Cum încearcă cei mai importanți producători africani de cacao să forțeze creșterea prețului la care cumpără marfa marii producători de ciocolată

Cartelul cultivatorilor de cacao este o idee proastă și nu va aduce prosperitate, ca în cazul petrostatelor. În plus, obsesia legată de prețul boabelor de cacao compromite alte modalități care i-ar putea ajuta pe fermierii săraci.

În mod normal, marii cumpărători de bu­nuri de larg consum nu-și plătesc furnizorii să producă ceva ce nu vor cumpăra nicio­dată. Cu toate acestea, gigantul elvețian Nestlé, unul dintre cei mai mari producă­tori mondiali de ciocolată, plătește 10.000 de fer­mieri care cultivă arbori de cacao în Coasta de Fildeș să producă și altceva decât cacao. De pildă, Tanoh Kouadio (45 de ani) pri­mește 106 dolari de la Nestlé pentru a crește pui de găină, scrie The Economist.

Consumul de ciocolată este una dintre cele mai mari plăceri în viață, de aceea și comerțul cu ciocolată poate fi foarte profi­ta­bil. Din păcate, cultivarea arborilor de ca­cao nu este nici profitabilă, nici plăcută pentru cei care o fac. Majoritatea fermie­rilor suferă de sărăcie, iar pentru cei mai mulți dintre ei muncesc copiii. Iar motivul pentru care Nestlé finanțează o organizație neguvernamentală (ONG) care susține, prin­tre altele, creșterea puilor de găină este pen­tru că se teme că o parte dintre clienții săi globali ar putea vedea în ciocolată o plăcere vinovată și nu doar în sens dietetic.

În Coasta de Fildeș, cel mai mare produ­cător de cacao din lume, problemele fermie­rilor sunt dureros de clare. Există aproximativ un milion de fermieri, care întrețin la rân­dul lor alte cinci milioane de suflete, cam o cincime din toată populația țării africane. Mai bine de jumătate dintre fermieri și familiile lor trăiesc la limita subzistenței – cu mai puțin de 1,2 dolari pe zi. În Coasta de Fil­deș și Ghana (cultivă cam 60% din cacaua produsă la nivel global), circa 1,5 mili­oane de copii au activități periculoase în zonele unde este cultivată cacaua.

Decizia

În 2018, Coasta de Fildeș și Ghana au decis să formeze un cartel, botezat COPEC, după modelul Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), în încercarea de a forța creșterea prețurilor. Ulterior au cerut ca marii cumpărători să plătească un preț premium de 400 de dolari pe tonă. Mai nou, amenință că în situația în care cumpă­rătorii nu încep să plătească mai mult până în 20 noiembrie, vor suspenda programele de sustenabilitate pe care companiile de ciocolată le de­ru­lează. Speră că astfel vor pune companiile într-o lumină proastă în ochii consumatorilor.

Nu este primul cartel pus la cale de pro­du­cătorii de cacao. Tentative de a forma car­teluri sau alte alianțe în jurul prețurilor au tot existat din 1945 încoace. Niciuna nu a dat roade. Efortul recent al COPEC este cumva corect ca formă și, când a fost anun­țat, cei mai mulți producători mari de cio­co­lată, precum Mars, Hershey sau Monde­lez (care deține Cadbury și Toblerone), au lăudat planul.

Cu toate acestea, mai toți au subminat ini­țiativa – au plătit premium COPEC-ului, dar au redus altă taxă separată, cunoscută sub numele de taxă pe țara de origine, înca­sată de obicei de Coasta de Fildeș și de Ghana tocmai pentru a le recunoaște fermie­rilor constanța și calitatea produsului cultivat. Reducerea acestei taxe a anulat în mare măsură ceea ce obținuseră prin COPEC, apreciază pentru The Eco­nomist Yves Brahima Koné, directorul Consiliului pentru Cacao și Cafea (CCC), autoritatea de reglementare din Coasta de Fildeș. Cele două țări speră că, listând alți producă­tori, vor avea o mai mare influență asupra pieței. La rândul lor, Nigeria și Camerun analizează opțiunea de a adera la COPEC, iar dacă vor face asta, cota cartelului în pro­ducția glo­bală va urca la 75%.

Astfel, chiar dacă de data aceasta este diferit și COPEC reușește să de­termine o creștere a prețurilor, nu va fi ușor să le men­țină sus. Prețurile ridicate îi vor încuraja probabil pe mai mulți fermieri să planteze arbori de cacao, inundând piața cu supra­producția.

Capcana

Ciocolata nu este ca țițeiul și nu ne referim aici la gust. Arabia Saudită, cel mai mare producător de țiței, oprește pur și simplu robinetul dacă vrea prețuri mai mari. Țițeiul poate rămâne neexploatat fără a se altera. Pentru copacii de cacao nu există un robinet. Dacă guvernele țărilor din COPEC încearcă să forțeze piața interzicând ex­portul de cacao, vor fi nevoite să cumpere ele și să depoziteze producția, pentru a-și ține fermierii mulțumiți. Dar, dacă vor face asta, bugetele publice vor colapsa destul de repede.

În acest moment, prețurile sunt scăzute, pe fondul unei oferte ridicate. Iar cumpără­torii de cacao au preferat să evite noul cartel și să cumpere de oriunde altundeva sau să consume din stocuri până spre zero, po­tri­vit informațiilor Organizației Internațio­nale pentru Cacao (ICO). Drept urmare, anul trecut, Coasta de Fildeș a fost nevoită să-și vândă producția de cacao cu discounturi serioase.

Marii producători de ciocolată și procesatorii de cacao nu contestă în niciun fel pre­țul premium, dar preferă să facă publi­citate programelor de caritate pe care le de­rulează pentru a-i ajuta pe fermieri. De pildă, Nestlé nu susține doar diversificarea și îmbunătățirea recoltei de cacao, ci și trimiterea la școală a copiilor fermierilor.

Valoarea adăugată

În privința imaginii, programele marilor companii globale sunt bune, dar nu rezolvă problema. Programul Nestlé include 10.000 de fermieri și planul este de a ajunge la 160.000 până în 2030 (chiar și așa, acoperă doar 15% din fer­mieri). „Programele de sustenabilitate nu sunt suficiente. Sunt binevenite, da, dar nu sunt sistemice“, a punctat și Francesca Di Mauro, ambasadorul Uniunii Europene în Coasta de Fildeș.

Adevărul trist este că micii fermieri nu se vor îmbogăți niciodată din vânzarea boabelor neprocesate – în majoritatea țărilor lumii, locuitorii din zonele rurale își îmbună­tă­țesc simțitor calitatea vieții mergând și mun­cind pe salarii mai mari în orașe. Încurajându-i să rămână în sate și să cultive mai mult (peste cât este oricum necesar) nu reprezintă o cale spre prosperitate.

Pe de altă parte, Coasta de Fildeș urmă­rește și să urce pe lanțul valoric al produc­ției de ciocolată. Este acum al doilea mare procesator de cacao din lume (după Țările de Jos). Dar procesarea crește cu puțin va­loa­rea adău­gată în lanțul de producție al unei ciocolate. Și sunt puține motive să credem că o țară care este pe primul loc la cultivarea boabelor de cacao s-ar pricepe și să facă cea mai bună ciocolată (cum este cazul Belgiei, care nu cultivă deloc, de pildă).

Fermele pot genera prosperitate, dar pentru asta trebuie să fie mai mari, mai eficiente, mai mecanizate. Dar, devenind astfel, ar avea nevoie de mai puțini fermieri. De aceea, mulți insistă că modelul de business nu trebuie, de fapt, schimbat. Și chiar dacă reprezentanții COPEC au obținut acordul companiilor de ciocolată să plătească premium, cel puțin până la prima evaluare a unui grup de experți, ce va avea loc în pri­ma parte a anului viitor, răsplata este amară și pe termen scurt, pentru că în mod cert nu va elimina sărăcia și nici nu va pune capăt lungilor războaie ale ciocolatei.

Cine, ce, cât

Piața globală de ciocolată a atins în 2021 valoarea de aproape 90 de miliarde de dolari, potrivit BusinessWire.

• CLASAMENT. ­­Topul mondial al producăto­rilor de ciocolată este dominat de conglome­ratul elvețian Nestlé, cu o valoare de piață de 329 de miliarde de dolari. Acesta este urmat de americanii de la Mondelēz International și de cei de la The Hershey.
• AMAR, DAR BUN. ­­Calitățile de antioxidant, reglator al presiunii arteriale și beneficiile anti­îmbătrânire au crescut și mai mult gradul de acceptare a ciocolatei printre consumatori, care astfel rămâne în topul preferințelor. Ciocolata neagră este segmentul cu cea mai rapidă creștere.

Acest articol a apărut în numărul 154 al revistei NewMoney