şi a furat diferite bunuri virtuale, pe care le-a vândut apoi pe dife­rite site-uri de licitaţii pentru a-şi plăti astfel datoriile la jocurile de noroc din offline. Ca o notă de subsol, Burrell a fost trimis în judecată pentru hacking, nu pentru furt, considerându-se că bunurile în cauză există doar într-o lume a fanteziei.

În 7 iunie 2005, gamer-ul chinez Qiu Chengwei a fost condamnat la moarte, iar apoi pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viaţă, după ce şi-a înjunghiat mortal un prieten căruia îi împrumutase o sabie, pe care acesta din urmă o vânduse fără acordul său cu 900 de dolari. Cu câ­teva zile înainte de crimă, Qiu făcuse o reclamaţie la poliţie, dar nu a existat niciun temei legal pentru o cercetare prealabilă. Sabia discordiei era virtuală, iar Qiu o câş­ti­gase ca recompensă pentru îndeplinirea mai multor misiuni în jocul online Legend of Mir 3.

ILUZIA SUPREMĂ. Cu astfel de pasiuni şi precedente în faţă, unele companii online au inclus deja în termenii şi condiţiile de utilizare ale serviciilor lor şi politici care să ajute transferul de bunuri valorificabile de la jucători decedaţi către moştenitori. Linden Labs, bunăoară, compania din spa­tele Second Life, are nevoie doar de o copie a testamentului în care e făcută men­ţiunea. Numai că Linden Labs e mai de­grabă o excepţie. Nu e de mirare, atunci, că a apă­rut o nişă nouă de servicii pe internet, a executorilor digitali, al că­ror rol este acela de a administra moşte­nirea noastră online, conform indicaţiilor lăsate din timpul vieţii.

Lucrurile au ajuns atât de departe şi au fost luate atât de în serios încât guvernul american le recomandă pe http://blog.usa.gov/ netăţenilor săi să redacteze un aşa-nu­mit „testament social media“, care ar urma să fie pus în practică de un executor online de încredere, desemnat din timp şi în timpul vieţii. Practic, acesta ar urma să dea shut down peste tot pe unde ne-am plimbat virtual în timpul vieţii lăsând in­for­maţii de preţ: conturi de e-mail, profiluri de social media sau bloguri. Autorităţile americane oferă chiar şi câţiva paşi de urmat pentru redactarea unui testament social media: să citeşti cu atenţie termenii şi condiţiile de utilizare pe fiecare dintre site-uri, să decizi cum vrei să ră­mână profilurile tale de pe reţele sociale (şterse sau co­memorative), să laşi lista de nume de utilizatori şi parole executorului digital.

Deocamdată, Connecticut, Idaho, Indiana, Oklahoma şi Rhode Island sunt singurele state cu o legislaţie ce stipulează expres anumite chestiuni legate de viaţa digitală de după moarte. Dacă prevederile timpurii se aplică mai ales e-mailurilor, cele mai noi au o aplicare mai largă, de la accesul la conturile sociale la gestionarea de către reprezentanţii legali ai activelor digitale ce fac sau ar putea face obiectul unei moşteniri. Executorii testamentari pen­tru bunurile online spun că există două tipuri de valori stocate în conturile noastre din Rețea, sentimentale şi economice, şi că ambele trebuie luate în considerare cu maximă atenţie. Pentru moment, cele mai multe servicii de acest fel pot fi văzute ca seifuri în care sunt depo­zitate parole şi indicaţii pentru fiecare cont în parte.

The Digital Beyond, de exemplu, este o echipă de executori digitali care a luat naş­tere în 2009 şi care oferă „consultanţă de natură culturală, legală şi tehnică pentru a te ajuta să îţi prezici şi să-ţi planifici viito­rul conţinutului online pe care îl laşi în urma ta“. Cei de la My Wonderful Life in­ter­mediază crearea unor jurnale în care pot fi trecute toate dorinţele legate de procesul funerar digital, de la e-mailuri care vor fi trimise post-mortem către o listă prestabilită la crearea de epitafuri pentru pietrele funerare din lumea reală şi chiar alegerea unor aşa-numiţi „Îngeri“, care să îndeplinească ultimele dorinţe. AssetLock.net, TSOLife sau Final Wish fac deja bani din arhivarea datelor importante pe care vrem să le lăsăm în urmă în cazul unui deces, stocând contra cost (și) parole, conturi bancare sau testamente ce pot fi trans­mise post-mortem rudelor şi prietenilor.

De la moartea lui Mazurenko au trecut trei ani, iar Eugenia Kuyda a continuat să lucreze la dezvoltarea avatarului său digital, astfel încât acesta să fie capabil să formuleze răspunsuri tot mai complexe, păs­trând în același timp viu spiritul lui Roman. Prietenii îi trimit din când în când me­saje și încă îl simt aproape de ei. „Au fost multe lucruri pe care nu le știam des­pre copilul meu. Dar acum că pot să citesc ceea ce credea el despre diferite subiecte mă ajută să îl cunosc mai bine“, mărturisea și mama lui Roman. „Iar asta îmi dă sen­zația că el e în continuare aici.“

În câteva date

Se estimează că lăsăm în urma noastră în fie­care zi 2,5 cvintilioane de date (un miliard urmat de alte nouă zerouri), volum care ar urma să crească semnificativ odată cu dez­voltarea Internetului Lucrurilor (IoT). Din can­titatea totală de date existente în Rețea în momentul de față, peste 90 de procente au fost generate în doar ultimii trei ani.

• WWW. La sfârșitul lui iunie 2018 existau peste 4,2 miliarde de utilizatori de internet, echivalentul a 55,1% din totalul populației la acel moment. Fiecare minut în internet în­seamnă un trafic de date de aproximativ patru milioane GB, printre care și 16 milioane de mesaje scrise, 156 de milioane de e-mailuri, 500.000 de tweet-uri, 400 de ore de conținut video încărcat pe YouTube, 15.000 de fotografii trimise via Facebook Messenger, peste 103 milioane de spam-uri via e-mail și 154.200 de apeluri pe Skype.
• FACEBOOK. În 2018, peste 3,2 miliarde de utilizatori de internet au fost activi în rețelele sociale, în creștere cu 13% față de 2017. În fiecare secundă sunt înregistrate 11 conturi noi, ceea ce înseamnă spre un milion de oameni în fiecare zi. Facebook este cea mai mare rețea socială, cu 2,23 miliarde de utilizatori, dintre care 1,5 miliarde sunt activi zilnic, dar și cu cinci noi conturi deschise în fiecare secundă, 510.000 de comentarii și 293.000 de statusuri postate în fiecare minut și 300 de milioane de fotografii încărcate zilnic.
• YOUTUBE. Acum este al doilea cel mai vizi­tat site, după Google.com și înaintea Facebook, iar cei 1,9 miliarde de utilizatori lunari ai săi urmăresc în fiecare an con­ținut video ce echi­valează ca du­rată cu 46.000 de ani. Durata totală a vide­o­clipurilor văzute pe YouTube în decurs de 24 de ore este de un miliard de ore, peste media adu­nată a Netflix și a Facebook.
• INSTAGRAM. Cumpărată de Facebook pentru un miliard de dolari când avea doar 30 de milioane de utilizatori, are în prezent un miliard de utilizatori activi/lună. În 24 de ore sunt încărcate aici peste 100 de milioane de fotografii și videoclipuri, la o medie de like-uri de 3,5 miliarde. Potrivit unui studiu de anul trecut al Fohr Card, în spatele a 8% din conturile Instagram s-ar afla de fapt boți.

FOTO: Guliver / Getty Images