Energia regenerabilă s-a ieftinit în ultimii zece ani. Ce costuri implică trecerea pe electricitate de la soare și vânt

Mihai Nicuț 30/06/2020 | 10:28 Financiar
Energia regenerabilă s-a ieftinit în ultimii zece ani. Ce costuri implică trecerea pe electricitate de la soare și vânt

Costul tehnologiilor regenerabile scade continuu, pe măsură ce tot mai mult vânt și soare sunt folosite pentru producția de energie electrică. Iar România trebuie să facă din ce în ce mai mult loc regenerabi­lului, pentru a ne respecta țintele de re­du­cere a emisiilor de dioxid de carbon.

Lumea s-a schimbat dramatic în primele luni ale anului 2020, odată cu pandemia de COVID-19, care a forțat lumea la izolare, iar acum, când ne îndreptăm spre noua normalitate post-COVID, generarea de energie regenerabilă trebuie să fie o parte-cheie a măsurilor globale de stimulare econo­mică“, spune Francesco La Camera, director general al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă (IRENA), în preambulul raportului anual al acestei insti­­tu­ții referitor la evoluția costurilor industriei regenerabilelor, publicat recent.

Instalarea de noi capacități de generare de energie electrică din surse regenerabile a continuat și în 2019, pe măsură ce costu­rile au continuat să scadă, iar regenerabilul a devenit practic standardul în materie de proiecte energetice noi eficiente, potrivit raportului.

Au fost construite capacități noi de 176 GW la nivel global, dintre care 97 în pro­iecte fotovoltaice, 54 GW în proiecte eoliene terestre, 12 GW în noi hidrocentrale, 6 GW în biomasă și 5 GW în eoliene offshore. De fapt, capacitatea nou-instalată în rege­ne­rabil în anul 2019 a reprezentat aproape trei sferturi (72%) din toate unitățile noi de producție de energie electrică date în folo­sință anul trecut la nivel global. Dacă socotim perioada ultimilor cinci ani, între 2015 și 2019, jumătate din toate unitățile noi de generare puse în funcțiune sunt în regene­rabil. Din 2000 încoace, capacitatea in­sta­lată în regenerabil a crescut de aproape trei ori și jumătate, ajungând la 2.537 GW la sfârșitul lui 2019.

Ca să vă faceți o idee asupra cifrei, gân­diți-vă că România are, în acest moment, o putere instalată în toate unitățile de producere a energiei electrice de circa 20 GW.

„Instalarea de noi unități din surse rege­nerabile a ajuns să coste mai puțin decât cea mai ieftină tehnologie care utilizează combustibili fosili. Cu sau fără criza sani­tară și cea economică, este clar că trebuie să privim centralele pe cărbune la timpul trecut. Mai mult de jumătate din capacitatea nou-instalată în regenerabil în 2019 are costuri mai mici decât cele mai eficiente centrale noi pe cărbune. Anul viitor, am putea vedea că doar costurile de ope­rare a 1.200 GW în centralele actuale pe cărbune vor fi mai mari decât costurile de instalare a centralelor fotovoltaice. Înlocuirea celor mai scumpi 500 GW instalați în cărbune cu capacități în fotovoltaic și eolian ar reduce costurile, la nivel global, cu până la 23 de miliarde de dolari pe an, iar emisiile de dioxid de carbon, cu 1,8 mi­li­arde de tone pe an, adică 5% din total. Iar această schimbare ar însemna un stimulent de 940 de miliarde de dolari pentru economia globală, adică 1% din PIB-ul pla­netei“, arată directorul general al IRENA.

Cum au scăzut costurile cu energia verde

Evident, ple­doaria șefului IRENA este în favoarea industriei pe care o reprezintă, dar, dincolo de acest lucru, sunt importante cifrele legate de costuri, în condițiile în care au fost obținute din agregarea datelor de la 17.000 de proiecte funcționale la nivel global.

Industria folosește indicatorul numit LCOE (levelised cost of energy), care, simplificat, reprezintă costul total de operare al unei capacități, respectiv investiția plus costul de finanțare, pe toată durata de viață a capacității respective.

În perioada 2010-2019, LCOE pentru fotovoltaic a scăzut cu 82%, pentru eolianul onshore – cu 39%, iar pentru eolianul offshore – cu 29%. Astfel, ieftinirea tehnologiei și folosirea ei la scară largă au condus, pentru proiectele puse în operare, la un LCOE de 6,8 cenți/kWh produs în parcurile fotovoltaice, 5,3 cenți/kWh produs în parcurile eoliene de uscat și 11,5 cenți/kWh pentru parcurile eoliene offshore, pentru a da doar exemplele acestor tehnologii care au devenit cele mai populare.

Și, poate și mai expresiv, dacă în 2010 un milion de dolari investiți în fotovoltaic aducea o capacitate instalată de 213 kW, în 2019 același milion a ajuns să finanțeze 1.005 kW.

Iar lucrurile nu se opresc aici. Pe baza proiectelor deja anunțate pentru anii vii­tori care au câștigat licitațiile sau care deja se construiesc în baza contractelor directe de achiziție de electricitate pe termen lung, IRENA arată că în 2021 se va ajunge la un preț mediu al energiei de 3,9 cenți pentru parcurile fotovoltaice puse în ope­rare pentru acel an. Adică de cinci ori mai puțin decât pentru o centrală nouă pe căr­bune. Aceste cifre sunt relevante pentru pu­blicul din România și, mai ales, pentru cei care fac politicile publice și pentru investitori, în contextul în care și țara noastră și-a asumat obiective legate de decarbona­rea eco­nomiei, pe fondul deja celebrului „European Green Deal“, pactul ecologic european. România a prezentat deja Bru­xelles-ului planul nostru integrat energie-mediu, în care ne asumăm că, în 2030, con­su­mul de energie din surse regenerabile va ajunge la 30,7% din total. La finalul lui 2019, ponderea era de 23,9% din consumul național.

Chiar și în această abordare considerată prudentă, în România trebuie instalați aproape 7.000 MW noi în capacități de ge­ne­­rare a energiei electrice din surse rege­nerabile. Asta, în condițiile în care acum, potrivit ultimelor date oficiale, funcțio­nează în România parcuri eoliene de circa 3.000 MW și fotovoltaice de circa 1.300 MW, care beneficiază de schema de sprijin prin certi­ficate verzi, plătite prin facturi de toți consumatorii finali de energie electrică.

Proiecte mari, de stat

În contextul în care în ultimii ani nu au apărut investiții mari în regenerabil în România, avem parte de multe anunțuri în ultimul timp prin care producă­torii mari de energie controlați de stat și-au manifestat interesul în această zonă.

  • HIDROELECTRICA. Producătorul cel mai mare de energie al țării a trecut în strategia de investiții proiecte eoliene onshore și offshore, de câte 300 MW, anul estimat al punerii în funcțiune fiind 2025 și, respectiv, 2026. La acestea se adaugă parcuri fotovoltaice de 50-100 MW, în funcție de rezultatele studiilor. Intenția de a amplasa turbine eoliene în largul Mării Negre este o premieră.
  • COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA. Producător tradițional de energie elec­trică din cărbune, Complexul Energetic Oltenia are o strategie de decarbonare care presupune construirea a patru par­curi fotovoltaice de circa 310 MW, pe depozitele de zgură și cenușă închise ale termocentralelor și pe o haldă a unei cariere de lignit.
  • ROMGAZ. Cel mai mare producător de gaze al țării a comandat un studiu de fezabilitate pentru a vedea oportunitățile de investiții în eolian și fotovoltaic. În plus, a semnat memorandumuri de cooperare cu Liberty Galați (combinatul siderurgic pe care românii îl cunosc drept Sidex), prin care se vor amplasa în zonă, pe lângă o centrală elec­trică nouă pe gaze, parcuri eoliene și fotovoltaice.

Acest articol a apărut în numărul 93 al revistei NewMoney. FOTO: Getty

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper