Singurele certitudini în criza COVID-19: Nicio prognoză nu mai e valabilă și nimeni nu știe ce urmează
Atunci când prognozele nu mai au (nicio) relevanță sau cine naiba știe ce se va mai întâmpla?
„Acesta nu este sfârșitul. Nu e nici măcar începutul sfârșitului. Dar poate e sfârșitul începutului“ – iată vorbele lui Winston Churchill, rostite în 1942, după prima victorie pe uscat a Marii Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial, citate de Bill Gates într-un articol publicat în revista The Economist. Nu puțini sunt aceia care cred cu convingere că antreprenorul american este artizanul acestei crize, însă nu putem să nu recunoaștem că acest citat sintetizează cum nu se poate mai bine contextul actual. De altfel, a surprinde în cuvinte ceea ce se întâmplă acum e un demers cum nu se poate mai dificil.
În prima jumătate a lui martie, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), un club al celor mai puternice economii ale lumii, estima că PIB-ul global va crește în 2020 cu doar 1,5% față de 2,9%, cât era prognozat inițial. Altfel spus, trebuia să ne mulțumim cu o creștere mai mică, dar nicio catastrofă nu se întrevedea la orizont. Cam în aceeași perioadă, Erste Group Research își revizuia prognoza de creștere economică a României de la 3,5% la 3% pentru anul în curs, ceea ce era considerat cel mai mare șoc din Europa Centrală și de Est.
Aproape patru luni mai târziu, aceste cifre ne fac să zâmbim, cu amărăciune, ce-i drept. Fondul Monetar Internațional (FMI) a anunțat o scădere de aproape 5% pentru economia lumii în 2020. Mai în detaliu, economia zonei euro ar urma să scadă cu 10,2%, iar cea americană, cu 8%. Iar cifrele s-ar putea modifica în continuare, atrag atenția analiștii FMI.
Incertitudine
În opinia lor, incertitudinea generală este produsă de o serie de elemente precum durata pandemiei, scăderea consumului generată de distanțarea socială, pierderea de locuri de muncă în anumite sectoare, creșterea costurilor cu redefinirea spațiului de lucru sau, cel mai important, o eventuală racordare a valorii activelor la perspectivele economice pesimiste (valoarea acțiunilor sau a proprietăților imobiliare pare încă destul de imună la criză).
Ca o scurtă paranteză filosofică, întrebarea e dacă a crește cu orice preț, la nivel micro și macro, va continua să fie obsesia următorilor ani. Joseph Stiglitz, economist american laureat al premiului Nobel, este încă dinainte de pandemie adeptul teoriei că produsul intern brut este una dintre măsurătorile care nu indică tot ceea ce contează. Bunăoară, sunt dese situațiile în care creșterea acestuia arată o bunăstare economică pe care populația nu o percepe.
Pe plan local, încă sunt destul de mulți antreprenorii și executivii care, la nivel declarativ, continuă să descrie lucrurile în grilă optimistă și care cred într-o revenire spectaculoasă. (Excludem discursul guvernamental pe acest subiect, din simplul motiv că ne aflăm într-un an dublu electoral. Cât despre planul de relansare economică în valoare de 100 de miliarde de euro publicat recent de guvern, mediul de afaceri are multe îndoieli și rezerve în ceea ce privește viteza cu care acesta va fi aplicat.) E adevărat că antreprenoriat înseamnă să nu renunți niciodată și să vezi laturile pozitive ale unei calamități, însă, pe de altă parte, un simț al realității este poate mai necesar decât oricând.
E suficient să aruncăm o privire pe evoluția acțiunilor listate pe Bursa de Valori București pentru a înțelege lipsa de racordare între perspectivele economice realiste și valoarea activelor. Indicele BET al celor mai lichide companii indica la sfârșitul lui iunie o scădere de doar 15% față de momentul în care a început declinul. Asta, în condițiile în care indicele a pierdut aproape 30% din valoare după instituirea stării de urgență.
Un sondaj publicat recent de PwC, o firmă de consultanță fiscală, arăta că 75% din managerii companiilor multinaționale din România (evident, cele incluse în sondaj) estimează o scădere a veniturilor pe 2020 cu până la 25%. Asta poate fi o știre bună și proastă, în același timp. Pe de o parte, executivii companiilor străine admit că prăbușirea ar putea ajunge până la 25%, însă – pe de alta – plaja între 1% și 25% e suficient de largă pentru a ne lăsa să ne imaginăm orice.
Ambiguitate
Aceeași ambiguitate caracterizează mai toate sondajele publicate în cascadă de companiile de consultanță imobiliară sau din domeniul resurselor umane. De altfel, întrebările trimise directorilor din companii legate de ce cred că va urma au rămas singura metodă „științifică“ de a măsura viitorul. De exemplu, BestJobs, una dintre cele mai mari platforme de recrutare online, comunica faptul că 30% din companiile incluse într-un sondaj nu și-au schimbat planurile de recrutare stabilite la începutul anului. E o veste bună sau rea? Cert este că, la sfârșitul lui mai, Ministerul Muncii și Protecției Sociale raporta peste 400.000 de contracte de muncă încetate. Previziunile de primăvară ale Comisiei Europene indicau o rată a șomajului în România de 6,5%, față de 3,9% anul trecut, însă există multe voci care susțin că realitatea va bate și aceste procente.
Începând cu martie, NewMoney a realizat analize detaliate pentru fiecare domeniu important al economiei. Puțini din cei intervievați au pus degetul pe rană. Dacă antreprenorii din HoReCA (industrie afectată din plin) au fost cei mai vocali, managerii multinaționalelor din industria auto sau retail tradițional s-au ferit să facă declarații publice sau au ocolit să atace fondul problemei. Necunoscutul este una dintre cauzele acestei stări de fapt. „Dacă nu o să fie sezon pe litoral, va fi dezastru!“, declara Mohammad Murad, fondatorul Phoenicia Group, în urmă cu două săptămâni.
La polul opus, managementul celor doi mari producători de automobile din Româna, Dacia și Ford, a lăsat statisticile asociațiilor patronale din industrie să vorbească. Ambele companii și-au făcut un titlu de glorie din redeschiderea timpurie a activității, însă lipsa comenzilor din partea fabricilor partenere a făcut ca, în cazul Dacia, circa 1.000 de angajați (dintr-un total de aproximativ 14.000) să fie trimiși din nou în șomaj tehnic la început de iunie, la scurt timp după ce se întorseseră la serviciu.
În primele cinci luni, cele două fabrici au produs cu 30% mai puține mașini decât în perioada similară a anului trecut, potrivit unui raport al Asociației Constructorilor de Automobile din România. Marea dilemă în acest sector este dacă teama de noul coronavirus ne va face să ne cumpărăm mai multe mașini pentru transport individual sau, dimpotrivă, să lucrăm de acasă.
Conflicte
Imposibilitatea de a vedea în perspectivă induce adeseori stări conflictuale. Evident, ținta predilectă a antreprenorilor din domeniile cele mai afectate a fost guvernul, însă tensiuni au existat și în interiorul comunității de afaceri. Probabil, cel mai mare conflict se consumă încă între proprietarii de spații comerciale și retailerii tradiționali. „Ciocnirile“ s-au petrecut în spatele ușilor închise, însă o scrisoare către parteneri trimisă de acționarii Cărturești, unul dintre cei mai mari retaileri de carte de la noi și publicată de Profit.ro, indica încă de la început de martie gravitatea situației. „Relația cu mallurile, unde avem cele mai multe librării și facem cele mai mari vânzări, este foarte tensionată în aceste vremuri, ei neîncasându-și chiriile și somând încontinuu chiriașii“ este unul dintre pasajele relevante ale scrisorii.
O organizație patronală a retailerilor (RORETAIL), care reunește branduri importante de haine (Batta, Trussardi, Valentino, Puma, Adidas), a amenințat cu greva în primele zile de relaxare centrele comerciale care au solicitat chirie pe perioada stării de urgență. Cert este că, în foarte scurt timp, retailerii s-au înțeles cu proprietarii de spații ca timp de 30 de zile (până pe 15 iulie) să nu ia nicio măsură restrictivă unii împotriva celorlalți.
„Vor supraviețui cei care sunt flexibili în această perioadă de incertitudine“, e de părere Vlad Năstase, chief executive officer (CEO) al firmei de consultanță Concilium Consulting. Principiul, spune el, se aplică foarte bine atât în cazul proprietarilor de centre comerciale, cât și în cazul proprietarilor de clădiri de birouri, în condițiile în care shoppingul cu masca pe figură nu mai e o mare distracție, iar munca de acasă deja a devenit normă pentru multe companii.
Virus
Foarte pe scurt, incertitudinea din economie este dată de impredictibilitatea virusului. „Riscurile principale la adresa economiei și a finanțelor țării pe care le întrevedem țin, evident, de evoluțiile în planul sănătății publice“, declara guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, la mijloc de iunie. Evoluția bolii e cea care dictează evoluția afacerilor. Iar probabilitatea ridicată ca noi valuri ale pandemiei să apară în perioada următoare face ca orice plan pe termen lung să cadă în derizoriu. „Planurile strategice pe termen lung se vor amâna“, întărește Vlad Năstase. Pe de altă parte, amânarea unor măsuri pe termen scurt i se pare fatală consultantului. Aceasta, în condițiile în care mediul de afaceri devine din ce în ce mai competitiv și mai profesionist, greșelile fiind plătite azi cu viața companiei.
