Ce au în comun tabletele, detergentul de parchet, jocurile de societate și inflația

Alexandra Pele 20/04/2017 | 10:49 Financiar
Ce au în comun tabletele, detergentul de parchet, jocurile de societate și inflația

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Cât de relevant este un produs pentru piața din România? La această întrebare pot răspunde studii complicate de piață, dar poate că răspunsul cel mai corect vine dintr-un loc pe care nu l-ar intui prea mulți.

Inflație e atunci când plătești 15 dolari pentru tunsoarea de 10 dolari pe care dădeai 5 dolari pe vremea când aveai păr. În realitatea românească de dincolo de glumă, inflația – creșterea ge­nerală a nivelului prețurilor la bunuri și servicii într-o perioadă de timp – este calculată de specialiștii Institutului Național de Statistică (INS). La începutul fiecărui an, aceștia pun sub lupă no­men­clatorul de produse, coșul de bu­nuri și servicii care se regăsesc pe lis­tele de cumpărături ale gospodăriilor, pentru a vedea care dintre acestea au devenit irelevante sau care au câștigat o „cotă de piață“ suficient de mare încât să fie incluse în calculul inflației.

Produsele din coșul inflației, dar și ponderea acestora dezvăluie detalii și tendințe legate de evoluția comportamentului consu­ma­torului, o preocupare constantă a businessurilor, de la cele din retail și până la producători sau companii din zona serviciilor. Necesitatea actualizării coșului, care a devenit și un fel de indicator al costului vieții, a fost recu­nos­cută abia în urmă cu două decenii. În 1996, în SUA, a fost publicat raportul Comisiei Boskin care atrăgea atenția că, pe cât de schimbători sunt consumatorii, pe atât de flexibil trebuie să fie și coșul inflației, astfel încât acesta să reflecte corect evoluția prețu­rilor.

În 2017, INS a adăugat în coșul de in­flație, printre altele, tabletele, cititorul uni­versal de carduri, detergenții pentru pardoseli, espressoarele, jocurile de so­cie­tate, dar și servicii noi cum ar fi cură­țarea pilotelor. În total, în nomenclatorul oficial există 54 de poziții – denumite posturi de cheltuieli – pentru mărfurile alimentare (cu 407 sortimente), 111 posturi pentru mărfurile nealimentare (cu 991 de sortimente) și 50 de posturi pentru servicii (cu 465 de sortimente). Spre exemplu, pâinea reprezintă un post de cheltuieli la capitolul mărfuri alimentare, iar tipul de pâine (albă, neagră, rotundă, franzelă etc.) reprezintă un sortiment.

alimente_mancare_getty_newmoney
FOTO: Guliver / Getty Images

 

Analiza merge însă mai departe de atât. Specialiștii INS trebuie să identifice magazinele care atrag cei mai mulți clienți, precum și cele mai reprezentative branduri pentru fiecare post de cheltuieli din nomenclator. Acestea diferă de multe ori în funcție de regiune, ceea ce în­seamnă că cifrele trebuie agregate cu aten­ție pentru a reflecta realitatea „na­țională“.

„Este o muncă importantă și un pic de­li­cată. Nu avem o listă a tuturor bu­nurilor și serviciilor disponibile la vânzare. Nu ai cum să aplici o eșantionare probabilistică, și atunci faci așa-numitul judgement sample“, explică Mihai Gheorghe, directorul Di­recției de prețuri din cadrul INS. Cei o sută de colectori ai Institutului, care strâng prețuri din 68 de centre comer­cia­le din toată România, trebuie să gă­sească răspunsuri la întrebări cum ar fi „Pe ce pâine pun mâna cei mai mulți clienți din cel mai vizitat magazin dintr-o anumită regiune?“. Pentru a răspunde corect, ei se consultă cu șefii de magazin, studiază diferite analize de piață și își fac o misiune din a înțelege cât mai bine com­portamentul consumatorilor „aron­dați“ zonei pe care o acoperă.

Odată găsite toate produsele și brandurile relevante, se strâng prețurile, iar datele sunt ponderate cu importanța pro­dusului în coșului de cumpărături al unei gospodării.

CELE DOUĂ SCHIMBĂRI. Pentru a afla care e „greutatea“ unui produs sau servi­ciu în bugetul consumatorilor, INS fo­lo­sește o altă anchetă, de data asta le­ga­tă de cheltuielile gospodăriilor. Pe lângă bunurile care se regăsesc pe listele de cumpărături ale celor mai multe familii, cum este pâinea, de exemplu, INS strânge date și despre produsele de nișă. „Noi nu ne ducem să măsurăm numai prețurile produselor consumate de către o gospo­dărie medie, să spunem. Încercăm pe cât posibil să mergem și la produsele care sunt mai puțin consumate, dar care există pe piață, precum și către cele care sunt con­sumate de gospodăriile cu venituri mai mari, cum sunt jocurile de socie­tate sau tabletele“, spune Gheorghe.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.