Cum poate evita Recep Tayyip Erdogan un seism politic, în condițiile în care tensiunile sociale au crescut după cutremurele din februarie
Primul cutremur de pe 6 februarie a fost printre cele mai mari de zastre naturale ale acestui secol, iar pentru Turcia a fost cel mai devastator din ulti mii 80 de ani. Mai mult, ar putea declanșa un seism politic. Turcii au trecut de la șoc la furie față de eșecul puterii de a împiedica repetarea catastrofei din 1999. A fost mai rău și este posibil ca pre șe din tele Recep Tayyip Erdogan să deconteze asta în scru tinul din acest an.
Cutremurele devastatoare cu magnitudinile de 7,8 și, respectiv, 7,5 care au lovit Turcia și Siria, omorând zeci de mii de oameni și lăsând alte sute de mii fără adăpost, expun fundamentele defectuoase ale miraco lului economic turc, comentează o analiză făcută de revista americană Foreign Policy la o săptămână de la cataclism. Pe de altă parte, președinții celor două țări afectate, Recep Tayyip Erdogan și Bashar al-Assad, ar putea căuta în contextul dezastrului natural opor tu nități noi de a-și extinde prerogativele, țin să observe mai multe publicații internaționale.
Amploarea pagubelor, pe sute de kilometri în linie dreaptă și care afectează milioane de oameni și lo cu in țele acestora, va „reseta complet“ economia și po li tica Turciei, observa și Atilla Yeșilada consultant la GlobalSource Partners.
Și încă nimeni nu știe câte victime mai sunt prinse sub dărâmături, după ce seismul cel mai puternic din ultimii 80 de ani a lovit la prima oră a dimineții de 6 februarie, îngropând de vii mii de familii care încă dormeau la acea oră. La momentul închiderii ediției, bi lanțul deceselor provocate de cele două cutremure în Turcia și în Siria era de peste 47.000.
Salvatori veniți din toate colțurile lumii au luptat cu timpul și cu frigul pentru a mai salva ce se mai putea. Efortul a fost îngreunat și de aria vastă afec tată, care se întinde de-a lungul faliei din Anatolia de Est pe apro ximativ 450 de kilometri. Iar în cazul Siriei, totul se complică infinit din cauza dictatorului Bashar al-Assad, care ar putea chiar împiedica accesul echi pe lor internaționale de salvare și ajutorare. Donatorii trebuie să încerce, chiar dacă pare imposibil, să se asi gure că Siria nu este abandonată.
Unda de șoc în plan politic
Chiar dacă toți ochii sunt acum ațintiți pe eforturile de salvare-ajuto rare, atenția va vira destul de repede spre dinamica po litică, în contextul alegerilor prezidențiale de peste câteva luni (probabil, pe 14 mai), când președintele turc are în față un scrutin care se întrevedea dificil și fără lovitura dată de natură pe 6 februarie, comen tează revista britanică The Economist.
În alegerea electoratului va cântări semnificativ răs punsul dat imediat după cutremure. Mulți se întreabă de ce guvernul turc nu a făcut mai mult pentru a se pre găti pentru o asemenea calamitate, după cutremu rul din 1999, când 18.000 de oameni și-au pierdut viața. Erdogan știe ce îl așteaptă, așa că procurorii (con tro lați de guvern) au inițiat o anchetă împotriva a doi jurnaliști care au criticat reacția autorităților după 6 februarie.
Chiar dacă infrastructura și dezvoltarea economică au fost mereu atuurile vândute electoral de Erdogan și de formațiunea sa politică, Partidul Justiție și Dezvoltare (AKP), în ultimii 20 de ani, exact ruinele pe care le vede o planetă întreagă acum ar putea să-i aducă liderului turc prăbușirea politică. În ultimii ani, Erdogan a emasculat instituțiile de stat, și-a plasat lo ia liști în po ziții-cheie, a închis ochii în fața corupției și a nepotis melor, pregătind practic terenul pentru această tragedie, comentează Foreign Policy.
„Astfel de lucruri se întâmplă mereu. Sunt parte a pla nurilor destinului“, spunea dintre dărâmături pre șe dintele turc. A admis că poate reacția a fost mai lentă decât și-ar fi dorit conducerea țării, dar recon strucția va fi gata într-un an, a dat asigurări Erdogan.
