Criza forței de muncă: de ce dificultăți se lovește un producător de tapițerii auto din Vâlcea
Abia inaugurată, fabrica Faurecia de la Budești trece printr-o serioasă criză de imagine, în spatele căreia se ascunde însă alta mai adâncă, pe care compania franceză trebuie să o depășească, om cu om.
Mesajele motivaționale suspendate deasupra fiecărei mașini de cusut din, de pe acum, infama fabrică de la Budești, gen „Fii flexibil la schimbare“, „Motivează-i pe alții“, „Învață lucruri noi“, „Fii optimist“, „Acceptă provocările“, n-au funcționat tocmai bine. 150 de oameni au demisionat la scurt timp de la angajare. Unii dintre ei nu s-au ferit să folosească termenul de „sclavagism“, când au vorbit cu presa locală, despre programul de muncă și condițiile de salarizare.
Francezii au investit 12 milioane de euro în cea de-a patra fabrică din România, la Budești, la câțiva kilometri de Râmnicu Vâlcea, unde produc tapițerii pentru Renault, Peugeot sau Volkswagen – acesta din urmă fiind și cel mai mare client al Faurecia.
Profit, nu PR. Noua unitate a fost inaugurată oficial în septembrie, dar activitatea a început aici încă din primăvară. Și tot atunci au apărut și primele probleme. Mai mulți angajați ai Faurecia au acuzat compania, în presa vâlceană, de minciună și de nerespectarea promisiunilor. Oamenii spuneau că, după ce au început munca, salariile plătite de Faurecia au fost mai mici față de cele negociate și că ar fi trebuit să lucreze mai multe ore decât cele stipulate în contract.
Mai mult, tot presa locală relata că, la fabrica din Budești, „cea mai modernă a grupului“, după cum o descriu reprezentanții Faurecia, ambulanțele au fost solicitate în repetate rânduri pentru a acorda ajutor unor salariați care acuzau amețeli și extenuare. „E un du-te-vino acolo… Nu țin de oameni, nu ai voie să faci o greșeală când coși, ești obligat să faci ore suplimentare“, comenta pe site-ul unei publicații vâlcene un internaut care se prezenta drept unul dintre foștii angajați ai Faurecia.
În fabrică se lucrează în două și trei schimburi, în funcție de secție și de comenzi. La fiecare două ore, angajații, care stau în picioare, au pauză de 20 de minute. „Sunt 100.000 de angajați ai Faurecia (la nivelul întregului grup, n.r.) care stau în picioare“, spune Mircea Bucur, director general al Comforts & Trim Systems Division din Faurecia, explicând că munca în picioare nu este așa de obositoare. În plus, mașinile de cusut au două pedale, să nu le obosească picioarele. Salariul mediu la nivelul personalului direct productiv este de 1.800 de lei pe lună, plus tichete de masă și transport gratuit.
„În presa locală am fost (descriși ca, n.r.) niște criminali care cer prea multă muncă pentru salariile pe care le plătim“, povestește Bucur în zumzetul mașinilor de cusut din fabrică. Își reproșează că poate nu a fost suficient de deschis față de presă, dar adaugă că, în fond, nu asta e treaba lui: „Obiectivul meu este să fac huse și profit, nu campanii de PR“.
Angajator vs. angajat. Din punctul său de vedere, lucrurile stau altfel decât le prezintă presa. La interviurile de angajare vin mulți oameni, însă 30% dintre ei nu trec proba practică, pentru că nu au îndemânarea necesară. Apoi, în prima lună după ce au fost angajați, trec printr-un proces de instruire, care înseamnă că în primele trei săptămâni ei „nu ating husa“.
Acest lucru se întâmplă abia în săptămâna a patra. Apoi, în primele șase luni de la angajare, noii muncitori „nu produc aproape nimic“, iar randamentul lor este de 5%, față de nivelul de 60% al celor cu experiență. „Avem voie să greșim 23 de huse la un milion. E o normă în toată Faurecia“, spune Bucur.
