Modelul Samsung din acest an: corupție și profit-record

Mimi Noel 02/09/2017 | 11:21 Global
Modelul Samsung din acest an: corupție și profit-record

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

UPDATE: Vicepreședintele grupului Samsung Electronics, Lee Jae-yong, a fost condamnat la cinci ani de închisoare, vineri, în scandalul de corupție care a dus la demisia fostei președinte a Coreei, Park Geun-Hye.

Acest articol apare în numărul 22 (28 august-10 septembrie) al revistei NewMoney

Deși are mari pro­bleme de imagine din cauza scandalurilor de corupție în care este implicată, Samsung Electronics e pe punctul să depășească Apple la capitolul cea mai profitabilă afacere din lume, iar pe cei de la Intel Corp în materie de pro­ducție de semiconductori.

Într-o vineri din iunie, Jay Y. Lee, directorul de facto al conglomeratului Samsung, petrece o nouă după-amiază la tribunalul național din Seul. Lee este judecat pentru mită și delapidare, în contextul scanda­lurilor care în martie au dus la demiterea preșe­dintelui țării, Park Geun-hye.

Sala tribunalului de la etajul al cincilea este plină de avocați, jurnaliști și cetățeni care, ca mai toată țara, sunt captivați de acest proces. Toată lumea transpiră în sala fără ferestre și fără aer condiționat. Lee și colegii lui sunt acuzați că au mituit-o pe Park și pe prietena acesteia pentru a înlesni o fuziune între două companii listate ale Samsung – o mutare care, susțin procurorii, avea ca scop să consolideze controlul lui Lee asupra imperiului Samsung. Mita era calul Vitana V, un cal pursânge, plus donații de 17 milioane de dolari către fundațiile afiliate unei prietene a președintelui, a cărei fiică speră să se califice la Jocurile Olimpice din 2020 la proba de călărie. Executivii Samsung consideră cadourile ca fiind un sprijin standard pentru ambițiile olimpice ale țării și au negat acuzațiile de mită.

Lee este și el fost jocheu și, pe când avea 20 de ani, a câștigat chiar medalii la campionatele asiatice. Acum, la 49 de ani și chiar de ziua lui, se află în boxa acuzaților. După câteva ore de mărturii și interogatorii, ședința s-a suspendat și, în timp ce se retrage și el din sală, nimeni nu-i spune la mulți ani. Poate fi și acesta un alt semn că norocul nu-i prea mai surâde în ultima vreme. Nici lui, nici atotputernicei companii pe care o conduce.

O POVESTE DE SUCCES. Fondat în 1938 de Lee Byung-chull, străbunicul lui Lee, Samsung este un conglomerat de aproape 60 de companii – un șantier naval, o companie de construcții, de asigurări de viață, de advertising, echipe de baseball și de fotbal, chiar și un parc tematic (Everland) în sudul capitalei Seul. Un fel de afacere de familie care în Coreea de Sud poartă denumirea chaebol. Samsung Electronics însă are o pondere de peste două treimi în valoarea totală de piață a conglomeratului. În ciuda acu­za­țiilor de corupție – și mai ales a pro­blemelor din 2016, când gama de top a mașinilor de spălat a fost rechemată în service, iar modelul de telefon Note 7 avea un viciu de design la baterie care-l făcea să ia foc cu ușurință –, Samsung continuă să fie asociat de publicul global cu cele mai noi tehnologii în materie de gadgeturi.

În plus, face și o groază de bani. Potrivit raportului financiar făcut public pe 27 iulie, compania a raportat vânzări mai mari cu 20% comparativ cu anul anterior și a profitului operațional cu 73%. Creșterea a fost alimentată în principal de rezultatele diviziei de cipuri de memorie, dar Samsung a devenit între timp și liderul mondial în producția de telefoane inteligente, grație lansării modelului Galaxy S8. Compania sud-coreeană este pe punctul să depășească Apple la capitolul cea mai profitabilă afacere din lume, iar pe cei de la Intel Corp în materie de pro­ducție de semiconductori.

Doar că, în timp ce investitorii aplaudă compania, sud-coreenii o contestă. Când acuzațiile la adresa lui Lee și a președintelui Park au devenit publice, a început seria protestelor săptămânale în centrul Seulului la adresa relațiilor dintre politicieni și anumite chaebol-uri.

O atitudine total diferită față de odi­nioară, când sentimentul general era că „ceea ce este bine pentru Samsung este bine pentru Coreea de Sud“. După Răz­boiul Coreean, chaebol-urile au catalizat dezvol­tarea țării și transformarea ei în putere eco­nomică internațională. În prezent, sonda­jele de opinie arată că sprijinul intern pentru acest tip de conglomerate s-a pră­bușit, pe fondul noilor acu­zații potrivit cărora și-au cumpărat ilegal influența. Noul guvern de la Seul include critici vocali împotriva chaebol-urilor. Aceștia cer o influ­ență mai mare a celorlalți acțio­nari și un control mai mic al familiei-proprietare.

Furia din interiorul Samsung Electro­nics este încă un obstacol în seria multora de care compania se lovește în ultima vreme. Dincolo de încrederea în inginerii performanți pe care îi are, Samsung caută să transforme o cul­tură ie­rar­hică care prețuiește loialitatea, munca neîn­treruptă și supunerea. Deși a fost tipul de cultură potrivită unei companii de hardware, executivii sunt conștienți că trebuie să o schim­be dacă vor ca Samsung să poată concura cu omologii din Silicon Valley în materie de servicii în cloud sau inteligență artificială.

ISTORIE. O schimbare care poate avea loc, în funcție de cum se va termina procesul lui Lee. Ani la rând, familia lui Lee și strategii ei au coordonat modul în care diversele divizii au interacționat, au gestionat relația cu autoritățile și au aprobat cheltu­ieli masive via departamentul de strategie cor­po­ratistă, un fel de turn de control al conglomeratului. Dar, pe fondul monitorizării impuse în cadrul procesului intentat lui Lee, departamentul a fost închis, iar planificarea strategică între divizii „nu mai există“, spune DJ Koh, președintele diviziei de co­municații mobile și unul dintre puținii executivi ai Samsung care au fost disponibili pentru acest articol. Deocamdată, celebrul chaebol este ca o cara­catiță decapitată, cu tentaculele mișcându-se fără nici o coordonare.

Figura cel de mai des asociată cu ascensiunea globală a Samsung este Lee Kun-hee, fiul fondatorului și tatăl lui Jay Y. Lee. Devenit președintele companiei în 1987, Kun-hee era genul retras, dar carismatic. Sub conducerea sa, Samsung a investit în fabrici mari de producție de semiconductori și ecrane și și-a stimulat echipele de ingineri să dezvolte produse cu care să amelioreze reputația inițială a companiei, despre care se spunea că ar produce doar imitații ieftine. În 1993, pe fondul vânzărilor slabe de electrocasnice marca Samsung, a bătut cu pumnul în masă și le-a cerut echi­pelor „să schimbe absolut tot în afară de ne­vastă și copii.“  Câțiva ani mai târziu a mai recurs la un gest radical. Le-a cerut subalternilor să adune cele 150.000 de telefoane defecte într-un singur loc, apoi le-a dat foc. Deși pentru calitatea aerului, gestul nu a fost prea bun, a transmis un mesaj puternic în ceea ce privește controlul calității produselor Samsung.

Dincolo de aceste excentricități, Kun-hee este o le­gendă. În 1997, după ce valoa­rea de piață a Samsung a scăzut cu 1,7 miliarde de do­lari, pe fondul crizei financiare asiatice, a renunțat la aface­ri­le peri­ferice și s-a concentrat pe producția de cipuri, ecrane și telefoane. În decursul a zece ani, valoarea de piață a Samsung Electronics a crescut de 60 de ori. Song Jae-yong, profesor de management și stra­tegie interna­țională în cadrul Școlii de Business de la Seul, îl con­si­deră pe Kun-hee „unul dintre cei mai mari lideri de afa­ceri ai secolului al XX-lea.“

În 2014, la vârsta de 72 de ani, Kun-hee a su­ferit un infarct, a fost stabilizat, dar de atunci nu s-a mai aflat nimic de el, iar compania nu dorește să comenteze pe acest subiect.

Starea de sănătate a lui Kun-hee a mai declanșat o criză în sânul familiei. Controlul lui Lee asupra chaebol-ului a fost fragil dintotdeauna, cel puțin dacă judecăm după standardele occidentale, potrivit că­rora fondatorii pot să-și protejeze poziția prin controlul asupra unui pachet special de acțiuni care le conferă drepturi suplimentare de vot asupra deciziilor de business. În cazul Samsung, familia Lee de­ține un pachet relativ mic de acțiuni în entitățile con­glomeratului, asigurându-și controlul asupra votului prin cumulul de drepturi pe care le au în diversele entități ale holdingului. De exemplu, Kun-hee deține doar 3,8% din Samsung Electronics, dar este acțio­narul principal în compania de asigurări de viață Samsung Life Insurance, cu 20%. Iar Samsung Life deține 8% din Samsung Electronics, pachetul acesta combinat cu cele din alte subsidiare duc la un pachet consistent de peste 20% pentru președinte. Este însă o structură care limitează drepturile investitorilor și îi frustrează pe ceilalți acționari. Totodată, este vulnerabilă când au loc evenimente grave sau tragice în familie. În cazul morții lui Kun-hee, fiul său și succesorul acestuia, Jay Y., va trebui să plătească o taxă piperată pentru a moșteni acțiunile tatălui său și a-și putea asigura controlul asupra chaebol-ului, în valoare de 6 miliarde de dolari, potrivit lui Chung Sun-sup, președintele Chaebul.com, un site care agre­­gă averile executivilor.

UN CAL, O FUZIUNE ȘI UN PROCES. Și aici este momentul în care… calul intră în scenă. Procurorii susțin că, în 2015, Jay Y. a orchestrat fuziunea a două divizii: Samsung C&T Corp (construcții și comerț) și Cheil Industries Inc (industria de entertainment, inclusiv Everland). Împachetarea celor două divizii într-o singură entitate ar fi conferit familiei Lee mai multă putere și asupra Samsung Electronics. Repre­zentanții companiei susțin însă că mutarea a fost gândită doar pentru a face respectivele divizii mai competitive.

Pentru a definitiva fuziunea, Samsung avea nevoie de aprobarea unui alt mare acționar – Serviciul Național de Pensii. Procurorii spun că executivii erau nesiguri pe sprijinul Fondului, așa că i-au cerut ajutor președintelui țării pentru a interveni în numele lor. Procurorii dețin documente financiare care probează legătura dintre Samsung și prietena fostului preșe­dinte al țării Parker, totodată schimburi de sms și ape­luri telefonice dintre manageri ai Samsung și biroul lui Parker, care trimit la complicitatea acestora. Oricare ar fi decizia judecătorilor, este de aș­tep­tat ca verdictul să fie dat în curând.

Întregul proces și umilirea suportate zilnic de Jay Y., încătușat, înconjurat de zeci de polițiști și jurnaliști, nu sunt singurele momente jenante prin care trece compania, ci doar cele mai recente. Cu un an în urmă, divizia de comunicații mobile a Samsung Electronics era la apogeu. Avusese un an magic – depă­șise Apple pe piața telefoanelor mobile și se pregătea să-și consolideze noua poziție prin lansarea Galaxy Note 7, în august anul trecut. La câteva săptămâni după lansare, pe rețelele sociale a început să circule știrea că modelul ia foc, în unele cazuri arzându-i pe proprietari. Lee a mărturisit că la început nu a crezut. Dar tot mai multe telefoane luau foc. Și tot așa. Liniile aeriene au interzis îmbarcarea celor care aveau astfel de telefoane. „A fost o ex­pe­riență de­vastatoare. Note 7 era mândria noastră“, a spus Lee Young-hee, vicepreședinte executiv al Samsung Electronics.

Pentru a gestiona criza, s-a format o echipă de intervenție sub conducerea șefului de comunicații mobile, DJ Koh, care lucrează de 33 de ani în companie. Timp de patru luni se întâlneau zilnic la ora 7 dimineața pentru a-și coordona modul de reacție. Cel mai important, au decis rechemarea tuturor telefoanelor Note 7 vândute, ceea ce a presupus colec­tarea a milioane de aparate din toată lumea. Sute de ingineri au fost aduși în centrele de testare pentru a găsi cauza.

Potrivit lui Koh, întregul efort a costat compania peste 5 miliarde de dolari, dar nu-și amintește ca fa­milia Lee să fi clipit măcar în fața cifrei. Lee mi-a spus doar atât. „Dle Koh, te rog să gestionezi totul cum se cuvine“, rememorează acesta.

ÎNCĂPĂȚÂNARE ASIATICĂ. În ianuarie, Samsung a susținut o conferință de presă pentru a anunța rezultatele investigației. Cauza au fost bateriile prost concepute de o subsidiară a Samsung, băgate accelerat în producție fără teste suficiente în prealabil. Samsung s-a angajat să testeze de acum toate componentele mult mai riguros. O explicație care însă nu a con­­vins pe toată lumea.

Cu toate acestea, lansarea Galaxy S8, care nu a mai luat foc, a relansat Samsung în jocul interna­țio­nal.  Mai mult, compania a avut curajul să relanseze pe piața sud-coreeană, pentru fani, ediția recondițio­nată a Note 7.

Pentru o mai bună înțelegere a acestei încăpățânări care ține de ADN-ul companiei, este suficient să mergi cu mașina la Pyeongtaek, la circa 70 de km sud de Seul, unde se află cea mai nouă fabrică de semiconductori a Samsung Electronics. A fost construită pentru a consolida avansul detașat al companiei pe piața cipurilor de memorie.

A fost ultima investiție mare decisă de Jay Y. înainte de începerea problemelor sale penale. A fost inaugurată în 2015 și produce deja primele cipuri – peste media normală de trei-cinci ani pentru ca o astfel de fabrică să devină funcțională. Cei de la Samsung avansează o investiție de 27 de miliarde de do­lari pentru finalizarea pro­iectului, o sumă enormă, dar jumătate din rezervele de 63 de miliarde de do­lari de care dispune compania.

În ciuda acestor triumfuri ale Samsung în fața pro­ducătorilor americani și japonezi, rămâne totuși o zonă unde deocamdată nu prea are un cuvânt de spus. Compania se chinuie să concureze cu Amazon și Google în dezvoltarea de servicii în cloud, de asistenți personali inteligenți sau de aplicații capabile să interconecteze telefoanele pe care le vând cu televizoarele, mașinile de spălat sau cu frigiderele. Cu câțiva ani în urmă, a încercat să introducă un sistem de operare pe telefon – Tizen, care nu a avut succes însă. Aplicații precum Samsung Health, Samsung Cloud, Milk Music sunt mult în urma rivalilor.

La o lună de la aniversarea lui Jay Y. și înfățișarea de la tribunal are loc o altă audiere, de data aceasta este anchetată divizia farma a Samsung, suspectată că a făcut lobby ilegal pe lângă guvern pentru o listare la bursa națională. Samsung neagă orice acu­zație. Când avocații lui Lee intră, activiștii încep să-i înjure. Dar și Lee are suporterii lui, majoritatea oameni mai în vârstă. Cele două grupuri se încing. Suporterii strigă că Lee nu a făcut nimic rău, că doar a încercat să facă din Coreea de Sud o țară mare, ridicând renumele companiei Samsung. „Dacă nu vă place Samsung, duceți-vă mai la nord!“, le strigă aceștia celor din ta­băra contestatarilor.

Un reporter întreabă la un moment dat pe cineva de ce crede că Jay Y. este mai vinovat decât tatăl său, Kun-hee. Pentru că, răspunde cel întrebat, dacă i-a moștenit averea, trebuia să moștenească și res­ponsabilitatea acestuia. De foarte aproape cineva scandează: „Eliberați-l pe Jay Y. Lee!“

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”De familie” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Principalele critici care le sunt aduse chaebol-urilor țin de faptul că atrag în continuare mai toate investițiile în detrimentul micilor afaceri.[/vc_column_text][vc_column_text]CRIZĂ. În timpul crizei financiare asiatice, valoarea de piață a Samsung a scăzut cu 1,7 miliarde de dolari. Schimbând strategia de business, Lee Kun-hee, tatăl actualului președinte al Samsung, a reușit în zece ani să crească de 60 de ori valoarea de piață a companiei.

BIG IS BETTER. Valoarea de piață a primelor nouă conglomerate de business sud-coreene reprezintă circa 60% din indexul bursier Kospi 200. Cumulate, veniturile acestora formează circa 75% din PIB-ul țării.

CONTROL. Familia Lee deține un pachet relativ mic de acțiuni în entitățile conglome-ratului, pe care însă le cumulează pentru a-și putea exercita controlul. Kun-hee are doar 3,8% din Samsung Electronics, dar deține 20% din Samsung Life Insurance.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Brad Stone, Sam Kim și Ian King; adaptare de Mimi Noel 

FOTO: Guliver / Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.