În plină explozie a prețului la resurse energetice, România reușește să obțină acces la un prim rezervor de gaze naturale din Marea Neagră

În plină explozie a prețului la resurse ener­getice, România reușește să obțină acces la un prim rezervor de gaze naturale din Marea Neagră. Ceea ce nu le ga­ran­tează românilor facturi mai mici, ci doar că la iarnă nu vor fi nevoiți, ca alți europeni, să se teamă că nu vor avea cu ce să se încălzească.

Primele gaze extrase din zona economică exclusivă a României din Marea Neagră au intrat în sistemul național la jumătatea lunii iunie, la zece ani de la debutul proiectului Black Sea Oil & Gas (BSOG), companie deținută în proporție de 70% de fondul de investiții Carlyle International Energy Partners, alături de acționarul minoritar Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvol­tare (BERD).

Între timp, noile platforme românești au atins deja maximum de producție prevăzut pentru acest an: 3,1 milioane de metri cubi de gaze pe zi, precizează Mark Beacom, chief executive officer (CEO) al companiei BSOG. „Proiectul MGD (Midia Gas Develop­ment, n.r.) a marcat o serie de premiere pentru România, toate realizate în timpul unei pandemii și, mai recent, al unui conflict în Ucraina care amenința să afecteze operațiunile din Marea Neagră. Mulți chiar dintre partenerii noștri privați și de la ins­ti­tu­țiile statului ne-au spus în repetate rânduri că nu o să reușim, că nu se poate, că e imposibil. Cu toate astea, iată-ne aici“, spune managerul canadian.

Noile plat­forme, Ana și Doina, primele puse în funcțiune după căderea comunismului, vor asigura de acum înainte 10% din necesarul de consum de gaze al Româ­niei. Pro­ducția e estimată la jumătate de miliard de metri cubi de gaze în 2022 și la 1 miliard de metri cubi pe an în următorii trei ani din cei zece, cât exploatarea ar urma să fie viabilă. Ceea ce înseamnă că, dacă prețul gazelor s-ar menține la nivelul-record de la în­ceputul lunii iulie, de peste 160 de dolari pe megawatt-oră, BSOG ar putea să încaseze venituri de peste 800 de milioane de dolari doar în acest an.

Potrivit unei analize Bloomberg, prețul gazelor naturale a crescut în Europa, de la în­ceputul anului trecut, cu peste 700%. Nu e de mirare, deci, că mai multe state din vestul Europei se tem pur și simplu că pot intra în recesiune dacă nu apar alte soluții de aprovizionare, și asta rapid.

O soluție pe termen scurt e ca firmele de exploatare a gazelor din Marea Neagră să-și unească forțele, sugerează Mark Beacom. „În Marea Nordului este o practică-standard din rațiuni tehnice, comerciale și de reducere a riscurilor, ca un operator al unei des­coperiri de hidrocarburi nedezvoltate să opteze pentru dezvoltarea zăcămintelor sale apelând la infrastructura deja existentă în regiune. Există descope­riri încă nedezvoltate în platoul continental românesc al Mării Negre și este posibil ca noi descope­riri să fie făcute. BSOG sa­lută începerea discuțiilor privind utilizarea infrastructurii proiectului MGD în benefi­ciul altor operatori de descoperiri de gaze din Marea Nea­gră românească“, spune CEO-ul BSOG.

Pericol plutitor

Pe vreme de război, extragerea de gaze naturale din cea mai fierbinte mare a lumii, din punct de vedere geopolitic, nu e în niciun caz floare la ure­che. „În zona economică a României nu este război, dar tot am avut mine detectate în apropierea platformei, nave de răz­boi în jur, avioane care ne survolează platforma. În plus, Insula Șerpilor nu este departe“, amintește Mark Beacom. El pre­ci­zează și că firmele de asigurare nu oferă pro­tecție investitorilor pentru astfel de si­tu­ații complicate.

Cât de aproape e pericolul? Biologul ma­rin Răzvan Popescu-Mirceni, cel care a coor­donat componenta de mediu a investiției BSOG, spune că navele de război ale Ru­siei au trecut și la mai puțin de 500 de metri de platformele românești, în timp ce avioa­nele de luptă cu însemnele Moscovei s-au apropiat la mai puțin de doi kilometri. „Nu ne-am simțit amenințați, dar nici nu a fost confortabil“, povestește naturalistul. Așa că biologii care monitorizează fauna ma­rină din apropierea platformei fac acum, vrând-nevrând, și pe soldații de plan­ton. Nu se mai uită doar după păsări, pești și ma­mifere marine, ci și după eventuale mine care ar pune în pericol activitatea plat­­formei, mărturisește Popescu-Mirceni.

Efectele războiului apar, de altfel, tot mai frecvent pe toate țărmurile Mării Negre. Cel mai dureros e să vezi, spune specia­listul în biologie marină, delfini răniți de bombe cu fosfor sau atât de afectați de ex­plozii și de sonare că nu se mai pot orienta, nu se mai pot hrăni și ajung să eșu­eze pe mal, morți literalmente de foame.

Răzvan Popescu-Mirceni pregătește de altfel o lucrare științifică privind efectele războiului și ale armelor interzise asupra vieții marine, pe care urmează să o publice într-un jurnal de specialitate, după ce o va pre­zenta mai întâi la Congresul de Zoologie al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“.

Războiul gazelor

Platformele de extragere a gazelor și petrolului din Marea Neagră au fost de la bun început ținta atacurilor între ruși și ucraineni, încă din 2014, de la ocuparea Crimeei de către for­țele ruse.

Trei astfel de instalații de extra­gere a petrolului și gazelor, care aparțin Cer­no­morneftegaz (compania de stat a Rusiei pentru gazele din Marea Neagră) au fost bom­bardate și distruse de ucrai­neni spre finele lunii iunie. Gazele pro­duse pe aceste platforme situate la apro­ximativ 70 de kilometri de portul Odessa erau distribuite populației din Crimeea, pentru în­călzire pe timp de iarnă. Aceleași trei platforme de foraj de gaze vizate de Ucraina, cunoscute sub numele de turnurile Boiko, fuseseră pur și simplu confiscate de ruși, de la ucrai­neni, în timpul anexării peninsulei în 2014.

Cum Moscova lansează repetat amenin­țări că oricând poate închide robinetele conductelor de gaze și petrol către Europa Occidentală, țările riverane Mării Negre caută tot mai intens alte soluții de aprovi­zio­nare. Toate cele șase state care încon­joară Marea Neagră dețin platforme marine și pregătesc noi exploatări.

Turcia vrea să înceapă exploatarea zăcă­mântului Sakarya în primul trimestru al anului viitor. Asta, dacă instalația care presupune o con­ductă de 150 de kilometri va fi gata la timp. Spre comparație, conducta construită de BSOG măsoară „doar“ 126 de kilometri.

România mai are două exploatări de amploare în proiect: Trident, deținut în parte­neriat de Lukoil și Romgaz, care ar asigura complet necesarul de gaze al României pe trei ani, și Neptun Deep, cel mai important dintre zăcăminte, dar situat aproape de Insula Șerpilor. Ambele proiecte sunt sub semnul întrebării din cauza războiului.

România mai deține șapte platforme petroliere care extrag și gaze asociate, din anii ’80. Iar OMV Petrom exploatează cinci zăcăminte de țiței și gaze asociate: Lebăda Est (descoperit în 1980), Lebăda Vest (des­coperit în 1984), Sinoe (descoperit în 1988), Pescăruș (descoperit în 1999) și Delta (des­coperit în 2007).

Viitor verde

Ce se va întâmpla însă peste câțiva ani, odată ce toate zăcămin­tele de care vorbim în prezent se vor epuiza? Soluția BSOG e să utilizeze ce are acum – proprietățile achiziționate pentru MDG și infrastructura deja construită – pentru alte proiecte: un parc fotovoltaic pe uscat, o cen­trală pe bază de hidrogen pe platforma de producție Ana și dezvoltarea unui parc eolian în largul mării, de-a lungul coridorului conductei de gaze MGD, cu scopul de a aduce la țărm energia produsă în larg.

Centrala pe hidrogen e văzută și ca un pro­iect de cercetare, pentru acumularea de cunoștințe privind viabilitatea dezvol­tării unor proiecte la scară largă pe bază de hidrogen, spune Mark Beacom. Pentru canadianul naturalizat în România, ca și pentru țara lui de adopție, platformele Ana și Doina și primele molecule de gaze noi din Marea Neagră care ne vor încălzi la iarnă reprezintă doar începutul.

Acest articol a apărut în numărul 144 al revistei NewMoney.