România invizibilă: harta importantă de pe care lipsește țara noastră

În cele aproape trei decenii de capita­lism, capitalul autohton nu a reușit să devină suficient de puternic pentru a trece granițele. Primii campioni regio­nali încep a se contura, însă la capitolul investiții românești în străinătate statistica este nemiloasă.

Acest articol a apărut în numărul 44 (9 – 22 iulie) al revistei NewMoney

La sfârșitul lunii iunie, Grupul Alexandrion a anunțat o investiție de o sută de mili­oane de euro în Statele Unite. Liderul în producția și distribuția de băuturi alcoolice din România intenționează să cons­truiască în regiunea Mid-Hudson o distilerie, unde va produce, începând cu 2020, băuturi spirtoase premium destinate pie­ței americane (whisky, bourbon, gin, brandy și vodcă). „Această investiție este o mișcare stra­tegică care ne va permite să fim prezenți în Statele Unite și să folosim această po­ziție ca punct de ple­care pentru exporturi în restul lumii“, a de­cla­rat Nawaf Sala­meh, fondatorul de origine siriană a grupului.

Decizia strategică de a construi o unitate de producție în Statele Unite pentru a accesa alte 50 de piețe internaționale este însă unul dintre  (prea) puținele exis­tente. Dacă România se poate lăuda cu un stoc de investiții străine directe conside­rabil, de 41,4% din PIB în 2016, nu același lucru poate fi spus despre investițiile făcute de români peste hotare.

Tot recent, Modpack Group, cea mai mare companie românească de relocări industriale, con­trolată de fraţii Valentin şi Bogdan Mălă­escu, a anunțat deschiderea unui birou, tot în SUA, valoarea investiției fiind de un milion de euro. Similar, alte companii ro­mânești au realizat achiziții internaționale, însă exemplele sunt pu­ține, iar dacă le adunăm devin și mai des­curajante.

SUB 1%. Când vine vorba de realizarea de investiții în străinătate, România se află pe ultimul loc la nivel european. Valoarea acestora (outward foreign direct investments) reprezenta echivalentul a 0,4% din PIB la nivelul anului 2016, potrivit celor mai recente date ale Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene (UE). În cazul Bulgariei, aceste investiții erau de 4,6% din PIB. Polonezii investeau 6,6% din PIB peste hotare, iar cehii – 9,6%. Cu plasamente de peste 150% din PIB, ungurii do­mină clasamentul regional. Iar dacă e să analizăm evoluția acestor investiții, optimismul este departe de a fi cuvântul de ordine în cazul României, care înregis­trează o stagnare față de 2013 și chiar o scădere față de 2015.

Oricât de mult și-ar fi plănuit strategia de extindere regională, nu puțini antrepre­nori români au avut parte de eșecuri. Dan Șucu, proprietarul Mobexpert, cel mai mare producător și retailer de mobilă din România, a fost nevoit să închidă în 2016 magazinele pe care grupul le avea în Serbia și Bulgaria. Mobexpert făcuse pasul dincolo de granițe în 2005, când a deschis două magazine sub brandul Mobexpert Office – unul la Begrad, iar celălalt la Sofia. Doi ani mai târziu, Șucu inaugura pri­mul hipermagazin din afara țării, tot la Sofia, în urma unei investiții de zece mili­oane de euro, considerată la avea vreme una dintre cele mai însemnate în schimburile bilaterale româno-bulgare. Criza a curmat însă toate planurile.

Și deși calea extinderii internaționale este pavată cu multe dificultăți, unii antreprenori au reușit să-și mențină pre­zența, cu toate că au fost nevoiți să o mai și recalibreze în minus. Musette, spre exemplu, a găsit rețeta câștigătoare pentru magazinele din Israel, Budapesta, Viena și Sofia, cu toate că producătorul de pantofi a fost nevoit să renunțe la francizele din SUA, Franța, Libia și Mongolia.

EXEMPLUL MAGHIAR. Revenind la sco­rul foarte bun al Ungariei în clasamentul investițiilor realizate peste hotare, stu­dii­le arată că un rol important l-au avut privatizările din regiune și colaborarea companiilor locale cu cele străine. Fir­mele maghiare au început să investească sume substanțiale dincolo de granițe la jumătatea anilor ’90, acestea ajungând înainte de criză la aproape trei miliarde de euro pe an, potrivit datelor băncii centrale din Ungaria. În acea perioadă, foste companii de stat, dar și companii ma­ghia­re afiliate unor multinaționale, s-au implicat în procesele de privatizare din regiune. Printre campionii regionali creați de această efervescență a investitorilor se numără și MOL, OTP Bank sau Richter.

Și România are companii de stat cu ambiții de jucători regionali. Transgaz a câștigat licitația de privatizare a operatorului moldovean al gazoductului Ungheni-Iași, Vestmoldtransgaz, iar Banca Transilvania a intrat în acționariatul Victoriabank, a treia cea mai mare instituție de credit din Republica Moldova. Sunt câteva exemple care confirmă un potențial. Numai că pentru a învinge statistica, capitalul autohton are nevoie de mai multă forță.

Străinii

Deși capitalul românesc nu ajunge în prea multe colțuri ale lumii, investițiile străine directe în România sunt în continuă creștere.

• ISD. Anul trecut, investițiile străine directe (ISD) s-au ridicat la 4,6 miliarde de euro, în creștere cu 1,5% față de 2016, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR). În ultimul deceniu, volumul acestor investiții s-a triplat, cele mai atractive domenii fiind industria prelucrătoare, intermedierile financiare și asigurările și comerțul.
• Dezvoltare. Companiile care s-au dezvoltat cu ajutorul capitalului străin au ajuns să realizeze afaceri cumulate de peste 90% din PIB, angajând doar un sfert din forța de muncă a României. În 2017, în România s-au înființat peste 5.800 de companii cu capital străin, în creștere cu 9,1% față de 2016, an în care pe plan local s-au deschis cele mai puține astfel de firme din istoria postdecembristă.
• TOP. Investitorii străini se numără, în multe cazuri, printre liderii industriei locale în care activează. OTP (unul dintre cei mai importanți campioni regionali ai Ungariei) este, spre exemplu, o bancă de importanță sistemică în România.

FOTO: Guliver / Getty Images