Cum poți să transformi în business producția de energie electrică pentru propriul consum

Încet, dar sigur, energia electrică devine o „marfă“ care nu se mai produce exclusiv în centrale gigantice (și este trans­portată pe sute de kilometri de rețele), ci și în mici instalații aflate aproape de locul de consum. Fie că este o casă, un magazin sau o fabrică, descentralizarea generării de energie electrică devine un business și în România.

„România este condamnată la descentrali­zare. Sistemul energetic al viitorului nu va mai fi așa cum îl știm acum: avem niște centrale mari în Oltenia care produc energie transportată prin rețeaua națională până la consumatorul din București, de exemplu. Energia va fi produsă, tot mai des, aproape de locul de consum, rolul transportatorului de energie va fi diminuat, operatorul de dis­tribuție va deveni și un operator de sistem care trebuie să asigure și servicii de flexibilitate.“ Afirmațiile îi aparțin unui manager dintr-o companie de distribuție a energiei electrice, făcute la o întâlnire informală. Iar lucrurile se pare că încep să se dezvolte și în România în această direcție.

Paanouri pe magazine

La sfârșitul lui iunie, Enel X România, divizia de servicii energetice avansate a grupului Enel, anunța implementarea unui sistem fotovoltaic de un milion de euro – cu o putere totală de 1 MW, obținută din 2.000 de panouri, pentru Kaufland România – amplasat în apropierea centrului logistic de la Turda al retailerului. Iar planurile pentru Kaufland nu se opresc aici. Pe lângă centrul logistic, compania mai are montate panouri fotovoltaice pe acope­ri­șurile a două hipermarketuri din București și Focșani și mai pune chiar acum la un ma­gazin din Cluj.

Iar Kaufland va pune câte nouă sisteme fotovoltaice în unitățile sale, în fiecare an, până în 2025. În România, avem în medie 200 de zile însorite pe an, ceea ce înseamnă că energia verde poate fi folosită cu succes în fiecare regiune din țară“, a spus Va­ler Han­caș, director co­municare și corporate affairs al lanțului Kaufland România.

Și nu este vorba doar despre Kaufland, dacă ne referim la companiile de retail. Tot Enel X pune 2.800 de panouri fotovoltaice în două locații ale lanțului de magazine Penny, două depozite din Turda și Ștefă­nești (Ilfov), în total 1,25 MW.

„Avem grijă mereu să găsim soluții eficiente, dar și prie­tenoase cu mediul încon­ju­rător, iar panourile fotovoltaice reprezintă unul dintre cele mai bune exemple“, a decla­rat Traian Despa, head of construction al re­țe­lei Penny România.

Aceeași politică o are și Altex, liderul pie­ței de electro-IT din România. Compania anunța la începutul anului că a pus deja mai bine de 1.600 de panouri fotovoltaice în Arad, Satu Mare și Ilfov, iar alte peste 3.000 sunt în curs de implementare, în Lugoj, Deva și Dragomirești. Scopul este ca toate ma­gazinele și depozitele Altex din țară să producă și să folosească energie regene­ra­bilă. „Producția și consumul de energie verde sunt esențiale pentru viitorul comu­ni­tății, alternative pe care noi le considerăm priorități în bunăstarea stilului nostru de viață și în cel al consumatorilor noștri“, a spus Edvin Abdulachim, director comercial al lanțului Altex România.

Și nu este vorba doar despre lanțuri de ma­gazine care recurg la aceste soluții. La finalul verii trecute, compania E.ON, care administrează una dintre rețelele de distri­buție din țară, oferea presei un bilanț: în doar doi ani, compania a derulat un număr de 74 de proiecte locale de producere a ener­giei solare pentru clienți din sectoare variate ale economiei. Dintre acestea, 29 de proiecte au fost finalizate. La acea dată, fu­se­seră montate deja circa 25.000 de pa­nouri fotovoltaice pentru 58 de companii din industrii precum auto, chimie și petrochimie, alimentară, cen­tre de logistică, centre comerciale și clă­diri de birouri, mari retaileri, producători industriali din industrii diverse. Puterea nominală totală a centra­lelor fotovoltaice predate la cheie de E.ON este de circa 6,7 MW.

Pentru compania bistrițeană TeraPlast, cel mai mare producător român de materiale de construcții, E.ON a finalizat instalarea unuia dintre cele mai mari sisteme de generare a energiei fotovoltaice montate pe acoperișuri din România. Prin acest sistem de energie fotovoltaică, cu o putere de 1,9 MW, care produce 2.420 MWh pe an, TeraPlast își va asigura 11% din energia electrică necesară din surse regenerabile și își va re­duce emisiile de CO2 pe termen lung, până la 660 de tone pe an.

Un alt exemplu este parteneriatul cu com­pania vâlceană Don Pedro, al doilea pro­ducător de hârtie tissue din țară, cu ca­pital 100% românesc, pentru realizarea unui sistem de generare a energiei fotovoltaice, care va produce un total de 767 MWh pe an, reprezentând 25-30% din necesarul total de energie al companiei.

Și nu este vorba doar despre energie electrică generată local din sursele fotovoltaice clasice. Azomureș, cel mai mare pro­du­cător local de îngrășăminte chimice, derulează un proiect de patru milioane de euro, o centrală electrică de 2,65 MW care va funcționa cu abur rezidual.

Iar la Petromidia, cea mai mare rafinărie din România, a început deja construcția unei centrale pe gaz și hidrogen, în cogene­rare, de 148 de milioane de dolari, cu o pu­tere electrică de circa 80 MW, din care 70 vor fi folosiți local, pentru consumul de ener­gie electrică al rafinăriei.

Centrale virtuale

Aceste concepte, deja răspândite pe piețele de energie din Vest, vor apărea și la noi. După cum se știe, producția și consumul într-un sistem energetic trebuie să fie permanent în echilibru, dar, în practică, există diferențe între consu­mul și producția de energie electrică din prognoze și cele reale. În consecință, dispecerii acționează acum prin comenzi adre­sate producătorilor mari – comandând creș­terea sau reducerea producției – pentru a se asigura că nivelul producției și nivelul consumului sunt permanent în echilibru, energia fiind consumată pe măsură ce este pro­dusă. Iar producătorii sunt plătiți pentru echilibrarea sistemului.

Așa se întâmplă acum la noi, dar ar putea fi și altfel, cum se întâmplă deja pe alte piețe: echilibrarea sistemului energetic să se facă și pe partea de consum, pentru că sunt costuri mai mici. Marii consumatori au posibi­litatea de a-și ajusta consumul de ener­gie prin reducerea sau creșterea acestuia când li se cere, cu scopul sta­bilizării rețelei, fiind, evident, plătiți pentru asta.

Programul oferă o mai mare flexibilitate a rețelei, stabilitate și o utilizare mai efi­cientă a infrastructurii energetice, în vede­rea menținerii unor prețuri cât mai scăzute la electricitate pentru toți consumatorii.

Exemple de beneficiari sunt multe: consumatori industriali mari care au posibilitatea de a ajusta nivelul producției, centre comerciale care au iluminat și sisteme de climatizare flexibile, clădiri de birouri (pe partea de iluminat și climatizare), instalații de tratare a apei (care pot amâna sau, dim­potrivă, pot începe mai devreme procesele de tratare care consumă electricitate), in­sta­lații de irigat care au capacități de acumulare a apei (pot avea flexibilitatea de a decide când doresc să acumuleze apa, dacă e nevoie de consum, sau să amâne acest pro­ces, dacă e nevoie de reducerea consumului).

Dacă se integrează într-o rețea mai mulți consumatori care au acceptat să își modu­leze consumul la cerere, operatorul rețelei are la dispoziție astfel încă o unitate dispe­ce­rizabilă, de o putere suficient de mare încât să aibă o contribuție relevantă la echi­librare. Iar dacă acei consumatori vor fi și mici pro­ducători de energie electrică pentru consumul propriu, această nouă unitate poate interveni în rețea chiar și pe partea de livra­re de energie, nu doar pe partea de diminuare a consumului.

Și așa s-a născut practic ceea ce în­seamnă „centrală electrică virtuală“: o plat­formă pusă la dispoziție de către operatorul demand-response, contorizare inteligentă la client și sisteme de automatizări în ins­ta­lațiile înscrise pentru ca dispecerizarea să se poată face în timp util – de la comandă la efectuarea tehnică a operațiunilor.

Centrala virtuală nu mai este doar un con­cept. Enel, liderul global al pieței de de­mand-response, are deja integrate capacități de peste 6.300 MW (cam cât patru centrale nucleare de la Cernavodă, pentru compa­rație) în toată lumea.

Prosumatorii mici încep să se facă mari

Numărul persoanelor fizice care își montează pe acoperișurile caselor instalații fotovoltaice mici – prosumatorii mici – crește și în România.

• Avans. Dacă la finalul lunii februarie 2021 erau numai 1.732 de astfel de prosumatori, după două luni, la sfârșit de aprilie, numărul lor a ajuns la 4.800. Aceștia și-au pus acasă instalații fotovoltaice mici, de 3-5 kW în majoritate – limita legală este de 100 kW, care sunt legate și la rețeaua de distribuție. Astfel, ei consumă o parte din energie din ceea ce produc acasă și, când pro­ducția depășește consumul, ea este „vărsată“ automat în rețea.
• Probleme. Numărul prosumatorilor ar fi putut fi mai mare, dar au existat opreliști. Statul român are un proiect de subvenționare cu până la 20.000 de lei a fiecărei persoane fizice care dorește să devină prosumator, dar lucrurile au mers foarte greu și practic mai puțin de 1.000 de astfel de sisteme au fost finanțate dintr-o țintă inițială de 26.000. Pe de altă parte, prosumatorii se plâng de faptul că schema de funcționare nu este avan­tajoasă pentru ei, pentru că primesc mult mai puțini bani pentru energia injectată în rețea decât plătesc pentru energia consumată din rețea. Adică 19 bani/kWh față de circa 70-80 de bani/kWh, cât costă energia electrică cu toate taxele și tarifele acum.