Cine este românul care investește banii uneia dintre cele mai bogate familii din Suedia

Ionuț Ancuțescu 26/06/2017 | 12:28 Special
Cine este românul care investește banii uneia dintre cele mai bogate familii din Suedia

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

În ultimii 20 de ani, Cornel Marian, șeful companiei de investiții Oresa – controlată de una dintre cele mai bogate familii din Suedia –, a cumpărat în România 17 companii în care a investit 150 de milioane de euro din banii acționarilor și, probabil, alte 50 de milioane de euro din împrumuturi bancare. Dar acestea sunt doar cifrele lui Marian, povestea sa de-abia începe.

Auster. Acesta este cuvântul care descrie cel mai bine biroul lui Cornel Marian dintr-o clădire amplasată chiar pe buza DN1, vizavi de pădurea Băneasa. Un dulap cu uși gri din podea până în tavan care acoperă un perete întreg și o bibliotecă IKEA cu faguri albi, în care își ține colecțiile de ziare și cărțile, sunt aproape tot mobilierul care îți sare în ochi când intri în spațiul său de lucru.

Austeritatea este însă doar una dintre caracteristicile – poate cea mai puțin importantă – pe care Marian (49 de ani), șeful companiei de investiții Oresa, le-a împrumutat din stilul de business nordic.

Dacă Oresa nu vă spune nimic, cu atât mai puțin un nume cu sonoritate nobiliară și greu de pronunțat: Jonas af Jochnick, fondatorul companiei. Producătorul de cosmetice Oriflame sau rețeaua de clinici private Medicover sunt însă două branduri cu rezonanță în rândurile publicului larg. Ambele aparțin familiei Jochnick și ambele se leagă, într-o măsură mai mare sau mai mică, de povestea Oresa și a lui Cornel Marian, unul dintre cei mai vechi executivi din exclusivista industrie de private equity românească.

Dacă e să ne referim la specialiștii încă activi din domeniu, nu sunt mulți care să-i egaleze experiența. Horia Manda, directorul Axxess Capital (un administrator de fonduri cu investiții în Bitdefender, Elefant. ro, Patria Bank sau Noriel), a intrat în domeniu tot acum 20 de ani. O listă cu ceilalți veterani este recostituită de Valeriu Ionescu, fost director al fondului de investiții al AIG la începutul anilor 2000. Este vorba despre Adrian Rusu (Cereal Serv), Marius Mănoiu (investment banker), Doina Popescu (Pinebridge, fostul AIG), Emanuela Popa-Radu (Advent) și Radu Bugică (SigmaBleyzer).

„NOI NU SUNTEM UN FOND“. Absolvent al Facultății de Fizică a Universității Babeș-Bolyai și cu un MBA la Durham University, Marian era consultant în Anglia când a fost chemat de o firmă de recrutare din Belgia la un interviu la Viena. Se întâmpla în 1997, avea 29 de ani, și atunci și acolo l-a întâlnit pe suedezul Fredrik Ragmark, actualul CEO al Medicover, care îi propunea să se angajeze la o viitoare companie de investiții din Europa de Est, ce urma să fie listată pe bursă. „N-am înțeles niciodată de ce m-au angajat“, își amintește cu umor Cornel Marian cel mai recent interviu al său de angajare din ultimii 20 de ani.

Între timp, Oresa a supraviețuit mai multor crize (cea asiatică, criza dot com și recesiunea de acum aproape un deceniu), s-a delistat și a ieșit din toate celelalte țări din Europa Centrală și de Est – cu excepția României, unde își deschisese birouri sau avea investiții. Ardelean la origini, Marian a împrumutat multe de la suedezi, al căror principiu de aur este să îți gândești investițiile pe termen (foarte) lung, indiferent de ciclurile economice. E un mod de lucru care – insistă Marian – îi diferențiază radical de ceilalți jucători din private equity. „Noi nu suntem un fond, nu suntem un administrator de bani“, punctează el. „Oresa este o companie; că face investiții e altceva.“

Ce-i drept, fondurile de private equity pursânge funcționează după cu totul alte reguli: o companie de administrare gestionează mai multe fonduri (în care acționari sunt fie persoane bogate, fie instituții financiare) care cumpără și vând companii, în profit, după circa cinci-șapte ani. Oresa a intrat în acționariatul producătorului de vopseluri Fabryo (fostul Guzuchim) în urmă cu 11 ani, iar la Kiwi Finance – cel mai mare broker de credite –, cu un deceniu în urmă. De notat că brokerul Kiwi Finance a simțit din plin șocul crizei din 2008, din cauza expunerii masive pe credite imobiliare. „Fără Oresa, Kiwi Finance nu ar fi depășit criza din 2008-2010, când activitatea companiei a scăzut cu 90%“, admite Anca Bidian, CEO și acționar Kiwi Finance.

Filosofia lui Cornel Marian și a echipei Oresa pare trasă la indigo cu cea a acționarilor Ericsson din momentul în care producătorul și-a pierdut poziția cândva importantă de pe piața telefoanelor mobile. Compania a fost susținută în continuare, transformându-se treptat dintr-un producător de echipamente într-un furnizor de servicii. De notat că printre acționarii importanți ai Ericsson se numără și familia Wallenberg, cea care a patentat în secolul al XIX-lea stilul de business suedez: afaceri de familie perpetuate din generație în generație, care dețin procente importante din economia Suediei.

FAMILIA AF JOCHNICK. Din acest film face parte și familia af Jochnick – proprietara Oresa – cea care în 1967 punea bazele producătorului de cosmetice Oriflame, cu vânzări în peste 60 de țări. De atunci, familia și-a diversificat atât activitatea, cât și geografia. În 1995, Jonas af Jochnick (80 de ani) a creat Oresa. La rândul său, fratele lui Jonas – Robert – și-a făcut propria companie de investiții (R12 Kapital), concentrată pe zona scandinavă. Af Jochnick se află deja la a doua generație în business, întrucât Fredrik Stenmo, ginerele lui Jonas, a preluat conducerea boardului Oresa. Af Jochnick nu figurează pe lista miliardarilor lumii, însă într-un clasament din 2011 era în primele 50 cele mai bogate familii din Suedia.

Și ca lucrurile să fie și mai complicate, investițiile fac uneori un circuit greu de urmărit între entitățile din proprietatea af Jochnick și între țările în care familia este prezentă. Este exemplul rețelei de sănătate Medicover, cumpărată de Oresa Polonia la sfârșitul anilor ’90, și care ulterior s-a extins și în România printr-o achiziție. În cele din urmă, lanțul de clinici a ajuns în proprietatea directă a familiei, pentru ca anul acesta să fie listat la bursa din Stockholm.

Businessul de familie (suedeză) aduce, evident, multe beneficii, însă promovarea în interiorul companiilor aproape exclusiv pe criterii de rudenie sau de fidelitate este privită drept un punct slab de observatorii din exterior. Mai mult, unii analiști susțin că mai toate companiile suedeze de familie sunt depunctate de investitorii de pe bursă, dacă e să facem o comparație cu concurenții lor din alte state. Lipsa de transparență decizională și riscul ca acestea să se finanțeze/sprijine încrucișat sunt motivele din cauza cărora acțiunile suedeze sunt dezavantajate.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.
← Close