O creație ori­­ginală fabricată în China urmează să devină primul android produs în masă

E un pas mic (și încă șovăielnic) pentru un robot. Dar să fie un salt uriaș pentru vremurile ce stau să vină?

Când cei de la compania Fourier Intelligence și-au dezvăluit robotul umanoid GR-1 la World Artificial Intelligence Conference (WAIC), organizată la sfârșitul lunii trecute la Shanghai, acesta a atras imediat întreaga atenție. În timp ce comunitatea tehno­lo­gică globală s-a concentrat în ultima pe­ri­oadă preponderent pe dezvoltarea de algoritmi AI pe modelul omniprezentului Chat­GPT, GR-1 – de data asta, o creație ori­­ginală fabricată în China, ce ar urma să devină primul android produs în masă – ne (re)amintește de potențialul extraordinar al roboților bipezi visați, vizați și încă departe de a fi finalizați, promiși de companii dintre cele mai diverse, de la start-upuri prea puțin cunoscute la giganți precum Tesla sau Xiaomi.

Descoperirea mersului pe jos

Pentru Fourier, un start-up din Shanghai, GR-1, a devenit un triumf neașteptat. „Este o încercare fără precedent din partea noastră, mai ales că aproape că nu am avut niciun fel de referințe când a fost vorba de tehnologia din spate“, spunea Alex Gu, fondatorul și directorul executiv al companiei. De altfel, roboții umanoizi nu au fost nea­pă­rat o prioritate pentru Fourier.

Numită după matematicianul și fizicia­nul francez din secolul al XIX-lea Jean-Baptiste Joseph Fourier, compania a fost înfiin­țată în 2015, în centrul tehnologic Zhang­jiang din Shanghai, cu scopul de a dezvolta robotică de reabilitare fizică. Portofoliul de până acum al companiei include o bici­cletă inteligentă pentru programe de recuperare, o mănușă robotică wireless și o se­rie de instrumente de genul unor exoschelete ghidate de computer care-i ajută pe utilizatori să-și redobândească mișca­rea brațelor și picioarelor.

La fel ca mulți dintre colegii săi, Gu, în vârstă de 42 de ani, absolvent de inginerie mecanică al Universității Jiao Tong din Shanghai, visase însă și el să-și creeze propriul robot umanoid. Așadar, în 2019, după ce Fourier și-a adus dispozitivele inteligente de reabilitare în sute de spitale și cen­tre de îngrijire medicală din peste zece țări și s-a impus în industrie, Gu a decis că a venit timpul să-și transpună în realitate fan­teziile tinereții. Pe atunci, puteai număra pe degetele de la o mână – fie ea și me­canizată – companiile care reușiseră cu (un oarecare) succes să construiască un robot umanoid, date fiind necunoscutele și problemele tehnologice ivite la tot pasul și costurile deloc neglijabile de dezvoltare. În SUA au existat câteva proiecte în acest sens, cum ar fi Atlas, al companiei Boston Dynamics (cunoscută mai ales pentru câi­nele său robot Spot), sau Digit, al celor de la Agility Robotics. În schimb, în China, com­paniile din domeniu au decis să opteze pentru căi ceva mai ușoare, cum ar fi cea a roboților cu patru picioare.

Gu și-a spus însă că s-ar putea descurca mai bine. „Multe dintre tehnologiile folo­site în cazul roboților de reabilitare pot fi aplicate, în esență, și confraților umanoizi ai acestora. De exemplu, roboții umanoizi necesită motoare foarte bune, care sunt deo­potrivă puternice și ușoare, motoare pe care suntem capabili să le dezvoltăm singuri“, explică acesta. GR-1 s-a născut într-un mic laborator de la primul etaj al se­diului Fourier. Echipa a atins o piatră majoră de hotar în 2022 – după trei ani de la demararea propriu-zisă a proiectului –, când a reușit să facă robotul de 1,65 metri înălțime să se ridice în picioare și să meargă neasistat.

„Când l-am văzut în picioare pentru pri­ma dată, fără cabluri de control și pășind de unul singur, a fost un moment uriaș pentru întreaga noastră echipă. A fost ca și cum ai crește un nou-născut“, povestea Gu la unul dintre atelierele WAIC. Ulterior, Fourier a publicat un videoclip online cu GR-1.

Previzibil, dacă unii l-au primit cu mult en­tuziasm, alții au făcut-o cu o doză cel puțin egală de scepticism. „Unii spectatori din afara Chinei au spus că videoclipul nostru ar fi fost de fapt generat cu ajutorul unui computer. Dar înțeleg că acest domeniu încă se află într-un stadiu incipient și că oamenii vor avea mult timp de aici înainte opinii diferite în ceea ce îl privește. În fond, și în urmă cu 20 de ani, oamenii se contraziceau dacă automobilele electrice vor ajunge sau nu să aibă succes și să circule pe drumuri“, a continuat el.

(La) limitele fanteziei

Astfel de reacții au trezit și roboții companiei ameri­cane Boston Dynamics – desprinsă din Mas­sachusetts Institute of Technology (MIT) și controlată acum de concernul ja­ponez SoftBank –, care au intrigat și con­tinuă să intrige internetul, indiferent că a fost vorba despre câinii săi mecanizați ce trag după ei un camion sau despre Atlas, robotul-umanoid ce dansează și parcurge în mare viteză și fără vreo ezitare trasee de parkour. Practic, creațiile Boston Dynamics au dus atât de departe ceea ce pare posibil din punct de vedere tehnologic, încât, atunci când pe YouTube a fost postat un videoclip cu un robot asemănător cu Atlas ce își atacă violent creatorii – de fapt, un fals realizat cu ajutorul CGI (imagini gene­rate de computer) –, mulți au fost convinși că totul este real.

Cu toate astea, compania nu l-a descris niciodată altfel decât un proiect de cerce­tare și dezvoltare (R&D) menit să forțeze limitele roboticii, fără a se pune vreodată problema unei implementări comerciale. Într-o serie de videoclipuri din spatele scenei, compania a arătat cât de dificilă este construirea unui robot biped și cât de des se împiedică și cade, de fapt, Atlas. Recent, acesta a primit și o pereche de mâini. E ade­vărat, sunt mâini simple, în stil clemă, cu o încheietură și un singur deget care se mișcă, dar suficient de bune pentru a ri­dica și muta lucruri. Când vine vorba de ro­botică, ridicarea și transportarea unui obiect este însă mult mai complicată decât pare. Atlas trebuie să-și dea seama în ce punct se află în raport cu obiectul pe care îl ridică, să-și facă un plan cum să îl apuce, să-l ridice și să-l manipuleze, totul în timp ce își calculează și modul în care această masă suplimentară îi va afecta echilibrul.

Pe lângă provocările tehnice de acest gen, cercetătorii și experții în robotică spun că pionierii în domeniu se confruntă și vor continua să se confrunte cu dificul­tăți masive în ceea ce privește comerciali­za­rea roboților umanoizi pe piața de larg consum. „Acum, roboții umanoizi «trăiesc» în cea mai mare parte a timpului în laboratoare și sunt extrem de scumpi. Unul de înaltă calitate poate costa și câteva sute de mii de dolari“, spune Zhang Xiaorong, directorul institutului chinez de cercetare Shendu Tech­­­nology. Însă acest gen de pro­bleme nu a împiedicat companiile să încerce.

Lei Jun, fondatorul gigantului chinez de smartphone-uri Xiaomi, a prezentat încă din august 2022 primul robot umanoid al companiei, CyberOne. S-a văzut atunci că este capabil să meargă. Dar cam atât și ni­mic mai mult. După mai puțin de două luni, Elon Musk, cofondator al companiei Tesla și omul care a pus un mare X pe Twitter, a dez­văluit un prototip al lui Optimus, robotul despre care a spus, nici mai mult, nici mai puțin, decât că ar avea poten­țialul de a deveni „mai semnificativ“ decât afacerea cu vehicule a companiei-mamă și de „a transforma civilizația și a construi un viitor al abundenței“. Mai aproape de realitatea de acum, Optimus ar urma să elimine pentru început sarcinile periculoase, repetitive și plictisitoare din fabricile Tesla.

În căutarea vrăjitorului din Oz

La prezentarea oficială, Optimus a mers și a dansat live pe scenă. Apoi, publicului i s-a arătat și un videoclip cu robotul conectat la mai multe cabluri și îndeplinind anumite sarcini ușoare, cum ar fi să mute o cutie sau să ude câteva plante. Numai că le-a făcut pe toate cu gesturi nesigure și stânjenitoare. De altfel, tehnicienii Tesla au petrecut mult timp explicând cât de greu este să faci un robot să meargă și să mani­pu­leze obiecte fără să cadă. „Mai sunt încă multe de făcut pentru a-l perfecționa pe Optimus“, a recunoscut și Musk, explicând că, pe termen lung, „vrem să avem versiuni cu adevărat distractive ale lui Optimus, care să poată fi utile și să înde­pli­nească sarcini, dar care să poată fi și un prie­ten sau însoțitor alături de care să-ți petreci timpul“.

Când spune asta, Musk vorbește (in)direct de echiparea robotului cu inteligență artificială și cu un sistem de navigație similar celui din mașinile (încă nu întru totul) autonome Tesla. Promisiunea sa este cea a unui robot umanoid complet funcțional, capabil să urmeze instinctiv instrucțiunile și să răspundă corect la comenzi, care poate fi produs în masă, cu potențial de milioane de unități, și care ar putea să coste mai puțin decât o mașină.

Gu mărturisește că împărtășește o viziune similară celei a lui Musk, adăugând că, în opinia sa, „roboții pot deveni foarte buni prieteni ai oamenilor, oferindu-le și o le­gătură emoțională“. În timp ce actualii roboți umanoizi încă au „decalaje uriașe față de oameni atât în ceea ce privește miș­carea, cât și capacitatea cognitivă“, dez­voltarea modelelor mari de limbaj (LLM) – tipul de software care stă la baza chatboturilor AI precum ChatGPT – ar putea aduce o transformare epocală, consideră acesta. „Grație LLM-urilor, roboții vor dobândi capacitatea de a raționa logic, făcându-i mult mai asemănători oamenilor.“

Deocamdată, GR-1 e capabil să umble cu o viteză de cinci kilometri pe oră, în timp ce transportă o greutate de 50 de kilograme, iar Gu subliniază că Fourier se va concentra pe viitor pe dezvoltarea hardware-ului care alcătuiește „corpul“ robo­ți­lor, lăsând dezvoltatorii inteligenței artificiale să lucreze la „creier“.

Planul său este să înceapă producția de masă până la sfârșitul acestui an, astfel încât să livreze mii de unități în 2024. Musk anunțase la rândul său că 2023 ar urma să fie anul intrării lui Optimus în producția de serie, însă șansele ca acest lucru să se și în­tâmple sunt practic inexistente. Întrebat recent de unul dintre investitori câți roboți a construit Tesla până acum, cel autoîns­că­unat „tehnorege“ al companiei a răs­puns, în glumă, că în jur de zece milioane. Realitatea, dezvăluită tot de el, e însă cu totul alta. „Cred că sunt în jur de cinci sau șase. Mai important e însă că sunt tot mai mulți de la lună la lună“, a adăugat Musk, expli­când că Tesla a construit un număr atât de mic de roboți pentru că are probleme cu apro­vi­zionarea cu actuatoarele, o com­po­nentă-cheie pentru roboți care creează mișcare prin conversia în lucru mecanic a energiei stocate. „Nu există dispozitive de acțio­nare disponibile care să funcționeze bine pentru Optimus“, a detaliat el. În con­se­cință, compania a fost nevoită să-și pro­iec­teze și să-și construiască singură actuatoarele.

Calea celor 100

Mai rezervat în de­cla­rații, Gu admite că rămâne un drum lung de parcurs înainte ca roboții umanoizi să devină parte din viața noastră de zi cu zi. Dar, chiar și așa, se așteaptă ca androizii Fou­rier, despre care spune că au un po­ten­țial mare în diferite scenarii – cum ar fi îngrijirea vârstnicilor, educația sau primirea clienților în industria ospitalității –, să genereze în următorii trei până la cinci ani mai multe venituri decât roboții săi de rea­bilitare.

Potrivit unui studiu realizat de Goldman Sachs, roboții umanoizi ar putea ajunge în următorii 10-15 ani să reprezinte o piață de șase miliarde de dolari. Cererea inițială ar urma să vină din sectorul industrial, esti­mându-se că, până în 2035, „umanoizii“ ar putea acoperi 2% din cererea globală de în­grijire a persoanelor vârstnice.

În pofida dificultăților evidente, construi­rea hardware-ului și activarea mișcărilor de bază, cum ar fi mersul, este partea ușoară a construirii unui robot umanoid capabil să pășească. La o primă privire, pare o problemă rezolvată într-o măsură satisfăcătoare. Ce rămâne cu adevărat greu este să îi înveți pe acești roboți cum să navigheze în mod autonom prin lume și să îndeplinească sarcini pentru care nu au fost programați în mod special, în medii haotice și nefamiliare.

Musk, de exemplu, pretinde că Optimus va ajunge la un moment dat să execute comenzi de genul „Te rog să mergi la un ma­gazin și să-mi cumperi următoarele produse alimentare…“, explicând că realizarea unui astfel de robot – ceva ce nicio altă companie din lume nu a pretins până acum că ar putea să construiască – este un pas logic pentru Tesla în dezvoltarea mașinilor autonome. „Mașinile noastre sunt roboți semisensibili pe roți și are sens să punem tehnologia autonomă Tesla într-o formă umanoidă“, a mai spus el, ignorând faptul că, cel puțin așa cum s-a demonstrat până acum, software-ul Tesla are în conti­nuare probleme cu recunoașterea mașini­lor de poliție, a celor de pompieri și a am­bu­lanțelor parcate pe stradă, cauzând nu­meroase accidente.

În ceea ce îl privește pe GR-1, acesta ar urma să fie folosit într-o primă fază în uni­tățile de asistență medicală pentru sarcini fizice ușoare, cum ar fi să-i transporte pe pacienții cu probleme de mobilitate între paturi sau până la scaunele cu rotile sau să îi ajute să ridice diferite obiecte. „Pe mă­sură ce proiectul avansează, GR-1 ar putea fi un îngrijitor, un asistent de terapie sau un însoțitor de acasă pentru persoanele în vârstă care stau singure“, mai spune Gu.

Pentru a ajunge cât mai repede în acest punct, Fourier speră să construiască până la finalul acestui an 100 de roboți. Aceștia nu vor fi însă roboți de uz general complet funcționali, ci platforme hardware/software cu capacități de bază ce au început deja să fie trimise către tot atâtea uni­ver­sități și laboratoare de cercetare și dezvol­tare, unde echipe specializate în robotică și AI vor încerca zeci de moduri diferite pentru a le face mai inteligente și mai performante. „Sperăm să lucrăm cu toate numele mari din domeniu la un sistem des­chis“, a mai spus Gu.

O strategie interesantă, la polul opus față de politica de dezvoltare închisă adop­tată de majoritatea concurenților, o stra­te­gie despre care observatori indepen­denți spun că ar putea duce la un set divers și complementar de tehnici care ar putea accelera calea către fiabilitate a robotului GR-1. Chiar și așa, Gu avertizează: „Nu trebuie să vă așteptați să apară un mi­racol într-un an și ceva. Totodată, nu tre­buie nici să subesti­mați posibilitatea ca un astfel de robot să devină parte din viața de familie a oamenilor în următorii cinci sau zece ani“.

FOTO: Getty