Mica Unire a capitalului autohton: mai sunt românii cel mai dezbinat popor din lume?
Dezbinarea românească e tema unuia dintre miturile noastre fundamentale, balada „Miorița“. Cât de valabilă mai este „Miorița“ în mediul de afaceri actual?
Acest articol apare în numărul 33 (5-18 februarie) al revistei NewMoney
Dacă e să indice forma de organizare care caracterizează cel mai bine mediul antreprenorial românesc, Cristian Onețiu – investitor, consultant și public speaker – se oprește la „trib“. Dincolo de stilistica dură, Onețiu vrea să atragă atenția asupra înapoierii care caracterizează modul în care sunt conduse multe dintre companiile românești. Toată puterea este concentrată în mâinile unui singur om – fondatorul –, care se proiectează ca un mic Dumnezeu al organizației pe care o conduce.
Pentru a ajunge la o evoluție economică normală, oamenii de afaceri autohtoni vor fi nevoiți să experimenteze „casta și sistemele de guvernanță“, spune Onețiu într-un succint schimb de mesaje pe Messenger. „Suntem tineri, antreprenorial vorbind.“
„Tinerețea“, evident, în sensul lipsei de experiență, este invocată și de Dragoș Dinu, CEO Țiriac Holdings și, totodată, unul dintre cei mai experimentați manageri de la noi. „Românilor le lipsește cultura asocierii în business, pentru că, istoric, au trăit în comunități restrânse“, explică Dinu proverbiala aversiune locală pentru asociere.
Din punct de vedere tehnic, și Dinu, și Onețiu fac trimitere la absența unor fuziuni notabile între mari companii antreprenoriale românești. Cu câteva excepții, toate industriile sunt dominate de companii multinaționale, a căror prezență a fost consolidată inclusiv prin achiziția jucătorilor locali. Unul dintre exemplele la îndemână: industria laptelui, domeniu din care investitorii români au dispărut în cvasitotalitate. Mai toți au preferat să vândă în loc să-și unească forțele.
Din istoria capitalismului românesc, lipsește un eveniment de tip AOL/Time Warner, în care două companii cu specializări complementare să-și fi pus energiile la un loc. Practic, nicio fuziune semnificativă nu s-a produs în ultimii 27 de ani pe plaiurile mioritice.
Ce-i drept, intenții au fost. În plină criză, a circulat zvonul unei posibile fuziuni între electroretailerii Domo și Altex, dar nu s-a mai și întâmplat. Pe atunci, Domo avea resurse de cash, iar Altex – cotă de piață. Ca să nu mai amintim de scandalul din jurul nefericitei asocieri dintre George Copos și mai mulți oameni de afaceri clujeni, în frunte cu Horia Ciorcilă pentru preluarea pachetului majoritar al hotelului Athénée Palace Hilton. Convenția a fost încălcată, iar George Copos (pe atunci vicepremier) a cumpărat de unul singur acțiunile, deși clujenii îl aduseseră în afacere. Episodul, consumat în urmă cu 13 ani, a culminat cu un litigiu, încheiat printr-o înțelegere între părți.
Până să-l întâlnească pe George Copos, Ciorcilă a intrat în parteneriate care au funcționat. El este protagonistul a două dintre cele mai importante asocieri de după 1989. În urmă cu 25 de ani, Ciorcilă a fondat, la Cluj, alături de alți peste 40 de oameni de afaceri Banca Transilvania, iar o parte dintre aceiași asociați au pus și bazele operatorului telecom Astral, cumpărat ulterior de americanii de la UPC pentru aproximativ 420 de milioane de dolari.
IEȘIREA DIN „TRIB“. Totuși, semnele unei maturizări sau ale ieșirii din „trib“, ca să menținem retorica inițială, au început să apară. Mai mulți investitori români s-au asociat în fonduri private de investiții, ceea ce reprezintă o premieră în peisajul autohton. Pe de altă parte, se întrevăd mugurii unor joint-venture-uri româno-române. Chiar scepticul Cristian Onețiu s-a asociat cu alți cinci investitori și au creat un fond de private equity românesc de cinci milioane de euro, urmând să îi tripleze valoarea. Investitorii au făcut și o primă achiziție, tot românească – un producător de încălțăminte sport pentru pasionații de munte.
Mai mulți oameni de afaceri cu experiență diversă (în management, avocatură, antreprenoriat sau investiții) au anunțat recent „ridicarea“ fondului cu capital de risc GapMinder, cu o capitalizare de 26 de milioane de euro. De precizat că doar o mică parte reprezintă contribuția unor investitori privați, restul banilor provenind de la Fondul European de Investiții (FEI). Acesta, parte a Grupului Băncii Europene de Investiții, este principalul finanțator de risc pentru întreprinderi mici și mijlocii din Europa. Însă lipsa unui istoric al partenerilor GapMinder pe zona de administrare a fondurilor de investiții (private equity) reprezintă un minus în atragerea de investiții viitoare.
Banii europeni reprezintă o pârghie pe care și alți administratori de fonduri vor să o folosească pentru a atrage bani românești. Firma de investiții Morphosis Capital este în curs de aplicare la FEI pentru obținerea unei finanțări menite să contribuie la creșterea companiilor din afara Bucureștiului. Ca și în cazul GapMinder, fondul urmează să atragă într-o fază ulterioară și acționari români.
Dar asocierile între români merg și dincolo de universul restrâns al fondurilor de investiții. Dan Șucu, proprietarul grupului de mobilă Mobexpert, și Valentin Vișoiu, fondatorul companiei de construcții Conarg, au anunțat un parteneriat pentru construirea unui ansamblu de locuințe în zona Domenii din Capitală. Investiția comună în circa 800 de locuințe va fi de 100 de milioane de euro.
Tot din zona imobiliară vine o asociere între patru antreprenori care își propun să dezvolte apartamente în București și în stațiunea Mamaia. Este vorba, pe de o parte, despre foștii bancheri de investiții Victor Căpitanu și Andrei Diaconescu (fondatorii One United Properties, cel mai mare dezvoltator imobiliar pe zona de lux din București) și, pe de alta, de Octavian Avrămoiu (avocat) și Cătălin Scripcaru (director cu experiență în real estate).
Dintr-o sferă conexă vine și asocierea mai multor investitori – printre care Marian Alecu, Dragoș Petrescu (City Grill) și Cristian Țânțăreanu – pentru a dezvolta cu 10 milioane de euro un centru de evenimente la Corbeanca.
TENDINȚĂ SAU NU? Totuși, deocamdată nu putem vorbi despre o schimbare de tendință în materie de asociere, iar românii rămân în continuare niște singuratici în business, spun o parte dintre sursele consultate de NewMoney pentru documentarea acestui cover story. „În marea majoritate a cazurilor, antreprenorii cu care lucrăm fie doresc să cumpere, fie doresc să vândă pachete majoritare (peste 80%), însă nu să se asocieze“, explică Adrian Covăcescu, director Deloitte România.
„Parcurgerea distanței dintre intenția de asociere și materializarea acesteia este un adevărat maraton în doi, pe care nu-l finalizează nici 5% din cei înscriși în cursă“, e de părere Rudolf Vizental, CEO CIT Resources, parte a CITR Group (fosta Casă de Insolvență Transilvania).
Dragoș Dinu de la Țiriac Holdings crede, dimpotrivă, că trăim o „premieră“ în materie de coagulare a unor fonduri cu capital românesc. Premiera se datorează retrăirii unui moment 2004-2005, când economia duduia, cu un plus față de acea perioadă reprezentat de apartenența la Uniunea Europeană.
Numai că toate acumulările din boomul economic precedent au fost epuizate în anii de criză, când antreprenorii locali s-au văzut nevoiți să-și salveze companiile cu rezervele de cash existente. Criza a trecut, antreprenorii au din nou rezerve și sunt dispuși să scoată banii excedentari din businessul de bază. De exemplu, frații Pavăl, proprietarii retailerului de bricolaj Dedeman, cea mai mare companie cu capital privat românesc, au acumulat doar între 2014 și 2016 profituri nete de aproape 400 de milioane de euro. De altfel, în urmă cu un an, CEO-ul Dragoș Pavăl își exprima intenția de a crea două fonduri de investiții (unul imobiliar și celălalt cu capital de risc pentru plasamente în startup-uri românești), potrivit profit.ro. Deocamdată, nu s-a întâmplat nimic concret, iar demersul celor doi frați de a cumpăra o parte din clădirile AFI Park nu a fost dus până la capăt. „Avem de pus la punct câteva detalii. Vom putea reveni cu informații în legătură cu acest subiect (crearea celor două fonduri, n.r.) doar peste câteva luni“, sunt singurele informații pe care oficialii Dedeman le oferă acum pe acest subiect.
FĂRĂ LEGE. Istoria scurtă a capitalismului românesc și aversiunea culturală față de asociere (încă reflex al perioadei comuniste) nu sunt singurele frâne care inhibă parteneriatele locale. Dragoș Roșca, investitor de risc și președinte al asociației antreprenoriale Romanian Business Leaders (RBL), crede că una dintre principalele cauze pentru care românii nu se înfrățesc în business cu alți români e de natură juridică. „România nu are o legislație pentru fondurile de investiții care să apere interesele acționarilor minoritari“, detaliază acesta.
În lipsa unui cadru adecvat, investitorii români sunt nevoiți să apeleze la surogate atunci când creează un fond de investiții. Cel mai la îndemână este să așeze fondul pe structura unei societăți comerciale, însă aceasta are prea puține în comun cu un fond per se, adică o entitate lipsită de venituri recurente, însă cu active foarte valoroase.
Soluția este crearea unui offshore într-un paradis fiscal care se supune legislației britanice, foarte clară în privința mecanismelor de control și de veto ale acționarilor minoritari. Dar asocierea investitorilor într-un offshore are sens doar atunci când fondul are o valoare semnificativă (câteva milioane de euro). Altfel, costurile de înființare și administrare nu se justifică, spune șeful RBL – asociație care de șase ani reușește să coaguleze și să reprezinte interesele a circa 200 de antreprenori și manageri de vârf.
Partenerii unui fond private equity trebuie să se supună și reglementărilor Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), pentru că sunt considerați investitori de retail, subliniază Cristian Nacu, fost director al fondului regional Enterprise Investors și până de curând parte a echipei Gecad Ventures, fond de investiții inițiat de antreprenorul în serie Radu Georgescu. Misiunea lui Nacu era să extindă capitalizarea Gecad Ventures până la 100 de milioane de euro, inclusiv prin contribuția unor investitori locali. Însă „asocierea“ cu Georgescu a funcționat doar câteva luni.
RELIGIA NORDICĂ. În lipsa unei culturi a asocierii, a unui sistem de educație care să încurajeze munca în echipă sau, bunăoară, a cadrului legislativ pentru fonduri, românii care pleacă la drum împreună merg exclusiv pe principiul încrederii. Și asta funcționează cel mai bine în grupuri de prieteni. Fondarea Băncii Transilvania sau a Băncii Țiriac sunt exemple în acest sens. „Momentan, apetitul asociativ e alimentat de încrederea în OM și mai puțin de viziune sau plan“, confirmă și Cristian Onețiu, unul dintre promotorii unui fond de investiții local de cinci milioane de euro.
Din păcate, sindromul „Miorița“ (doi asociați se aliază pentru a complota împotriva unui al treilea) e încă larg răspândit la noi.
Asocierea funcționează însă pe scară largă în alte culturi. În Israel, de exemplu, companiile sunt mai deschise să-și pună la un loc banii pentru a crește impactul unei investiții. Este cazul companiilor israeliene Shikun & Binui și Red Sea Group, care au intrat într-un parteneriat în România pentru a construi un proiect rezidențial de aproximativ 2.000 de locuințe, City Point din cartierul bucureștean Aviației.
Rămânând tot în zona imobiliară, în urmă cu un an, NewMoney relata povestea mai multor expați originari din Suedia, Olanda și Belgia care, alături de asociați români, dezvoltă trei proiecte rezidențiale diferite, în București și în țară. În cultura scandinavă există o adevărată religie a asocierii, structurată prin așa-zisa „Lege din Jante“, un set de principii care descriu relația dintre individ și comunitate. Un singur om nu poate fi mai important decât o comunitate întreagă – e una dintre regulile de „funcționare“ ale societăților nordice. Oresa, unul dintre cele mai vechi fonduri prezente în România, controlat de familia suedeză Af Jochnik (cunoscută mai ales pentru compania de cosmetice Oriflame), co-investește în toate proiectele de aici cu o altă familie bogată, condusă de Antonia Ax:son Johnson, cea mai bogată femeie din Suedia.
ÎN LOC DE EPILOG. Ce-i drept, cu câteva flori (asocieri) nu se face primăvară, însă despre o mică unire a capitalului autohton putem vorbi. Iar de modul în care se vor finaliza proiectele amintite anterior depinde declanșarea unui curent asociativ ceva mai larg. Altminteri, ne vor măcina în continuare celebrele versuri „(…) Iar cel ungurean/ Și cu cel vrâncean,/ Mări, se vorbiră,/ Ei se sfătuiră/ Pe l-apus de soare/ Ca să mi-l omoare/ Pe cel moldovan.“
Afaceri mioritice
Tabloul de bord al antreprenoriatului local este format din peste 600.000 de firme cu capital românesc.
- UNUL DIN DOI. Rata de supraviețuire a unei afaceri în România este de 52,7%. Cu alte cuvinte, doar unul din două businessuri reușesc să rămână în picioare pe termen mediu și lung, potrivit unui studiu al regNet, companie specializată în înființarea și modificarea online a societăților comerciale și a persoanelor fizice autorizate.
- BĂRBAȚI VS FEMEI. Inițiativa antreprenorială a fost dominată în 2017 de bărbați, doar 37% dintre businessurile noi de anul trecut fiind deschise de femei.
- DOMENII. Noii antreprenori români se orientează în ultima perioadă către obiecte de activitate precum producția de software la comandă sau comerț online.
La acest cover story au contribuit Cristina Dobreanu și Florel Manu.
ILUSTRAȚIE: Vali Ivan
