De la profesor de sport la cel mai mare producător de mezeluri. Povestea lui Radu Timiș, proprietar CrisTim

Radu Timiș, cofondatorul procesatorului de mezeluri CrisTim, anunța în urmă cu un an intenția de a vinde o parte din afacere pe bursă. De ce amână antreprenorul acest plan și își menține familia la putere?

Acest articol a apărut în numărul 53 (19 noiembrie – 2 decembrie) al revistei NewMoney

După 28 de ani de economie de piață, afacerile de familie încep să se consolideze și în antreprenoriatul românesc. Printre ele, și CrisTim, compania ro­­mânească din zona industriei alimentare care și-a înscris numele pe lista firmelor private din noua economie de piață încă din 1991. De altfel, compania și-a luat numele de la cel al Cristinei Timiș, soția fondatorului Radu Timiș, devenind în timp un brand sub umbrela căruia s-au dezvoltat mai multe linii de business, de la industrie ali­­men­­tară la turism.

Profesor de sport în Oltenița în urmă cu 33 de ani, care făcea zilnic naveta de la București, Radu Timiș a reușit să strângă în jurul lui întreaga familie și să ridice valoarea afacerilor sale la aproximativ 155 de milioane de euro (venituri calculate la începutul lui noiembrie, n.r.), din care 130 de milioane de euro sunt generate din producția de mezeluri. Astăzi, Radu Timiș este cel mai mare jucă­­tor cu capital autohton din industria cărnii. Lu­­crea­­ză în companie alături de soție și de trei dintre cei patru fii ai săi, îi place să spună că, mental, se simte la 58 de ani ca la 30 și și-a propus să cons­­tru­­iască un business pentru o sută de ani. Dar până să se ajungă acolo, cum arată primul sfert de veac al afacerii CrisTim?

DIN PIAȚĂ SPRE BURSĂ. În 1985, pe atunci proas­­păt absolvent al Institutului de Educație Fizică și Sport, Radu Tmiș a fost repartizat la Oltenița. „Fă­­ceam naveta din București. Plecam cu trenul din Halta 23 August“, își amintește omul de afaceri, povestind că pierdea pe drum câte trei ore pe zi. A fost profesor până în 1988, când s-a transferat la Întreprinderea de Hoteluri și Restaurante, ca ins­tructor de înot și bodybuilding la Hotel București.Devenit între timp șef la SPA-ul hotelului, Timiș decide în 1991 să intre în afaceri. Și o face în stil ma­­re, cu două eșecuri – o afacere de import-export cu China, iar apoi un alt business tot din zona de im­­port-export. A treia oară avea să fie însă cu noroc. A împrumutat 700 de dolari și a deschis un chioșc în Piața Gorjului. Avea o lungime de șase metri și o lățime de doi metri și „vindeam mezeluri de la Ulmeni și brânzeturi din zona Câmpulung Moldovenesc“, spune Radu Timiș. Afacerea prinde cheag, iar antreprenorul ia decizia să intre și pe zona de pro­ducție de mezeluri. O face începând cu 1994, într-un fost aprozar din cartierul Pajura. Un an mai târziu cumpără mai multe terenuri în zona de case din Bucureștii Noi, le dezafectează și construiește o fabrică de mezeluri și sediul central al firmei. Da­­că linia de pro­ducție din vechiul aprozar avea o ca­­pa­citate zilnică de cinci tone, unitatea din Bu­­cu­­reș­­tii Noi procesa o cantitate de cinci ori mai mare.

O mare oportunitate pentru extindere a venit în 1996, odată cu introducerea facilităților fiscale pentru companiile care investeau în zonele considerate defavorizate, în care nu mai exista industrie, iar peri­colul unui șomaj galopant era destul de mare. Timiș s-a concentrat pe Filipeștii de Pădure, Prahova, unde a construit patru fabrici de-a lungul timpului, valoarea totală a investiției ridicându-se la aproximativ o sută de milioane de euro. Privind retrospectiv, antreprenorul compară acum modul de dezvoltare al grupului CrisTim cu cel al unei mul­ti­naționale. Păstrând aceste coordonate, listarea pe bursă ar fi următorul pas logic. De altfel, Timiș și-a anunțat încă de anul trecut intenția de a duce CrisTim pe Bursa de la București. Lucrurile s-au mai schimbat de atunci, dar ideea nu a fost aban­­donată complet. Doar că nu va mai avea loc în viitorul apro­piat. „Ceea ce m-a oprit este faptul că ajungi să nu mai ai acea putere de mișcare și de decizie“, explică acum Timiș. În momentul de față, detaliază el, atunci când ia o hotărâre la nivel de conducere, aceasta este pusă imediat în aplicare, lucru care nu se va mai putea întâmpla odată ce compania este listată și trebuie să se țină cont și de părerile altor acțio­nari. Prioritară este mai degra­­bă menținerea trendului crescător, de aproximativ 20%, de până acum. Pentru anul în curs estimează însă o creștere mai moderată, de aproximativ 15%, pe fondul unui program investițional susținut.

CIFRELE DE DUPĂ. Bugetate la începutul acestui an la opt milioane de euro, investițiile „au ajuns la 17 milioane de euro până acum“, precizează antreprenorul. Un prim rezultat: creșterea la 150 de tone a producției zilnice de mezeluri. De remarcat că produsele CrisTim sunt listate în cea mai mare parte a rețelelor locale de retail, producătorul colaborând direct și cu alte 12.000 de magazine din întreaga țară. Produsele CrisTim ajung și în alte 19 țări din Europa, unde nu sunt cumpărate doar de ro­mâni. „Au început să ne cumpere produsele inclusiv bulgarii, rușii sau polonezii. Au gusturi apropiate de ale noastre“, spune Radu Timiș, adăugând că exporturile au crescut cu 25% față de anul trecut. Iar po­ten­țial de creștere există în continuare, de­­taliază el, dând ca exemplu piața britanică, pe care este pre­zent cu produse în aproximativ 5.000 de magazine.

În aceste condiții, nu exclude o extindere re­­gio­­nală, dar preferă pentru moment să se concentreze pe investițiile locale. Este conș­­tient că i-ar fi foarte greu să crească pe piețele externe, unde, explică el, competiția este total de­­ze­­chilibrată. Marii produ­cători din industria ali­­men­­tară sunt deja la a doua sau la a treia ge­­ne­­rație, iar metodele de lucru și teh­nologia sunt total superioare celor de la noi. Mai mult, marii procesatori externi au și avantajul pre­luării producției de către marile lan­­țuri de magazine.

Făcând o mică analiză a acestei situații, Dragoș Roșca, președinte al Romanian Business Leaders, asociație care îi reunește pe unii dintre cei mai in­fluenți oameni de afaceri locali, spune că principalele pro­bleme în antreprenoriatul românesc sunt lucrul în echipă, comunicarea și încrederea. „Prima generație este influențată de practicile din perioada comu­­nistă“, adaugă Roșca. El precizează că ge­ne­rațiile ce urmează vor avea alte viziuni și mo­tivații, grație și noilor oportunități de educație, inclusiv în afara țării.

În România, vânzările CrisTim au fost impulsio­nate și de campaniile de marketing. Anul trecut, „eticheta curată“ a adus o creștere medie de 20%, cu vârfuri și de 30 de procente pe anumite lanțuri de hipermarketuri, în vreme ce campania „mai multă carne“ a generat anul acesta un plus de circa 12-15%, potrivit datelor furnizate de Radu Timiș.

Dacă vânzările merg bine, antreprenorul se confruntă în schimb cu aceeași mare problemă a întregii industrii locale: criza forței de muncă. Timiș spune că a ajuns să aducă angajați și de la distanțe mai mari de 150 de kilometri și că, pentru a putea face acest lucru, a cumpărat o flotă de 20 de autocare Mercedes. Pentru a-i reține în companie, le oferă pachete salariale pe care le modifică periodic. Salariul minim net din CrisTim este de 1.300 de lei, față de un minim net pe economie de 1.162, iar cu prime și alte bonusuri ajunge la 2.000 de lei, adaugă antreprenorul. În opinia sa, majorarea treptată a salariilor ar putea împiedica exodul forței de muncă spre vestul Europei.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.