Cum intenționează China să-și crească producția de energie nucleară, în condițiile în care țara este încă dependentă de cărbune pentru producția de electricitate

Majoritatea analiștilor se așteaptă ca produsul intern brut (PIB) al Chinei să crească într-un ritm mult mai lent. Altfel spus, cea mai poluantă fază a dezvoltării Chinei a rămas în spa­tele ei. Acum a atins apogeul și esențial pentru clima Terrei este ce drum va alege statul comunist în continuare, scrie revista britanică The Economist.

În prezent, China este incontestabil o pu­tere industrială – peste o pătrime din pro­ducția mondială, mai mult decât America și Germania la un loc, este făcută în statul asiatic. Progresul mult râvnit a venit însă la un cost enorm în materie de poluare. În ulti­mele trei decenii, China a emis în atmo­sferă mai mult dioxid de carbon decât ori­care altă țară. Astăzi emite peste o pă­tri­me din gazele cu efect de seră ale lumii în fie­care an, conform Rhodium Group, o firmă americană de cercetare. Nivelul este de apr­o­ximativ două ori mai mare decât cel generat de Statele Unite, care se află pe lo­cul al doilea (însă, per capita, americanii sunt pe primul loc).

Așadar, nu se poate vorbi de luptă împotriva încălzirii globale fără China – adică a menține încălzirea globală sub două grade, așa cum au promis guvernele la summitul climatic anual al Organizației Națiunilor Unite (ONU) desfășurat la Paris în 2015.

La summitul din acest an, numit COP28, China a venit și cu vești bune, și cu vești proaste. Cele bune – emisiile Chinei nu vor mai crește. Unii analiști cred că vor atinge apogeul anul acesta, China a promis că apogeul va fi atins înainte de 2030. Pentru asta, con­struiește centrale nucleare mai rapid decât oricare altă țară. A investit masiv în energie regenerabilă, astfel încât are acum în jur de 750 de gigawați de capacitate de generare eoliană și solară, aproximativ o treime din totalul mondial. Până la sfârșitul deceniului, guvernul își propune să atingă o capacitate de 1.200 GW, mai mult decât capacitatea totală de energie pe care UE o are acum, și va depăși probabil cu mult această țintă.

Programul

Pentru a reduce depen­dența de importurile de petrol și gaze și pentru a închide centralele care funcțio­nează cu cărbune, liderii de la Beijing au decis să investească masiv în producția de energie eoliană și solară și încă ceva – au pa­riat pe cea mai durabilă formă de energie neregenerabilă. Pe parcursul ultimului deceniu, China a inaugurat 37 de reactoare nucleare, ajungând la un total de 55, conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, o organizație aflată sub umbrela ONU. În aceeași perioadă, Statele Unite, lider mondial, cu 93 de reactoare, au inaugurat doar două.

Și pentru că cererea sa de energie este tot mai mare, China nu are de gând să înce­­tinească ritmul. Planul este de a instala între șase și opt reactoare nucleare în fie­care an, iar pentru unii oficiali pare să fie un ritm lent. Autoritatea națională de re­gle­mentare sus­ține că țara are capacitatea de a adăuga între opt și zece reactoare pe an. Guvernul chinez a aprobat construcția a zece reactoare în 2022. În to­tal, China are acum 22 de reactoare nucleare în construc­ție, mult mai multe decât ori­care altă țară.

China și alții

Creșterea energiei nucleare a stagnat în țările occidentale din mai multe motive. Reactoarele necesită o in­ves­­tiție inițială mare și durează ani să fie con­struite. Totodată, industria este puternic reglementată. Spre deosebire de Vest, China a ușurat demersul, furnizând companiilor energetice de stat împrumuturi ieftine, teren și licențe. Furnizorii de energie nu­cle­ară primesc subvenții cunoscute sub numele de tarife de alimentare. Toate acestea au redus prețul energiei nucleare în China la aproximativ 70 de dolari pe megawatt-oră, în comparație cu 105 dolari în Ame­rica și 160 în Uniunea Europeană, conform Agenției Internaționale a Energiei.

China nu este imună la îngrijorările le­gate de siguranță, care au determinat mulți occidentali să se opună energiei nucleare. După dezastrul de la centrala nucleară Fukushima Dai-ichi din Japonia în 2011, China a pus temporar programul său de construc­ții pe pauză. A menținut interdicția privind centralele nucleare în interiorul țării, care trebuie să utilizeze apă de râu pentru ră­cire.

La începutul acestui an, China s-a înfuriat când Japonia a început să elibereze apă tratată și complet inofensivă din centrala Fukushima în ocean. Totuși, energia nucleară nu polarizează pu­blicul chinez, așa cum se întâmplă în alte țări.

Ceea ce este esențial dacă China vrea să renunțe la cărbune și să devină neutră din punct de vedere al carbonului până în 2060, va avea nevoie de o sursă de energie care să o ajute să satisfacă în mod fiabil ce­rerea de bază (nivelul minim de putere ne­cesar pentru a menține lucrurile în func­țiune). Eolianul și solarul nu sunt potrivite ca sursă de energie capabilă să satisfacă în mod fiabil cererea de bază, deoarece na­tura nu este sută la sută predictibilă. Dar energia nucleară asigură energie în bandă. De altfel, în China, centralele nucleare de­pă­șesc capacitatea solară instalată de as­tăzi (cu excepția celei eoliene). În plus, cele mai multe reactoare sunt amplasate pe coastă, aproape de marile centre de popu­lație, spre deosebire de majoritatea proiec­telor eoliene și solare, care prezintă o provocare în ceea ce privește transferul energiei generate pe distanțe lungi.

Promisiune sau utopie?

În primele etape ale programului său nuclear, China a fost nevoită să importe tehnologia. Și în con­tinuare trebuie să se bazeze pe alte țări pentru uraniul care-i alimentează reactoa­rele. Dar majoritatea reactoarelor noi se bazează pe design autohton, în special pe modelul Hualong One (HPR 1000). Acum chiar caută să exporte tehnologia Hualong One și a încheiat deja acorduri cu Pakistan și cu Argentina. Dat fiind faptul că mare parte a echipamentului este autohton, programul nuclear al Chinei nu a suferit prea mult de pe urma politicii americane care vi­zează izolarea Chinei de tehnologiile avan­sate de origine americană.

Mai mult, o parte dintre oamenii de ști­ință și inginerii chinezi au fost mobilizați pentru un nou proiect – dezvoltarea fuziunii nucleare. Centralele de fuziune nu ne­ce­sită uraniu și produc mult mai puține de­șeuri radioactive decât centralele de fisiune. Cu toate acestea, tehnologia, care prac­tic își propune să imite procesele interne ale Soarelui pentru a crea o sursă ine­puizabilă de energie, s-a dovedit a fi dificil de realizat. Deocamdată.

Reactoarele de fuziune controlează plasma cu ajutorul unor magneți supercon­ductori într-un proces numit confinare. Un reactor chinez deține recordul pentru cea mai lungă perioadă de confinare la tempera­turi ridicate – aproximativ 17 minute. O pro­blemă de fizică fundamentală împie­dică deo­camdată omenirea să stăpânească acest proces – menținerea fuziunii plasmei la tem­peraturi extreme pentru perioade îndelungate necesită mai multă energie decât reu­șește acum să producă reacția în sine. Cine va rezolva această problemă ar putea acce­lera sfârșitul erei fosililor pentru întreaga planetă, conchide The Economist.

Pân’ la fuziune, și mai mult cărbune!

Economia Chinei este încă dependentă de energia electrică obținută din cărbune, care încă asigură o parte semnificativă din necesar.

• A VREA. ­­China și-a asumat angajamentul de a deveni „neutră din punct de vedere al carbonului“ până în 2060, dar atingerea aces­tui obiectiv este dificilă din cauza de­pen­­den­ței de cărbune.
• A PUTEA. ­­Cantitatea de cărbune arsă în China continuă să crească, pe măsură ce consumul de electricitate crește. Anul trecut, China a extras un record de 4,5 miliarde de tone și a aprobat săptămânal, în medie, construirea a două noi centrale electrice pe bază de cărbune.

Acest articol a apărut în numărul 178 al revistei NewMoney

FOTO: Getty