Comunismul se întoarce: de ce tinerii din ziua de azi își doresc să fie săraci

Ionuț Ancuțescu 14/05/2018 | 09:45 Special
Comunismul se întoarce: de ce tinerii din ziua de azi își doresc să fie săraci

Karl Marx ar fi uluit să afle că milenialii zilelor noastre nu mai vor să fie (neapărat) proprietari. Câtă aderență are noul comunism digital în România?

Acest articol a apărut în numărul 40 (14-27 mai) al revistei NewMoney

În anii ’80, statutul oricărei familii din România putea fi măsurat prin dimensiunea bibliotecii din sufragerie. Și nu era importantă doar calitatea/ raritatea volumelor colecționate, cât și numărul de metri cubi pe care îi putea stoca impozantul obiect de mobilier. Azi, puțini români mai au biblioteci în ca­me­ra de zi. Și – am putea spune – puțini mai citesc, dacă ținem cont de cei cinci euro pe care îi cheltuie anual pe cărți românul din statisticile oficiale. E însă o deducție greșită.

Doi foști consultanți ai agenției imobiliare Colliers au intuit asta și au deschis acum cinci ani o biblio­tecă virtuală, Bookster, care numără aproape 65.000 de cărți de specialitate. Clienții sunt 460 de companii, care plătesc pentru fiecare angajat care vrea să citească un abonament lunar de cel puțin patru eu­­ro. Alexandra Stroe și Bogdan Georgescu, fondatorii Bookster,  au pariat un milion de euro din propriii bani pe apetitul pentru lectură al angajaților din cor­­po­­rații și speră să-și recupereze investiția în ur­­mă­­torii patru ani.

Citiți și: Povestea lui Jean Chrissoveloni, stră-strănepotul celui care a pus bazele primei bănci românești acum 170 de ani

Cărțile citite la comun nu sunt însă nici pe departe singurul semn că a deține lucruri nu mai re­prezintă o obsesie și un diferențiator social, mai ales pentru generația Y (sau milenialii), adică persoanele năs­cu­­te între prima parte a anilor ’80 și sfârșitul ulti­mului deceniu din secolul trecut. Probabil că, de la Marx în­­coace, vocabularul internațional nu a mai cunoscut o atât de mare avalanșă de substantive care încep cu „co“: colaborare, cooperare, comunitate sau englezeștile co-housing (trai în comun) și co-working (lucru în același spațiu).

FOTO: Guliver / Getty Images

 

CE-I AL MEU E ȘI AL TĂU. Cercetătoarea britanică Ra­­chel Botsman și antreprenorul anglo-american Roo Rogers publicau în 2010-2011 volumul „What’s Mine Is Yours: How Collaborative Consumption Is Changing The Way We Live“ în care arătau cum toate aceste „co-uri“ cu rezonanță nefastă în urmă cu 50 de ani au fost recuperate de societate sub o formă benefică. Cei doi au botezat noile obiceiuri globale „consum colaborativ“. „Această carte nu ne pune în situația de a alege între a deține lucruri și a le împărți cu ceilalți. În viitor, cei mai mulți dintre noi ne vom regăsi simultan în ambele tabere“, explicau autorii la acel moment.

Adevărul e că nici Karl Marx, principalul teoretician al socialismului și comunismului, nu vedea în proprietatea de stat decât o formă in­ter­mediară până la instalarea comunismului avansat, când întreaga economie ar fi urmat să fie avuția comună a cetățenilor. Predicțiile filosofului german (de la nașterea acestuia s-au împlinit două secole la începutul lui mai) privind disoluția capitalismului s-au dovedit profund eronate, însă ideea de a folosi la comun bunuri și servicii are un viitor strălucit.

Citiți și: Mica Unire a capitalului autohton: mai sunt românii cel mai dezbinat popor din lume?

Noul „comunism digital“ – formularea ne aparține – a început probabil la San Francisco, odată cu lansarea din urmă cu zece ani a Uber și Airbnb, două servicii care presupun să-ți împarți mașina sau casa cu alții, contra unui onorariu. Privite inițial ca o formă de descongestionare a traficului sau de organizare a unor vacanțe cu buget redus, cele două au ajuns să aibă un succes uriaș datorită experiențelor pe care le poate avea cumpărătorul. Cu aproape 8.000 de euro pe noapte poți să-ți închiriezi un castel întreg pe Valea Loarei. Mutatis mutandis, Bucureștiul a devenit o destinație pentru turiștii amatori de pe­tre­ceri zgomotoase care își închiriază o cameră prin Airbnb (există circa 500 de apartamente în acest regim prin Capitală), evitând astfel constrângerile turismului tradițional.

FĂRĂ STAT, FĂRĂ CASĂ. Apropo de proprietăți imobiliare, „a crescut vârsta până la care copiii stau în casa părinților“, spune directorul unui grup de companii care dorește să-și mențină anonimatul. Dacă am scoate „Prima casă“, programul guvernamental care garantează credite mai ieftine pentru tinerii fără nicio proprietate, piața imobiliară ar avea mult de suferit. Peste 60% din creditul imobiliar este generat de contractele semnate prin acest program, potrivit datelor Băncii Naționale a României.

Citiți și: A câștigat milioane de dolari după ce i-a povestit unui investitor american că a emigrat din România trecând Dunărea înot

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.
← Close