Acest articol apare în numărul 32 (22 ianuarie – 4 februarie) al revistei NewMoney

Pe 8 ianuarie, David Bowie ar fi împlinit 71 de ani. Este un moment prielnic să ne amin­tim și să înțelegem mai bine cine a fost acest muzician. Biograful David Buckley ne ajută în acest sens.

„Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un artist este să cotrobăie prin resturile unei culturi, în căutarea lucrurilor uitate sau care n-au fost luate în serios“, spunea cândva David Bowie, cân­tărețul britanic care murea în 2016, în urma luptei cu cancerul, „aruncând planeta Pământ într-un interminabil și isteric priveghi“, după cum spunea criticul literar Marius Chivu.

Star și legendă deopotrivă, Bowie a redefinit ideea de rock și pop, de modă și stil de viață „cotrobăind“ prin muzică și alte arte după acele nestemate acoperite de timp și uitare pe care le-a transformat apoi în ceva fără precedent. Despre această forță de a da strălucire lucrurilor, despre originalitatea și profesionalismul, pasiunea și vizio­narismul lui scrie cu deosebită meticulozitate biograful David Buckley în cartea „David Bowie. O stra­nie fascinație“.

Imposibil. Publicată pentru prima dată în 1999 și revizuită în 2012, cartea – care se oprește la anul 2005 din biografia artistului – a apărut de curând și în română, la Editura Publica, având același „efect straniu“ și oferindu-ți „iluzia consolatoare că ești încă contemporanul lui Bowie“, după cum crede Marius Chivu.

Prima biografie de o asemenea amploare de­di­cată extravagantului cântăreț – „David Bowie. O stranie fascinație“ – îți creează într-adevăr sen­zația că starul mai este încă printre noi, gata să mai adune din colbul magic al cuvintelor și al sunetelor ceva pe care să-l transforme în experiențe de neuitat.

Autodramatismul, permanenta căutare a iden­ti­tății, dar și durerea din spatele acestei căutări, cuvintele profetice, combinația dintre artificiu și sinceritate, abilitatea ieșită din comun de a extrage idei și de a le transpune în muzică „instaurând noi tendințe“ sunt doar câteva dintre multele instrumente cu ajutorul cărora Bowie a făcut imposibilul: a trans­format în sunet ceea ce nu poate fi explicat și a exprimat emoții pentru care nu există cuvinte.

Reinventat. De la „The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars“ (1972, despre alter ego-ul Ziggy Stardust, un bisexual androgin) și până la elegiacul „Blackstar (2016, ultimul lui album); de la anii 1970, când Bowie redefinea ideea de star, și până la anii 2000, când era deja un estet desăvârșit; de la filmele și turneele până la cola­bo­rările și prieteniile lui (Tony Visconti, Iggy Pop), cartea ne dezvăluie o parte din viața acestei per­so­nalități uluitoare.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.