Două studii realizate la universitățile Harvard și Minnesota, publicate de The New York Times, indică mai multe scenarii privind evoluția pandemiei până la sfârșitul anului și de-a lungul lui 2021. Cert este că valurile acesteia vor fi mai mici sau mai mari, mai rare sau mai dese – în funcție de fiecare țară în parte –, însă ele nu se vor opri până când 55% din populația globului nu se va imuniza, susțin cercetătorii americani. În acest moment, Statele Unite, Rusia și țările din America Latină se confruntă cu o creștere dramatică a numărului de îmbolnăviri. Pe de altă parte, unii sunt de părere că nici scenariile nu ajută prea mult. „Nu e nicio cale să știm cum se va termina asta“, spune Anders Tegnell, epidemiologul-șef al Suediei, într-un podcast difuzat de radioul public al acestei țări.
Modul în care vor reacționa autoritățile la eventuale valuri viitoare e o chestiune care ține de politica fiecărui stat în parte. România, în valul precedent, a fost adepta unor măsuri de o strictețe maximă, însă e de așteptat ca acestea să nu fie reluate, deși numărul îmbolnăvirilor este într-o continuă creștere. Ca să fim sinceri până la capăt, nici acum, la două luni după încetarea restricțiilor cvasitotale, economia nu funcționează cu motoarele 100% turate. Retailul tradițional de produse nealimentare (mai ales fashionul) e departe de a-și fi revenit, ceea ce pune în pericol fabricile de textile. Restaurantele nu s-au redeschis, ceea ce complică viața operatorilor de turism de pe litoral și de la munte. Angajații nu s-au întors în totalitate la serviciu, așa că micii și marii comercianți care se bazau pe traficul din jurul clădirilor de birouri au de suferit și ei, mai mult sau mai puțin.
Radu Savopol, acționarul principal al rețelei de cafenele 5 To Go, spune că a început să deschidă unități și în cartiere, „mai agresiv“ decât o făcea până acum. Rețeaua numără astăzi peste 170 de cafenele, majoritatea covârșitoare fiind în franciză. Anul acesta a închis 5 unități, însă a inaugurat alte circa 40. Savopol presupune că și filosofia companiilor în materie de spații de lucru pentru angajați se va schimba. „Companiile mari nu vor mai avea mii de angajați într-un singur loc. Cred că unele dintre ele își vor împărți forța de muncă în sedii de birouri din diverse cartiere“, spune antreprenorul. De altfel, această tendință deja se manifestă în statele asiatice.
Când apele sunt tulburi, deciziile de achiziții, atât pentru persoane fizice, cât și pentru investitori, sunt puse pe hold. Depozitele bancare ale gospodăriilor și ale companiilor au continuat să crească atât în aprilie, cât și în mai, însă creditele au înregistrat scăderi în aceste două luni. Mutatis mutandis, mulți dintre investitorii profesioniști din zona fondurilor de investiții se află într-o perioadă de expectativă, pentru simplul motiv că nici ei, nici proprietarii companiilor în care vor să investească nu știu cât mai valorează astăzi un business, iar algebra din martie e total lipsită de relevanță azi.
Excepționali
În perioadele de criză, mai ales într-una cu totul atipică, indiferent de domeniul de activitate, priceperea și cunoștințele de business ale managementului sunt esențiale pentru traversarea perioadei dificile. Când piețele cresc, greșelile în administrarea unei afaceri nu se văd sau pot fi corectate fără consecințe dramatice.
Într-un fel, supraviețuitorii crizei ca „nicio alta“, după cum o numesc analiștii FMI, vor fi liderii cu calități ieșite din comun.
Credite vs depozite
Creditarea a scăzut ușor, în vreme ce depozitele și-au menținut tendința de creștere.
- Cumpătare. Creditele luate de persoane fizice și companii au scăzut pentru a doua lună consecutiv de la începutul crizei, conform celor mai recente raportări ale Băncii Naționale a României. La sfârșitul lui mai, creditul neguvernamental (lei și valută) a scăzut cu 0,7% față de luna aprilie, situându-se chiar și așa la o valoare cu 4,5% mai mare decât în mai 2019.
- Economii. Depozitele populației și ale companiilor au crescut în mai cu 1,4% față de luna anterioară și cu 13,9% față de mai 2019, conform aceleiași surse. Raportându-ne tot la luna mai a anului trecut, avansul depozitelor în valută (19,5%) a fost mult mai mare decât cel al depozitelor în lei (11%).
Acest articol a apărut în numărul 94 al revistei NewMoney. FOTO: Getty
Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper