De ce avem cel mai slab leu, în plin avânt al economiei

Creșterea economică-record nu s-a re­simțit și în cursul de schimb. Leul con­tinuă să doboare noi și noi „minime isto­rice“ în raport cu euro. În plin avânt economic, leul este mai slab decât în recesiune, iar lucrurile s-ar putea deteriora în continuare.

Acest articol a apărut în numărul 44 (9 – 22 iulie) al revistei NewMoney

În anul de grație 2017, România înregistra cel mai rapid ritm de creștere eco­nomică din Uniunea Europeană, de 6,9% din PIB. Tot în 2017, leul pierdea 2,2 pro­cente în fața euro. Referința afișată de Banca Națională a României (BNR) în ultima zi a anului a fost de 4,66 lei/euro, cu 40 de bani peste cursul mediu din 2009, când PIB-ul se prăbușea cu 7,1%. În acest an, deși mai modestă, creșterea economică a României este prognozată să fie peste cea din UE. Chiar și așa, ana­liștii CFA (Chartered Financial Analyst, organizație care reunește profe­sioniștii din domeniul economic și financiar) se așteaptă ca un euro să valoreze peste 4,7 lei până la finalul anului. De ce?

O parte dintre motive pornesc de dincolo de granițele țării și au fost des­crise de presa internațională drept fuga investitorilor către meleaguri mai „si­gure“. În încercarea de a încuraja revenirea creșterii economice, marile bănci centrale din lume au dat drumul tiparni­țelor de bani. Așa-numitele programe de „relaxare cantitativă“ (QE) au ieftinit atât de mult dolarul și euro încât dobânzile au ajuns să fie negative. Cu alte cuvinte, investitorii primeau bani pentru a împrumuta bani. Acum însă, bancherii centrali au început sau și-au anunțat in­tenția de a se retrage din piață. Conse­cința? Scumpirea banilor.

Rezerva Federală (Fed) din SUA a majorat dobânzile la 1,75%-2%, iar Banca Centrală Europeană (BCE) se pregătește pentru a pune capăt programului QE. Inflația din zona euro, creșterea eco­no­mică robustă prognozată în următorii ani și anticipații legate de creșterea veniturilor au convins BCE să reducă ritmul ti­parniței de bani și chiar să crească do­bânzile începând cu a doua parte a anului viitor. Mulți investitori sunt însă sceptici vi­za­vi de așteptările optimiste ale bancherilor centrali din Europa, unii analiști fiind convinși că o mutare greșită ar pu­tea duce la un dezastru economic simi­lar crizei lăsate în urmă cu greu.

Tensiunile comerciale dintre Statele Unite, China și Europa, precum și câști­garea de teren a unor guverne populiste în multe state europene (Italia fiind cel mai recent exemplu) îi fac pe economiști să creadă că BCE ar trebui să-și continue inter­vențiile.

„Toate aceste majorări (de dobânzi, n.r.) vor însemna o încetinire a creșterii economice“, spune Vladimir Signorelli, fondatorul institutului de cercetare Bretton Woods, citat de publicația britanică The Guardian. El este de părere că BCE ar pu­tea să oprească tiparnița, însă nu și să crească dobânzile. „Periferia Europei, economic vorbind, este aproape de recesiune, consemnând creșteri de sub un pro­cent. Multe țări au rate ale șomajului de două cifre“, spune el, argumentând că Germania și-ar permite dobânzi mai mari, însă Italia nu. Aceste randamente în creș­tere în țări „blue-chips“, cu economii robuste, ridică mari temeri pentru econo­miile emergente. Dacă SUA încep să ofere dobânzi mari la dolar, ce sens ar avea pentru un investitor să aloce fonduri în state cu prime de risc mai mari? „Orice creștere de dobândă contează pentru pie­țele emergente(…) O mulțime de investiții sunt luate de pe masa piețelor emergen­te“, spune Signorelli.

ZOOM PE ROMÂNIA. Semnale privind o eventuală „fugă“ a investitorilor au existat și în Europa Centrală și de Est. Deși leul a generat în ultimele săptămâni multe brea­king news-uri legate de deprecierea sa la un nivel minim istoric, reorientarea investitorilor s-a resimțit mai puțin asupra mo­nedei naționale, presiunile pe valutele din regiune fiind semnificativ mai mari.

„În comparație cu celelalte monede (forintul maghiar, zlotul polonez sau coroa­na cehească, n.r.), leul e mult mai cuminte. E mult mai stabil“, spune Horia Braun Erdei, economist-șef BCR, pentru NewMoney.

Forintul s-a depreciat în 2018 cu peste cinci procente în raport cu moneda unică europeană, zlotul cu circa patru procente, în vreme ce coroana a pierdut 1,4%, re­iese din calculele NewMoney pe baza datelor băncilor centrale din regiune. Deși leul pare a atinge noi și noi minime în raport cu euro, deprecierea efectivă față de sfârșitul lui 2017 este de sub 1%, reiese din datele Băncii Naționale a României (BNR). Presiunile sunt ceva mai evidente dacă luăm în calcul ultimul an și jumătate, în acest caz deprecierea leului este de peste trei procente, scăderea fiind cau­zată în principal de deteriorarea situației macroeconomice.