Vâlcea e moartă, poate e prea dur spus, dar nu știu dacă ei înțeleg asta“, spune Bucur, atrăgându-i atenția unui angajat distras de o discuție cu colegii: „Robert, nu e ședință. Avem ședință?!“
Chiar dacă Faurecia găsește forță de muncă – în general tânără și fără experiență, mai ales în mediul rural din Vâlcea –, compania întâmpină dificultăți în a-și păstra angajații. Cei tineri sunt atrași de mirajul Vestului sau pleacă la competitori „pentru 50 de lei în plus“. Astfel că angajatul ideal al Faurecia are 40 de ani, pentru că „este stabil“, spune Bucur. Dar majoritatea celor 1.600 de angajați sunt tineri, unii dintre ei abia ieșiți din liceu și aflați la primul loc de muncă. Totuși, lunar pleacă din fabrică 30 de persoane. Așa se întâmplă și în unitatea din Tălmaciu, de lângă Sibiu, dar asta, spune directorul, este un fenomen normal pentru România. Dar nu și pentru sectorul industrial în care activează Faurecia. Spre exemplu, în Portugalia sunt două plecări pe lună, adaugă el. „Cam așa e în acest sector industrial în România“, precizează Bucur.
Fabrica are deja comenzi peste capacitatea actuală de producție, astfel că este nevoie de noi angajați. Completarea locurilor de muncă libere se va face, cel mai probabil, tot cu tineri. „Cei 400 de angajați de care avem nevoie ne așteptăm să fie tot tineri, dar în oraș nu am avut prea mare succes. Oamenii nu pot să spună ce vor. Așa că ne orientăm către tineri din mediul rural“, afirmă Bucur. După ce fabrica va ajunge la 2.000 de salariați, Faurecia se va gândi „probabil“ la o nouă investiție, adaugă acesta.
O problemă endemică. Pentru a-și securiza forța de muncă, Faurecia sponsorizează două clase de cusători în școli din Râmnicu Vâlcea, dar acest demers își va arăta roadele în doi ani. Când vine vorba de găsirea angajaților, fabrica din Budești stă mai bine decât cea de lângă Sibiu, unde este „o luptă dură pe salarii și angajați“. Și asta pentru că fabrica din Budești este „cel mai mare angajator din regiune“. De altfel, concurența din vestul și centrul țării și numărul mare de firme din aceste regiuni împing investiții în zone unde firmele mari lipsesc. Dar lipsesc și angajații cu experiență.
Când nu mai face față comenzilor, Faurecia caută subcontractori, precum portughezii de la Coindu, care au o fabrică cu 500 de angajați în Turnu Severin. Așa cum apariția pe piață a unui constructor de mașini atrage după sine venirea furnizorilor de componente, și acestea din urmă trag după ele alte trei-patru firme, spune Bucur. Cele circa 600 de companii din industria auto din România angajează peste 200.000 de persoane și au o pondere de 12% în PIB.
Pe lângă dificultățile legate de angajați, absența de la muncă a unuia sau plecarea din firmă cauzează scăderea producției pe o întreagă secție. „Dacă lipsește un operator de linie, productivitatea scade. Linia merge în ritmul celui mai lent angajat“, spune Bucur.
Când a ales Budeștiul pentru noua fabrică, Faurecia a cerut autorităților locale câteva facilități, printre care declararea zonei parc industrial, sistem de canalizare și de alimentare cu gaze naturale. „Avem o fosă septică pentru 1.000 de persoane. E jenant“, adaugă Bucur. „La Sibiu era altfel“, rezumă el relația companiei cu autoritățile locale.
Totuși, Bucur este optimist, întrucât Consiliul Județean a inclus în bugetul pe 2017 o serie de fonduri pentru a răspunde cerințelor Faurecia. „Autoritățile locale nu ne sunt ostile“, spune el. „Dar nici nu ne sunt de prea mare ajutor“.
FOTO copertă: Faurecia a investit 12 milioane de euro în fabrica din Vâlcea. Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney
