Război fără sfârșit. De ce Orientul Mijlociu nu se poate bucura de pace nici după anihilarea ISIS

Acest articol apare în numărul 27 (6-19 noiembrie) al revistei NewMoney

În 2014, când gruparea Stat Islamic a cucerit nordul Irakului, facțiunile rivale din regiune și-au unit for­țele pentru a-i în­­­frânge pe ex­tremiștii isla­mici. Acum, pe măsură ce statul is­lamic es­­te pe punctul de a fi anihilat, vechile ri­­va­­lități au țâșnit la su­pra­față.

Kirkuk este locul în care noile și de fapt mai vechile tensiuni sunt cel mai vizibile. Forțele federale irakiene loiale guvernului central din Bagdad se con­fruntă cu luptătorii kurzi pentru controlul celui mai vechi câmp petrolier irakian – Baba Gurgur sau Tatăl Focului, cum l-au botezat în 1927 kurzii. Lupta istorică deja dintre autoritățile irakiene și guvernul regional semiauto­nom al kurzilor (KRG) a reizbucnit pe 16 octombrie când tancurile irakiene au intrat în zona periferică a orașului locuit de peste un milion de suflete.

Armata irakiană și poliția federală, alături de milițiile arabe șiite, s-au lovit de o rezistență slabă a kurzilor, așa că au reușit să ia sub control câmpurile pe­­­­­troliere, o rafinărie și o bază mili­ta­­ră. „Războiul împotriva ISIS este aproape încheiat, dar nu înseamnă că vidul creat a fost ocupat“, crede Ayham Kamel, directorul departamentului Orien­tul Mijlociu și Africa de Nord din cadrul Grupului Eurasia.

„Este un proces complex în care forțele locale și guver­nele centrale vor juca propriul rol. Este o afacere încurcată care va genera instabilitate în unele zone“, a adăugat acesta.

Referendum provocator. Din iunie 2014, kurzii au ocupat o mare parte din Kirkuk și zona pe care o consideră terito­riul lor ancestral.

În timp ce Bagdadul vrea să-și rea­firme controlul centralizat asupra depozitelor de petrol din Kirkuk, kurzii sunt conștienți că acele rezerve sunt critice pentru proclamarea viitorului lor stat independent. Regiunea asi­gură 10% din volumul total de țiței (4,5 milioane de barili) pompat zilnic de Irak, potrivit datelor compilate de Bloomberg Businessweek.

Cea mai mare parte a țițe­iu­lui tran­zitează o conductă operată de kurzi care se întinde via Turcia până la Marea Mediterană. „În mod clar, acest război nu este doar despre petrol, ci miza este o autonomie kurdă mai largă în regiune“, crede Bassel Khatoun, investitor în ca­drul fondului Franklin Templeton Investments din Orientul Mijlociu.

Ofensiva militară a avut loc la trei săp­tămâni după ce kurzii au votat majoritar pentru crearea Kurdistanului, într-un refe­rendum desfășurat pe 25 septembrie. Votul a fost denunțat de oficialii de la Bag­dad, la fel de Turcia, Siria și Iran, unde se regăsesc largi comunități de kurzi. Includerea orașului Kirkuk în refe­ren­dum de către liderul kurd, Masoud Barzani, deși orașul se află în afara zonei de influență a KRG, nu avea cum să nu nască reacția guvernului de la Bagdad, crede Paul Salem, vicepreședinte în ca­drul Institutului pentru Orientul Mijlociu de la Washington.

Luări de poziții. Premierul irakian, Haider al-Abadi, încearcă să-și secu­ri­zeze poziția politică înainte de ale­ge­rile generale de anul viitor. Cu alte cuvinte, „a fost nevoit să mute decisiv și rapid pentru a demons­tra că este ferm nu doar în privința statului islamic, ci și atunci când este vorba de Kirkuk și de chestiunea Kurdistanului“, spune Salem. Prin urmare, Al-Abadi nu a vrut să riște „să fie eti­che­tat drept cel care a pierdut orașul Kirkuk, situa­ție în care nu ar mai avea niciun viitor po­litic.“

Turcia, la rândul ei, temându-se de un impact al referendumului kurzilor din Irak asupra propriei comunități kurde (cea mai mare minoritate etnică din Turcia reprezintă între 15-20% din populația țării, n.r.), a amenințat că va închide conducta din­­­s­pre Kirkuk și terminalul Ceyhan de la Marea Medite­raneană. KRG a exportat 160 de milioane de ba­­rili prin Turcia anul acesta.

Deo­camdată conducta este deschisă, chiar dacă auto­ri­tățile turce o pot închide în orice moment. O parte din pro­ducția câmpurilor petroliere kurde a fost sus­pendată pe perioada luptelor cu ISIS, ceea ce a scă­zut exporturile cu mai bine de jumătate.

Președintele american, Donald Trump, a comentat situația complexă din Nordul Irakului și, pe 16 octombrie, le-a spus reporterilor de la Washington că „Statele Unite nu vor să țină partea cuiva, dar că nu le sunt deloc pe plac tensiunile de acolo“.

O relație mai veche. Este însă știut faptul că de ani de zile, SUA sunt de partea kurzilor irakieni, mai întâi în contextul confruntării cu defunctul lider irakian, Saddam Hussein, apoi în cel al lup­tei împotriva statului islamic.

Căderea lui Saddam în 2003 a dus însă inevitabil la o alianță între Statele Unite ale Americii și guvernele succesive de la Bagdad. În același timp, legăturile Irakului cu Iranul s-au strâns din ce în ce mai mult.

Forțele Populare de Mobilizare, spriji­nite de Iran, au luptat alături de forțele irakiene împotriva kurzilor din Kirkuk. „Iranul caută să-și crească forța de negociere adunând atuuri ici și colo pentru a putea contracara campania pe care Statele Unite o duc împotriva sa pentru a-i limita extinderea influenței în regiune“, spune Sami Nader, directorul Institutului Levant pentru Afaceri Strategice din Beirut.

„Răz­boiul care va veni după cel dus împotriva ISIS va fi despre distribuția pros­perității și a influenței între diverși actori în regiunea Orientului Mijlociu. Să sperăm că va fi un război rece, și nu unul deschis“, a adău­gat Nader.

Tensiuni

Noile conflicte din nordul Irakului nu sunt doar un petrorăzboi, ci o confruntare la finalul căreia kurzii din Irak ar putea obține o mai largă autonomie în regiune.

• Tatăl focului. Forțele federale irakiene loiale guvernului central de la Bagdad duc lupte cu forțele kurde pentru controlul celui mai vechi câmp petrolier irakian – Baba Gurgur sau Tatăl Focului, cum l-au botezat chiar kurzii, în 1927.
• Resursa-cheie. Regiunea din nordul Irakului, controlată în mod istoric de kurzi, asigură 10% din volumul total de țiței (circa 4,5 milioane de barili) pompat de Irak prin conducta care tranzitează Turcia și ajunge la terminalul Ceyhan de la Marea Mediterană. Anul acesta, KRG a exportat 160 de milioane de barili prin Turcia.
• Referendum. Amânat de mai multe ori și anunțat pe 7 iunie de președintele guvernului regional al kurzilor (KRG), Masoud Barzani, referendumul care a avut loc pe 25 septembrie a arătat că 93% din voturi sunt pentru independență. Legitimitatea și legalitatea votului au fost respinse de guvernul federal de la Bagdad.

Articol preluat din Bloomberg Businessweek

de Donna Abu-Nasr și Anthony Dipaola; adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Khalid Al-Ansary, Julian Lee și Nafeesa Syeed

FOTO: Guliver / Getty Images