Recomandare de film: „War for the Planet of the Apes”, un film nu atât despre maimuțe, cât despre declinul umanității

Oana Borviz 25/08/2017 | 15:09 Timp Liber
Recomandare de film: „War for the Planet of the Apes”, un film nu atât despre maimuțe, cât despre declinul umanității

Acest articol apare în numărul 22 (28 august-10 septembrie) al revistei NewMoney

„War for the Planet of the Apes, cel mai nou film al celebrei francize, nu este atât despre maimuțe super inteligente, cât despre declinul umanității.

„Începând cu «War for the Planet of the Apes», vrăjitoria tehnologică și poves­ti­rea de primă mână se îmbină cu aventura în așa fel încât face din această tri­lo­gie science-fiction cea mai bună de la «Star Wars» încoace.“ Astfel descrie pu­blicația Indie Wire cea de-a treia parte a trilogiei „The Planet of the Apes“, care a debutat de curând pe primul loc în box- office-ul românesc, cu încasări de peste 1,1 milioane de lei. „Serios“, „inspirant“, „inteligent“, după cum îl descriu criticii de specialitate, filmul lui Matt Reeves (care a regizat şi „Dawn of the Planet of Apes“, în 2014) duce mai departe po­vestea imaginată de scriitorul francez Pierre Boulle în romanul „La Planète des Singes“, arătându-ni-l pe Caesar, căpe­te­nia maimuțelor deștepte, prins în jocul răzbunării. De fapt, răzbunare e mult spus pentru că, deși aceasta pare a fi tema filmului, „War for the Planet of the Apes“ este mai mult despre un declin al umanității decât despre o reglare de conturi.

Inversare. Cea mai mare surpriză pe care o ai vizionând „War for the Planet of the Apes“ este aceea de a descoperi nu atât un război între oameni și primate, cât mai degrabă un teribil portret al umanității. Scenariul surprinzător, scris de Reeves împreună cu Mark Bomback, ne pune față în față cu noi înșine, cu forța și slăbiciunea naturii umane, cu condiția noastră primară, cu praguri psihologice, cu trecutul și viitorul nostru ca specie. Aici, oamenii involuează, ajun­gând să-și piardă simțuri precum glasul și auzul, în timp ce maimuțele avansează devenind ființe complexe, selective, emo­ționale. O inversare interesantă care-ți pune o mie de întrebări, o viziune șocantă care aruncă în aer teoria evolu­ționismului și care te face să privești altfel umanitatea. Ești de la bun început de partea maimuțelor, pentru că ele te re­prezintă, iar nu omul, care îți este aici dușman. Ura împotriva primatelor, tea­­ma de a nu mai fi stăpân într-o lume pe care a dominat-o cândva sunt slăbi­ciuni pe care le simți încă de la începutul filmului, când prim-planul captează căștile soldaților pe care sunt trecute sloganuri precum „Monkey Killer“. Acela este momentul în care alegi de partea cui ești.

Confruntare. Caesar (Andy Serkis), mai-marele maimuțelor – același perso­naj principal din primele două filme ale francizei, „Rise of the Planet of the Apes“ și „Dawn of the Planet of the Apes“ –, por­nește în căutarea Colonelului (Woody Harrelson), un psihopat care, ajutat de soldații lui, i-a nimicit familia. După o că­lătorie plină de aventuri, în care își face doi prieteni simpatici – o fetiță mută pe nume Nova și o maimuțică caraghioasă numită Bad Ape –, Caesar îl găsește pe Colonel într-un loc al ororii, unde sute de maimuțe întemnițate sunt obligate să muncească fără hrană și fără apă și unde el însuși devine ostatic. Aici, Colonelul vrea să construiască un zid împo­triva armatei americane, care vrea să-l execute pentru nenumăratele crime co­mise. Într-o înfruntare memorabilă a celor două căpetenii – în care doar privi­ri­le a doi „bărbați“ vorbesc despre dezas­trul spre care se îndreaptă omenirea –, Colonelul îi mărturisește lui Caesar unicul său scop: acela de a ucide tot ce este infectat cu virusul Simian (cel care, într-o pri­mă fază, le ia oamenilor glasul făcân­du-i să regreseze, apoi, treptat, până la condiția de ființă primitivă). Este unul din momentele-cheie ale filmului, în care Caesar își recunoaște ura și prejude­că­țile în celălalt, oglinda propriei ambiții.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.