Criza invizibilă a Chinei. La ce grad de analfabetizare a ajuns a doua cea mai mare economie a lumii

China needucată, adică peste 50% din uriașa sa populație, ar putea fi cea mai mare frână în calea unei dezvoltări economice adaptate unui viitor high-tech care ne așteaptă pe toți.

Acest articol a apărut în numărul 55 (17 decembrie 2018 – 6 ianuarie 2019) al revistei NewMoney

Din afară, China nu pare needucată și mai știm că în cultura ei confucianistă se pune mare preț pe învățare. Chinezii au rezultate remarcabile în universitățile lumii. Într-un program din 2015 de evaluare in­ternațională, elevi de 15 ani din China provenind din patru orașe importante – Beijing, Shanghai, Jiangsu și Guangdong – i-au strivit pe americani la matematică și la alte științe exacte.

Mai știm însă și că aparențele pot fi de multe ori înșelătoare. În realitate, chestiunea instruirii slabe este o problemă seri­oasă în China, atât de serioasă încât sabo­tează practic eforturile liderilor de la Beijing de a scoate țara din capcana venitului mediu. O capcană întinsă de factori care acum frânează trecerea la un alt nivel și la un alt model de creștere.

Dacă, până recent, forța de muncă neca­li­ficată, ieftină, a fost cea care a scos din să­­ră­cie țara, acum aceasta nu mai mun­cește, iar economiei chineze îi lipsesc acele motoare care să o propulseze spre următorul nivel de dezvoltare. Există o tot mai acută lipsă de angajați calificați care pot manevra tehnologii avansate, fapt care ar putea duce în următorii ani la o stagnare a uluitorului progres economic al Chinei.

RIVALUL NEVĂZUT. Este de altfel teza unei noi cărți numite „Criza invizibilă a Chinei: cum clivajul tot mai adânc dintre urban și rural poate submina cea de-a doua economie a lumii“, semnată de doi autori – Scott Rozelle, unul dintre directorii Programului de Acțiune pentru educare în mediul rural derulat de Institutul pentru Studii Internaționale Freeman Spogli din cadrul Stanford, și Natalie Johnson, scrii­tor și cercetător pe probleme de sănătate și educație în China.

„Criza Chinei este invizibilă“, spune Rozelle, „pentru că se manifestă predilect în mediul rural chinez, departe de elita urbană chineză și de ochii presei locale. Invizibil nu înseamnă deloc lipsit de im­portanță.“ Rozelle trage un semnal puternic de alarmă și unul cât se poate clar în carte. „China nu a reușit să investească în cel mai important activ – cetățenii ei“, scrie autorul principal al cărții. „Astăzi, China este a doua mare economie a lumii, dar este țara cel mai puțin alfabetizată din lume.“

Potrivit unui sondaj național din 2015, doar 30% din forța de muncă posedă studii liceale, ceea ce pla­sează China în rândul unor țări precum Mexic, Africa de Sud, Thailanda sau Turcia. Până de curând, era un procent ne­problematic, dat fiind că existau suficiente locuri de muncă în fabrici sau în sectorul construcțiilor pentru cei necalificați. Dar, cel puțin deocamdată, China și-a cam definitivat infrastructura de drumuri și necesarul de clădiri, iar locurile de muncă prost plătite din zona de pro­ducție sunt ocupate de imigranți care se mulțumesc cu bani mai puțini, majoritatea lor prove­nind din Bangladesh și din Vietnam. „Viito­rul este al înaltei tehnologii, iar pentru acest gen de viitor majoritatea chinezilor nu este deloc echipată“, spune Rozelle.

RISCURI. Regăsim cel mai acut această criză în zonele îndepărtate ale Chinei, ne­gli­jate de autorități, este de părere autorul. Probabilitatea ca muncitorii din zona rurală a Chinei să aibă studii liceale sau chiar universitare este de unu la patru. Un procent devastator dacă ținem cont că în zonele rurale trăiesc 64% din întreaga populație a Chinei și două treimi din copiii chinezi.

Rozelle cunoaște acest fenomen mai bine ca oricine, chiar și mai bine decât con­ducerea chineză. Călătorește regulat în China din 1983 încoace și este fluent în man­darină. Vizitează regulat școlile din zona rurală a Chinei. Alături de experți chinezi, programul de Acțiune pentru Edu­cație în Zona Rurală pe care îl coordonează la Stanford a colectat informații despre mai bine de 500.000 de chinezi provenind din 26 dintre cele 33 de provincii chineze.

Criza pe care o expune ar trebui să fie un semnal de alarmă și pentru liderii lumii. În cazul în care China începe să se împot­molească economic, liderii ei s-ar putea să fie tentați să canalizeze energiile populare către cauze mai degrabă militare. De pildă, președintele chinez, Xi Jinping, face tot felul de gesturi belicoase în Marea Chinei de Sud – militarizează insulițe sau recurge la diverse manevre provocatoare la adresa navelor și avioanelor americane care tran­zitează zona.

Conducerea de la Beijing a conștientizat în sfârșit acuta problemă a lipsei de ins­truire. În ultimii ani a făcut deja pași im­por­tanți pentru a o combate – a construit școli noi și a stimulat și mărit rata de șco­larizare.

Chiar și cu acești pași, res­tanțele sunt mari, remarcă Rozelle. Calitatea în­vă­țământului în zonele rurale este mult în urma celei din urban. Există un accent puternic pe pregătire vocațională, mai mult, pe tipuri de meserii care peste zece ani s-ar putea să nu mai existe. Elevii mai sunt învățați să facă matematică cu abacul, iar cursurile liceale nu sunt gratuite.

MENS SANA IN CORPORE SANO. Elevii din zonele rurale se confruntă cu trei mari pro­bleme de sănătate care le diminuează capacitatea de învățare și chiar nivelul de in­teligență (IQ) – anemia, tulburările de vedere și viermii intestinali. Înainte de a atinge vârsta de școlarizare, copiii din aceste medii rămân în urmă pentru că nu sunt sti­mulați intelectual. Dureros este că, pentru rezolvarea acestor probleme, nici măcar nu este nevoie de mulți bani. De pildă, pastilele pentru tratarea viermi­lor intestinali costă anual doi dolari per copil.

O altă remarcă importantă pe care Ro­zelle o face este legată de faptul că, pe fond, problemele țin de mai multe bariere culturale. Spre exemplu, în gospodării, porcii sunt deparazitați de viermi cu rigurozitate, dar în cazul oamenilor, al copiilor, a avea viermi este considerat ceva normal. În școli sunt recomandate așa-numitele exerciții pentru ochi, evident inutile, când de fapt copiii au nevoie de ochelari pentru a vedea până la tablă. O bunică s-a uitat ciudat la Rozelle când i-a recomandat să-i vorbească nepotului. „De ce ar trebui să îi vorbesc? Este doar un copil.“

India este mai săracă în comparație cu China și se află cam pe aceeași traiectorie, atrage atenția Rozelle. Alte țări care-l ne­liniș­tesc dacă nu apucă alt drum acum, gândindu-se la viitorul copiilor lor, sunt Ecuador, Etiopia, Peru sau Vietnam. „În cazul Chinei, s-ar putea să fie deja prea târziu“, conchide pesimist.

Cine, ce, cât

În zonele rurale ale Chinei trăiesc 64% din întreaga populație și două treimi din copii.

• Fără studii. Doar 30% din forța de muncă posedă studii liceale, ceea ce pla­sează China în rândul unor țări precum Mexic, Africa de Sud, Thailanda sau Turcia. De asemenea, doar un sfert dintre muncitorii chinezi din zona rurală au studii liceale.
• Bolnavi. Elevii din zonele rurale suferă de anemie, tulburări de vedere și viermi intestinali, probleme care le diminuează capacita­tea d­e învățare și chiar IQ-ul.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Peter Coy, adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images