Impactul dictaturii
În cei 20 de ani de când con tro lează puterea politică în Turcia, președintelui Erdo gan i se reproșează de către turci și de opinia publică internațională că nu a luat măsurile necesare pentru a limita un astfel de dezastru. Mai mult, a fost insti tuită după dezastrul din 1999 o taxă de cutremur, care s-a evaporat.
Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu cele 4,3 miliarde de euro strânse din taxă, care ar fi trebuit alocate tocmai pentru a consolida clădirile vulnerabile la cutremur.
Imagini ca din război
Antakya, un oraș de 400.000 de locuitori, arăta ca și cum ar fi fost bombardat. În centrul orașului nu mai era nimic în picioare. Cada vrele scoase din dărâmături, învelite în covoare, erau aliniate pe artera principală alături de răniți.
Autoritățile turce spun că au desfășurat o forță de sal vare de 60.000 de oameni, dintre care 18.000 de jandarmi și 10.000 de polițiști. Alte mii de salvatori au venit din afara țării, inclusiv din Grecia, inamicul isto ric al Turciei. Autoritățile susțin că forța de ajutorare desfășurată a ajuns în toate zonele afectate, dar localnicii îi contrazic. În Antakya, ajutorul a sosit prea târ ziu, frustrarea e la cote maxime. „Avem peste 2.000 de clădiri distruse, am căutat abia în 2-3% dintre ele“, spunea pe 8 februarie șeful provinciei Hatay, Lütfü Savaş.
În Siria, cutremurul a lovit Idlib, o regiune devastată deja de cei peste zece ani de război civil. Rusia și re gi mul Bashar al-Assad au făcut o regulă din a bombarda spitale, astfel că provincia lovită acum de cutre mur aproape că nu mai avea deloc infrastructură me dicală.
Situația nu este mai bună nici în teritoriile controlate de regimul Bashar al-Assad, cum este cazul Ale pu lui, al doilea mare oraș sirian. Regimul nu s-a des curcat bine nici cu crizele anterioare: s-a luptat să facă față incendiilor de vegetație din vestul Siriei în 2020 și abia a putut face față pandemiei. Va avea dificultăți în a livra provizii, deoarece rezervele de combustibil sunt limitate din cauza lipsei de valută.
Iar Bashar al-Assad are puțini prieteni. Regimul său a cerut Occidentului să ridice sancțiunile impuse în timpul războiului civil, așa cum prevăd excepțiile pentru situații de urgență în care este nevoie de ajutor uma nitar. Dar chiar și așa, ajutorul internațional nu va fi prompt și, deocamdată, doar câteva țări au făcut sau au promis că vor ajuta – Rusia, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Egipt și Iran. Cu siguranță însă nu va fi ceva substanțial.
O ironie sumbră
Erdogan a câștigat puterea după alegerile din 2002. Partidul Justiție și Dezvoltare a reu șit să răstoarne vechiul establishment (condus de Bü lent Ecevit), care a guvernat ineficient Turcia de la reinstaurarea democrației în 1983. Răspunsul slab al au torităților de atunci la cutremurul din 1999, urmat de o proastă gestionare a crahului financiar din 2001, a contribuit la victoria detașată a AKP (obținea două treimi din locurile parlamentare). Acum, Erdogan se află într-un context similar, marcat de o criză eco no mică și umanitară, doar că este la putere, deci responsabil. De cum le va gestiona până în mai depinde soarta sa politică.
Prăbușirea a mii de clădiri – circa 6.000, potrivit au to rităților turce – va pune lupa pe modul în care experții au fost ignoranți sau nu și-au făcut treaba când au dat avize de construcție, ceea ce înseamnă corupție sau incompetență tolerată. Cu atât mai grav cu cât boomul economic, care i-a adus enorm capital politic lui Erdogan în primii săi zece ani la putere, a fost marcat de o explozie a construcțiilor. Deși cele mai multe clădiri prăbușite au fost construite înainte ca el să ajungă la putere, președintele va fi întrebat de ce în două decenii nu a pregătit țara pentru un mare cu tremur, ținând cont că Turcia se află într-una dintre cele mai active zone seismice din lume.
În sondaje, Erdogan și partidul său au scăzut dramatic, așa că a decis luna trecută să organizeze cât mai repede alegerile, mutându-le din iunie în mai. După cutremur, Erdogan a declarat stare de urgență în zece provincii sudice (unde locuiesc cam 13,4 mili oane de oameni, 15% din populația Turciei) pe durata a trei luni, adică până foarte aproape de scrutin. Este de admirat decizia, dar pe de altă parte îl ajută pe pre ședinte să pună capac criticilor și activității de opo ziție. Accesul la Twitter a fost restricționat pentru puțin timp după ce utilizatorii au criticat reacția guver nului imediat după cutremure. Așa că nu ar fi ex clus să vedem că decide amânarea alegerilor, cred cei de la The Economist.
„Turnuri de clătite“
Dezastrul ale cărui dimensiuni finale încă nu le știm scoate încă o dată la iveală un model de dezvoltare urbană profund defectuos, practici de construcție corupte și o lipsă de pregătire pentru astfel de cataclisme. Operațiunile eșuate de cău tare și salvare au expus mitul atotputernicului stat turc, în care generații întregi de turci au fost învățați să creadă.
Cu Erdogan la putere din 2002, lucrurile s-au mai îmbunătățit, dar parțial. Printr-o schemă de ajutorare, au fost consolidate peste trei milioane de imobile. Răs punsul de la momentul cutremurului a fost mai rapid față de 1999. Rămân problemele care au dus la dărâ marea a aproape 6.000 de clădiri – au fost construite în continuare blocuri sfidând regulile urbanistice și re glementările, mai ales în Istanbul, metropolă care se află și într-una dintre cele mai active zone seismice din lume.
Ca să fie și mai rău parcă, Erdogan acorda în 2018 o amnistie în cazul lucrărilor de construcție ne înre gistrate, o decizie politică prin care urmărea să obțină voturi la alegerile generale.
Cele mai multe clădiri distruse par să fie construite înainte de anii 2000, dar sunt și multe mai noi. În Antakya, de pildă, un complex rezidențial construit în 2010, locuit de 800 de oameni, s-a prăbușit, iar un bloc-turn care s-a prăbușit în Malatya, un oraș în apropiere de epicentrul celui de-al doilea cutremur, tocmai fu se se finalizat anul trecut. Dacă ar fi fost respectate ri gorile legislației privind construcțiile, spune Mustafa Erdik, profesor la Universitatea Bogaziçi din Istanbul, „ar fi fost daune, da, dar nu s-ar fi prăbușit ca un turn de clătite“.
Acolo unde statul eșuează sau nu face suficient, com pletează societatea civilă. Voluntari și donații vin din fiecare colț al Turciei. Minerii din minele de aur din Çanakkale, pompierii din Istanbul și fermierii din Çukurova dau mormane de moloz la o parte. Proprie tarii de magazine și restaurante împart mâncare. Zeci de hoteluri își deschid porțile gratuit pentru cei fără adăpost.
A început și vânătoarea companiilor de construcții, dar unii suspectează că este doar o perdea de fum. Vicepreședintele turc Fuat Oktay a anunțat pe 11 februarie că au fost identificați 131 de suspecți care au legătură cu construirea unora dintre imobilele prăbușite și au fost emise 113 mandate de arestare, 12 persoane sunt deja în custodia poliției, inclusiv constructorul blocului de 12 etaje care s-a prăbușit în Antakya. Pe baza evaluării a 170.000 de clădiri din toată zona afectată, a reieșit că structura a aproape 25.000 dintre acestea a cedat sau a fost masiv afectată, potrivit ministrului turc al mediu lui, Murat Kurum.
„Nu este posibil să fii pregătit pentru un dezastru atât de mare“, s-a scuzat Erdogan. Ceea ce este corect, pentru că Turcia nu este Tokyo, când vine vorba despre cutremure, comentează ironic FP. „Este o criză umanitară parțial provocată de om. Capitalismul de cumetrie a devenit endemic în Turcia, cu costuri sociale imense acum“, comentează Lisel Hintz, de la Școala pentru Studii Internaționale avansate din ca drul Universității Johns Hopkins, din Baltimore (Sta tele Unite).
Peste un milion de oameni au rămas fără adăpost, oamenii dorm pe străzi și se încălzesc pe lângă focuri pe care le întrețin cu lemne luate din dărâmături. Abia după două zile de la cutremure și-au făcut apariția și militarii pe străzi.
Seismul economic
În contextul electoral apropiat, răspunsul insuficient al autorităților și relația confor ta bilă de până acum cu magnații din sectorul con struc țiilor s-ar putea să-l bântuie pe Erdogan. Dezastrul din 6 februarie agravează rănile economice existente – creștere economică slabă (5,5%) și o inflație de peste 58%. Regiunea lovită de dezastru are o pondere de 10% în produsul intern brut (PIB).
Selva Demiralp, pro fesoară de economie la Universitatea Koç, crede că țara sa ar putea pierde două puncte procentuale din PIB din cauza impactului asupra sectorului turistic al celor două cutremure succe sive. Și tot din cauza seismelor, indexul bursier a scă zut cu 15% trei zile la rând, cu o excepție – cotațiile com paniilor de ciment, care au fost pe creștere accen tuată.
Potrivit unui raport publicat zilele trecute de Tur kish Enterprise and Business Confederation, nivelul pagubelor se ridică la 84,1 miliarde de dolari. Raportul estimează că principalele costuri vor fi cele cu re construirea locuințelor, a liniilor pentru transportul energiei electrice și a infrastructurii, precum și cu acoperirea nevoilor de adăpost, pe termene scurt, mediu și lung, ale sutelor de mii de oameni care au rămas fără locuință.
Mahmoud Mohieldin, director executiv în cadrul Fon dului Monetar Internațional (FMI), a estimat că este puțin probabil ca impactul cutremurului din 6 fe bruarie asupra produsului intern brut al Turciei să fie similar cu cel provocat de cutremurul din 1999, care a lovit centrul industrial din nord-vestul țării. Mo hieldin a adăugat că, după impactul inițial, care se va resimți pe parcursul urmă toarelor câteva luni, in ves tițiile publice și private în reconstrucție ar putea impulsiona PIB-ul Turciei în viitor, scriu britanicii de la The Economist.
Este posibil și ca scrutinul din 14 mai să fie amânat – dar nu este posibil mai mult de o lună –, dat fiind că în zonele afectate alegerile sunt imposibil de organizat. „Nici nu mai există ceva la adresele alegătorilor în registrați“, spune Sinem Adar de la Centrul pentru Studii Turcice Aplicate din Berlin, citată de Foreign Policy. Amânarea favorizează, de fapt, actuala putere de la Ankara, care câștigă astfel timp să-și reorganizeze bazinul de susținători. Erdogan va trebui să-și recalibreze narativul, pentru că în noul context nu va mai pu tea invoca tema construcției unei Turcii puternice, spune Adar. De asemenea, lui Erdogan îi va fi mai greu să promoveze o Turcie independentă de Occident, având în vedere ajutorul occidental masiv trimis către Turcia imediat după dezastru.
„Cutremurul în sine, ca și o criză economică, nu va pune de unul singur capăt regimului Erdogan, dar cu siguranță va eroda legitimitatea alianței de la guvernare“, completează aceeași Adar, citată de Foreign Policy.
Cele două seisme
Cutremurele din 6 februarie au provocat pagube structurale până în Israel, Liban, Cipru și pe coasta turcească a Mării Negre.
- MAGNITUDINI. Primul cutremur din 6 februarie s-a pro dus la 34 de kilo metri vest de orașul Gaziantep, la ora locală 4.17, având o magnitudine de cel puțin 7,8 și o intensitate maximă Mercalli de XI (extremă). O replică neobișnuit de puter nică, de 7,5, a venit la nouă ore după cutremurul principal, cu epicentrul la 95 de kilometri la nord-est, în provincia Kahramanmaraş.
- ISTORIE. Primul cutremur din 6 februarie este cel mai puternic și cel care a făcut cele mai multe victime în Turcia de la seismul de la Erzincan din 1939 (au avut aceeași magni tu dine) și este al doilea cel mai puternic din istoria țării, după cel din Anatolia din 1668.
Acest articol a apărut în numărul 158 al revistei NewMoney
FOTO: AFP/Getty