Braun crede că o parte din explicația faptului că leul se ține bine în raport cu monedele din regiune are legătură și cu faptul că, în ultimii ani, investițiile străine pe piața românească „n-au fost extraordinar de puternice, nu au fost abundente, așa încât nici nu există potențial de retra­gere masivă“. De asemenea, inter­vențiile BNR pe curs nu sunt de ignorat. Cele mai recente date arată că rezervele valutare internaționale ale României s-au redus cu peste 400 de milioane de euro în luna mai, după ce în aprilie acestea au mai înregistrat o scă­dere de 1,2 miliarde de euro. „Evoluția leului, coroborată cu datele le­gate de rezervele valutare internaționale și cu faptul că excesul de lichiditate a cam dispărut, mă duce cu gândul că au fost intervenții ale BNR“, explică economistul, avertizând că banca centrală nu va putea susține astfel de manevre de ajutare a leului la nesfârșit.

LEUL, ÎNCĂ PE VAL. Stabilitatea leului a fost ajutată și de o măsură nepopulară, în special pentru clienții băncilor – începerea ciclului postcriză, de înăsprire a politicii monetare. Pentru a ține în frâu inflația, care a spart bariera de 5% în pri­ma parte a acestui an, banca centrală a început să scumpească leul, majorând dobânzile, mutare care a dus la creșterea ratelor debitorilor cu împrumuturi anco­rate la ROBOR (indicator care repre­zintă o medie a dobânzilor la care se împru­mută cele mai importante bănci comerciale între ele).

Cu o dobândă de 2,5% pe an, BNR oferă cele mai mari „randamente“ pe leu din regiune. Cei mai apropiați de acest nivel sunt polonezii, cu 1,5% pe an, urmați de unguri, cu 0,9% pe an, și de cehi – cu 0,75% pe an. Acest factor diferențial func­țio­nează în avantajul României, spune Ciprian Dascălu, econo­mist-șef ING România, într-un context dificil, caracterizat de fundamente „negative“ pentru leu.

„Noi suntem mai vulnerabili decât sunt celelalte țări din regiune din cauza faptului că în perioada aceasta bună, de creș­tere economică, nu am făcut consolidare fiscală. Toate țările din regiune au avut consolidare fiscală. Dacă ne uităm la România, Ungaria, Polonia și Cehia, suntem singurii cu deficit de cont curent. Celelalte state au surplus. Implicit, noi avem nevoie să ne finanțăm acest deficit – care nu e acoperit de investiții străine directe – prin intrări de capital. De aceea am fost și forțați să creștem ratele de dobândă. Altfel s-ar fi depreciat leul“, explică Dascălu, într-o discuție cu NewMoney.

MAI SCUMP. Iar investitorii nu s-au lăsat orbiți de creșterea economică-record din România, fiind conștienți de slăbiciunile tot mai vizibile ale economiei locale. „România se împrumută pe zece ani mai scump decât Serbia, care are două trepte de rating mai jos decât noi și care are dobânda de politică monetară la 3,25, față de 2,5 cât avem noi“, este exemplul pe care îl oferă Dascălu. Potențialele dera­paje ale Guvernului sunt deja reflectate în dobânzile pe care piața le cere la licitațiile de titluri de stat, instrumente prin care este finanțată datoria publică.

Chiar și tensiunile politice ne-ar putea ustura la buzunar. Dacă leul și dobânzile au fost până acum nesemnificativ afectate de evenimentele din plan politic, acestea ar putea conta tot mai mult în evaluarea riscurilor. „Părerea mea este că genul acesta de tensiuni nu au fost incluse până acum în evaluarea investitorilor cu privi­re la activele românești, dar ar putea deveni mai pregnant impactul lor asupra primei de risc pe care o plătește România“, spune Braun. În opinia sa, investitorii sunt rațio­nali și se uită dincolo de zgomotul de fond care există permanent în politică. „Nu întotdeauna acest zgomot se transpune în piețele financiare, dar acum suntem într-o perioadă mai tensionată și pe plan global. Cred că investitorii sunt mai atenți la riscuri politice decât erau în urmă cu câțiva ani“, spune economistul BCR.

Deși situația pare a fi, cel puțin pentru moment, sub control, economiștii văd to­tuși un risc însemnat din zona externă. Dacă aversiunea față de risc a investitorilor în ceea ce privește piețele emergente se accentuează, și există elemente care par a confirma această temere, presiunile pe curs ar putea crește. BNR ar putea fi nevoită să crească și mai mult dobânzile, iar acest lucru ar putea afecta creșterea economică.

FOTO: Guliver / Getty Images