Cum vrea antreprenoarea Bibiana Stanciulov să pună pe harta lumii Magiunul de Topoloveni

Bibiana Stanciulov este primul antreprenor român care a obținut de la Comisia Europeană certificarea Indicația Geografică Protejată a unui produs alimentar autohton, pentru magiunul de prune de Topoloveni. Acum își dorește ca acesta să ajungă în toată lumea.

Pe Bibiana Stanciulov (70 de ani) am întâlnit-o la unul dintre magazinele din București ale companiei sale, Sonimpex Topoloveni. Pe rafturile circulare sunt expuse produsele pe care le face la Topoloveni cu legume și fructe achiziționate numai de la fermieri locali. Și, odată cu acest lucru, ține foarte mult să sublinieze și faptul că toate cele 71 de produse ale sale sunt făcute după rețete tradiționale, fără adaos de zahăr în cazul dulcețurilor și gemurilor și cu foarte puțină sare în ceea ce privește conservele din legume.

Mai mult, spune că este total nemulțumită de decizia din toamna anului trecut a Autorității Pentru Protecția Consumatorilor de a se renunța la marcarea la raft a produselor alimentare cu eti­cheta Nutri-Score, așa-numita „etichetă semafor“, care le arăta consumatorilor cât de să­nătos este un produs, prin intermediul unei scări de cinci culori, de la verde la roșu.

„Pro­dusele noastre, fie că e vorba de magiun ori de zacuscă, au obținut de la Institutul de Cer­cetări Alimentare (ICA) culoarea verde“, spune Bibiana Stanciulov, în opinia căreia menținerea etichetei Nutri-Score i-ar fi încurajat pe cumpărători să achizi­ți­o­­neze produse fără aditivi sau cu cât mai puțini.

Războiul magiunului

Vedeta producției de la To­poloveni este magiunul de prune, cel care în 2011 a fost primul sortiment alimentar din România care a obținut Indicația Geografică Protejată (IGP) de la Co­misia Europeană, Sonimpex Topoloveni fiind pro­ducător unic al acestui produs. „E protejat atât magiunul din prune pe această rețetă, cât și toponimul «Topoloveni»“, detaliază Bibiana Stanciulov.

În 2014, magiunul de prune a devenit subiectul unui conflict în instanță între Sonimpex Topoloveni și un alt producător din aceeași localitate, MGC International Investments, companie deținută de Ah­med Murad, fratele omului de afaceri Mohammad Murad. Atunci, Bibiana Stanciulov a acuzat MGC International Investments de concurență neloială, deoarece aceasta folosea în promovarea produselor sale atât toponimul „Topoloveni“, cât și denumirea „magiun de prune“. „Mai mult, inclusiv caracterele literelor de la cuvântul «Topoloveni» erau asemănătoare cu ale noas­tre“, detaliază antreprenoarea.

Cum s-a ajuns aici? La înce­putul anilor 2000, Fabrica de Con­serve de la Topoloveni se afla în impas, intrând în lichidare judiciară. Bibiana Stanciu­lov a cumpărat secția de ma­giun, fructe și legume deshidratate și alcool de la lichi­­da­torul judiciar în 2001, în timp ce restul fabricii a fost achiziționat de MGC International Investments, în 2002. La zece ani de la achi­ziție, Sonimpex Topoloveni a obținut certificarea IGP pentru magiunul de prune. Un an mai târziu, în 2012, MGC International Investments a înregistrat la Ofi­ciul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) brandul „Bunătăți de Topoloveni“.

Acesta este și motivul pen­tru care Bibiana Stanciulov a acuzat compania ve­cină că folosește abuziv toponimul „Topoloveni“. Acest război al magiunului a durat opt ani, timp în care cele două companii au făcut pe rând recurs, până când procesul a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins solicitările Sonimpex Topoloveni de a dispune interzicerea folosirii toponimului „Topoloveni“ de către MGC International Investments.

„Nu vom ceda și mai departe vom merge să ni se facă dreptate la CEDO“, spune Bibiana Stanciulov. Până la transmiterea la tipar a acestui articol, repre­zen­tanții MGC International Investments nu au răs­puns solicitării transmise de NewMoney de a oferi un punct de vedere pe tema disputei din instanță.

Drumul spre Topoloveni

De profesie socio­logă, Bibiana Stanciulov a ajuns la Topoloveni după opt ani de antreprenoriat. Înainte de 1990 a lucrat în în­vă­țământ. Își dorea foarte mult o carieră în mass-media, dar pentru că soțul său avea rude în Elveția, nu i se permitea să lucreze în presă. Chiar la începutul lui 1990 a participat la un concurs la Radiodifuziu­nea Română, pe care l-a și câștigat, și a devenit redactor la secția Educație-Învățământ la postul națio­nal de radio, unde a avut și o emisiune, „Constelația omului“.

Și-a încheiat socotelile cu meseria de jurnalist în 1993. „Făcusem o emisiune despre clădiri în care lo­cuiesc cetățenii din orașe și am zis că în apartament e bine să ai ceva care să mișune, fie pasăre, cățel sau pisică, pentru ca habitatul să fie foarte apropiat de natură“, povestește antreprenoarea. Această temă nu a fost pe placul șefei Bibianei Stanciulov, pe motiv că anumite aspecte din emisiune ar fi putut îndemna la sinucidere.

În urma acestei dispute, Bibiana Stanciulov a demi­sionat și s-a îndreptat către antreprenoriat: „Am înce­put cu afaceri în comerț. Afaceri de tot felul“. Întâmplarea a făcut ca la un moment dat să livreze către Armată un lot de pate de ficat pe care l-a achiziționat de la Fabrica de Conserve Topoloveni, care în acea perioadă încă funcționa. „Mostrele au fost în regulă, însă au livrat un amestec de grăsime cu apă și gust de pate care a fost un dezastru. Așa că am luat pate din altă parte și am jurat că mă răzbun și voi cum­păra fabrica de la Topoloveni, dacă va fi de vânzare“, își amintește antreprenoarea.

Ceea ce avea să se în­tâmple în 2001, când a plătit aproximativ 100.000 de dolari, la valoarea de atunci a cursului leu-dolar, pentru secția de magiun, fructe și legume deshidratate și alcool a fabricii. „Am cum­părat, practic, un morman de fiare rugi­nite“, mărtu­ri­sește Stanciulov, adăugând că inves­tițiile care au ur­mat de-a lungul tim­pului s-au apropiat de un mi­li­on de euro. După ce a renovat fabrica, pri­mul produs pe care l-a scos pe piață a fost magiunul de prune.

Rețeta succesului

Rețeta magiunului de prune datează din 1914, an în care, potrivit documentelor de la Arhivele Naționale ale Statului cercetate de Bibiana Stanciulov, ar fi apărut și fabrica de la Topoloveni. Aceasta ar fi purtat inițial numele de Coope­rativa din Topoloveni și producea magiun. Bazele fabricii au fost puse de un anumit Maximilian Popovici, care a folosit la preparare cazane cu pereți dubli, ce imitau oalele de lut puse în cuptoare de pă­mânt de gospodinele vremii. Pentru că acesta nu a avut urmași, fabrica a fost preluată în 1941 de Ministerul Agriculturii. Secția cumpărată de Sonimpex avea să apară abia în 1972.

După achiziție, antreprenoarea a renunțat la pro­ducția de alcool, concentrându-se inițial pe magiu­nurile și gemurile de fructe. Originară din zona Seve­rinului, Stanciulov a fost fascinată de magiunul de struguri, iar în scurt timp de la reamenajarea fabricii nu s-a lăsat până când nu a creat un sortiment propriu, original. Compania are acum în portofoliu o gamă variată de magiunuri, însă vedeta rămâne cel de prune. „Pentru un borcan de 350 de grame de ma­giun utilizăm 1,6-1,7 kilograme de prune“, detaliază Bibiana Stanciulov, care precizează că marjele sale de câștig sunt între 5% și cel mult 10%.

Alți antreprenori care au vrut să intre în producția de conserve confirmă că o astfel de activitate, în care ingredientele sunt fructe sau legume proaspete, implică marje de câștig foarte mici sau chiar zero și costuri de producție ridicate. „Prin 2019 am vrut să fac suc de roșii și am ieșit la un cost de producție de 3,7 lei pe litru, fără TVA. În rețelele de retail era 3,25 lei litrul la raft“, spune Ionuț Vochin (43 de ani), fermier care deține 17.000 de metri pătrați de sere de legume în localitatea Novaci, din județul Giurgiu. Și decât să vândă în pierdere, mărturisește că a prefe­rat să le împartă prietenilor întregul lot de suc de roșii produs experimental.

Iar în actualele condiții economice, mai spune Vochin, prețul gazului și al energiei electrice ridică și mai mult costurile de producție. Lucru pe care îl simte și Bibiana Stanciulov, după ce prețurile la gaze și electricitate au făcut ca anul acesta să aibă costuri de producție cu 270% mai mari față de anul trecut. Și face referire direct la magiunul de prune, care con­sumă foarte multă energie, fiind nevoie de o fierbere de până la zece ore.

„În acest moment, dăm magiu­nul aproape de limita costului de producție“, măr­tu­risește aceasta. Cu toate aceste costuri în continuă creș­tere, Bibiana Stanciulov a reușit ca în ultimii cinci ani să aibă o cifră de afaceri constantă, de circa un milion de euro pe an.

Produse locale

Încă de la începutul businessu­lui în industria alimentară, Bibiana Stanciulov a pre­fe­rat să își procure materia primă de la fermierii ro­mâni. „Avem numai fructe și legume românești. Le luăm din sudul României, pentru că e demonstrat științific că e bine să consumi hrana de la 150-200 de kilometri de zona de unde locuiești“, spune aceasta. Așa că a pus compasul pe hartă și a început să traseze rute de aprovizionare în jurul Topoloveniului. Menționează că are o foarte bună colaborare cu fermieri din bazinul pomicol al județului Olt, de unde ia cea mai mare parte a prunelor. Ar fi dorit să se apro­vizioneze și din județul Argeș, însă acolo, spune ea, mulți fermieri au renunțat la plantațiile de pruni.

În anii cu producții mici în România a încercat să aducă și prune din Republica Moldova, însă acestea nu au fost tocmai potrivite pentru magiunul său, considerându-le prea acrișoare, pentru că în rețeta ori­gi­nală nu se pune zahăr.

Încă de la începutul producției, în 2002, a testat magiunul la Institutul de Cercetări Alimentare pentru a vedea dacă respectă rețetele originale. A avut mari emoții, pentru că a fost sunată personal de directo­rul de atunci al ICA, Gheorghe Mencinicopschi. „Era să-mi cadă telefonul din mână. Ce o fi găsit în ma­giun? Și m-am dus la el. Mă așteptam la ce-i mai rău. Dar mi-a strâns mâna și m-a felicitat că fac un produs corect“, își amintește Stanciulov.

În anii care au urmat, a început să producă și dul­ce­țuri, iar apoi, și conserve de legume. Tot cu materie primă obținută de la fermierii locali. În 2009 a reușit să obțină protecție la nivel național a magiu­nu­lui de prune de Topoloveni. Un an mai târziu, magiunul de Topoloveni a ajuns și pe masa familiei regale a României. Ulterior, Sonimpex Topoloveni a de­venit furnizor al Casei Regale pentru toate produ­sele sale, fie că sunt din fructe sau din legume.

Bibiana Stanciulov recunoaște că certificarea ve­nită din partea Casei Regale a contat mult pentru încrederea primită de produsele sale în piață. La rândul lor, și retailerii recunosc că produsele Sonimpex se încadrează în categoria premium. „În principal, pro­dusele naturale și tradiționale sunt asociate cate­goriei premium. Magiunul de Topoloveni face parte din această categorie“, spune Feliciu Paraschiv (55 de ani), proprietarul lanțului de supermarketuri Paco, prezent cu magazine în zona Moldovei.

Adaptarea la piață

Pregătită să își conducă afa­cerea și în următorii 30 de ani, Stanciulov spune că a căutat să-și adapteze businessul la cerințele pieței încă de la începutul aventurii sale în antreprenoriat. Inițial a produs și legume deshidratate, însă a re­nun­țat ulterior la această linie de business.

„Cumpă­ra­sem cinci hectare de teren la Topoloveni, unde cultivam eu ceapă, păstârnac, morcovi, tot felul de legume. Rămăseseră în secție tunelurile de deshi­dratare de la vechea fabrică și aveam propriul brand de deshidratate: Savina“, povestește an­tre­prenoarea. Însă, odată cu creșterea volumelor de legume deshidratate importate din China, a renunțat la acest segment de producție, întrucât prețurile concurenței asiatice erau considerabil mai mici, iar piața s-a orientat către acest tip de produse chiar dacă Sonimpex oferea un sortiment natural.

Ulterior, Bibiana Stanciulov a căutat să introducă permanent noi tipuri de conserve de legume, pentru a extinde peri­oada de producție din fabrică. „Nu pu­team rămâne doar cu prunele. Ai producție doar două luni pe an, iar personalul îl plătești 12 luni. Așa că am început să facem zacuscă, tot felul de produse din roșii, dul­ceață“, clarifică antreprenoarea. Anul trecut a introdus în portofoliu fasolea bătută, iar re­cent a venit cu tocănița de urzici și sarmalele de post în foi de dra­gavei.

Retailerii spun însă că produsele la conservă sunt condiționate de sezonalitate. „Preparatele din legume în conservă se vând bine după ce dispar produsele proaspete, dar și în perioada posturilor“, nuan­țează Feliciu Paraschiv. Bibiana Stanciulov spune că produsele sale sunt prezente în toate lanțurile de re­tail, iar pentru a face față și concurenței neloiale a apelat și la vânzarea directă a preparatelor sale în magazinele proprii, două în București și unul în Pitești.

Pentru o mai mare vizibilitate, participă cât poate de des la târguri de specialitate, unde vânzările sunt peste așteptări. „Am observat că sunt pensionari care vor să mănânce sănătos și cumpără de la târguri chiar și un bax cu borcane din produsele noastre“, spune ea.

Sonimpex a fost și a rămas o afacere de familie, an­­treprenoarea lucrând astăzi alături de fiica sa, Diana Stanciulov (45 de ani), juristă, a cărei misiune este creșterea vizibilității la export a produselor com­paniei, care până acum au ajuns în Suedia, Finlanda, Elveția, Rusia, Dubai și Statele Unite. În momentul de față, exporturile reprezintă doar 2% din cifra de afa­ceri, însă, pe viitor, vrea să pătrundă și pe piețe precum Coreea de Sud, Japonia sau Vietnam, unde, spune antreprenoarea, se consumă foarte mult produse fără aditivi. Între timp, magiunurile, dulcețurile și zacuștile sale stau departe de „ingredientele“ care mimează gustul natural al produselor.

Acest articol a apărut în numărul 163 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly