Cât de mare este presiunea migrației pentru Statele Unite și Vestul Europei, în 2024, un an cu miză electorală

Visul american nu și-a pierdut din forța de seduc­ție, astfel că peste 150 de milioane de oameni din toată lumea s-ar muta pe teritoriul american. Presi­unea migrației rămâne o temă electorală puter­nică nu doar în SUA, ci și în vestul Europei, iar 2024 nu va fi diferit.

Despre mama lui Donald Trump, Mary Anne Mac­Leod Trump, se știe că provine din Tong, o așezare scoțiană izolată care cândva fă­cea parte din teritoriul viking, iar bunicul lui patern, Frederick Trump, e ori­ginar din satul bavarez Kallstadt. Strămoșii lui Joe Biden provin din Irlanda și din Anglia. De fapt, în Ame­rica, toată lumea vine de undeva, chiar și ame­rin­dienii, deși ei sunt cam cei mai vechi pe acolo.

Atractivitatea Americii a rămas atât de mare, încât zeci de milioane de oameni din întreaga lume spun că s-ar muta acolo, dacă ar avea șansa. Numai că nu­­mă­rul doritorilor este mult peste ceea ce sunt dis­puși americanii să primească. O discrepanță aflată chiar în miezul problemei care l-ar putea costa pe pre­ședintele Biden alegerile de anul acesta, scrie re­vista britanică The Economist.

Să ne amintim că, în 2016, Trump instrumenta „hao­sul la frontieră“ pentru a câștiga nominalizarea republicană și ulterior chiar alegerile pentru Casa Albă. La acea vreme vorbea în campanie de un nu­măr-record de imigranți care intră ilegal în Statele Unite. Dacă atunci era fals, azi este adevărat. Doar în noiembrie 2023 au fost aproape 250.000 de încercări de tra­versare a frontierei sudice, iar cei mai mulți din­tre cei veniți vor cere azil și vor sta în Statele Unite, aștep­tând ani în șir ca solicitările lor să fie so­luționate.

De când Biden a devenit președinte, au fost admiși în SUA peste 3,1 milioane de imigranți, număr ce de­pășește populația orașului Chicago. Alte aproape 1,7 milioane au intrat ilegal sau au depășit perioada le­gală de ședere prevăzută de tipul de viză.

Guvernatorii republicani chiar au dat bani ca mi­granții să ajungă în zonele conduse de democrați, împingând problemele de la frontiera sudică spre nord. Este încă un exemplu care explică motivul pentru care alegătorii americani au încredere că republi­canii gestionează mai bine securitatea la frontieră, cu un plus de 30 de puncte (cel mai mare avans în fa­voarea partidului în fața democraților pe orice temă).

Schimbare de abordare

De vină nu e doar Biden. Când șomajul este foarte scăzut în SUA, crește și mai mult atractivitatea pieței americane pentru imigranții ilegali mai ales. Este motivul pentru care cifrele au crescut și în mandatul lui Trump, până când pandemia cu COVID-19 i-a rezolvat pro­blema. Când călătoriile au revenit la normal, din 2021, a crescut din nou foarte mult numărul celor care au început să traverseze frontiera sudică (mai mult de jumătate dintre ei provin din Mexic și din nor­­dul Americii de Sud, cei din Venezuela având pon­derea cea mai mare). În prezent, cu zecile de mii vin din Rusia (43.000 anul trecut, până în septem­brie), India (42.000) și China (24.000). Adesea este im­posibil să-i întorci. Iar China nu-și va lua înapoi ce­­tățenii, dacă cererile le sunt respinse.

Chiar și așa, Administrația Biden are o parte de vină. Când Trump a acuzat Mexicul că-și trimite violatorii în SUA, când a despărțit brutal părinți de copii sau a anunțat construirea unui zid, toate la un loc i-au radicalizat pe unii politicieni democrați în pri­vința imigrației, care au crezut că au de partea lor și opinia publică. Alegătorii s-au revoltat într-adevăr la adresa trumpismului, astfel că, în timpul mandatului lui Trump, susținerea imigrației a atins un nou nivel.

Când noua administrație democrată a preluat pu­te­rea, instinctul a fost de a face exact opusul – lu­crările la zidul de la frontieră s-au oprit. Democrații au re­nun­țat și la politica prin care solicitanții de azil erau obligați să rămână la sud de graniță, în Mexic, până când autoritățile decideau asupra cererilor lor. Previ­zibil, imigrația ilegală a crescut.

După alegerile intermediare din 2022, discret, pre­șe­dintele Biden a adoptat o parte din politicile predecesorului său. Solicitanții de azil trebuie să trimită cereri online înainte de a se prezenta, iar dacă în­cearcă să treacă ilegal, cererile le vor fi respinse au­to­mat. Doar că americanii nu prea sunt la curent cu aceste eforturi, în parte și pentru că Biden nu prea vrea să atragă atenția asupra lor, pentru a nu-și pune partidul în cap.

Blocaj

De altfel, spațiul de manevră i se tot mic­șo­rează. Camera Reprezentanților a condiționat o lege privind imigrația cu finanțarea războiului din Ucraina. Casa Albă o resimte ca pe o lovitură, deoa­rece sprijinul pentru Ucraina are sens economic și stra­­tegic pentru Statele Unite, independent de poli­tica țării privind imigrația. Ceea ce e greșit. Într-un sis­tem în care ambele părți folosesc atuurile, preșe­dintele Biden ar trebui să vadă mișcarea republicană drept o oportunitate.

O parte din cererile republicane privind imigrația sunt sensibile. Cei mai mulți migranți fără vize care trec frontiera sudică nu se târăsc prin deșert, ci gă­sesc un agent al Patrulei de Frontieră și depun o ce­rere de azil. După care trebuie să treacă printr-un in­terviu din care să rezulte că există „o temere cre­dibilă“. Iar republicanii vor să ridice pragul la „o frică credibilă“. Pentru Administrația Biden, teama de a fi victima violenței unei bande este un motiv întemeiat să fii lăsat să intri pe teritoriul american. După ce tes­tul este trecut, imigranții sunt eliberați și așteaptă să primească o dată de soluționare – e vorba de ani, deoarece instanțele care se ocupă de imigrație sunt supraîncărcate cu cazuri. Timpul mediu de așteptare pentru un proces este de peste patru ani. În caz de re­curs, mai mult.

Una peste alta, ar trebui să se ajungă la o înțe­le­gere aici. Cu toate acestea, fiecare partid o ține pe-a lui – republicanii spun că nu vor debloca mai mulți bani pentru a ajuta o administrație în care spun că nu au încredere că va aplica legile privind imigrația. Pentru democrați, unele cereri republicane (vezi aceea ca familiile care intră în țară să fie ținute în de­­tenție pe termen nelimitat) drept nerezonabile, așa că pornesc din start cu ideea că nu e loc de negocieri. Așa că, probabil, ambele tabere vor folosi tema pentru a face campanie electorală, nu pentru a ajunge în mod real la o înțelegere. Ceea ce ar trebui să-l îngrijoreze pe Biden.

Vulnerabilitatea

Din informațiile obținute de The Economist de la partea mexicană reiese că, dacă oamenii cred că Trump va câștiga, mulți vor încerca să treacă în Statele Unite înainte ca acesta să se instaleze la Casa Albă. Iar când frontierele par nesi­gure, scade susținerea și pentru imigrația legală, iar capital politic câștigă partidele care vor restricții mai mari. Așa­dar, tema imigrației l-ar putea aduce înapoi pe Trump la Casa Albă, așa că președintelui Biden nu-i rămâne decât să încerce să le strice republica­nilor planul – să-și suflece mânecile și să se apuce să re­zolve pro­blema la frontiera sudică.

Altfel, criza se va adânci și, odată cu ea, va crește vulnerabilitatea po­litică pentru Joe Bi­den. Sondajele sugerează că doar 27% dintre ameri­cani aprobă modul în care pre­șe­dintele ges­tionează imigrația. Un procent mai mare decât dublu spun în această privință că au încredere în Donald Trump, cel mai probabil adversar al său la alegerile din noiembrie.

The Economist a identificat cifrele care arată cum pro­blema mi­grației s-a agravat în timpul ultimelor ad­­ministrații. Dacă începem cu numărul de imigranți care traversează granița ilegal și dacă ne luăm după recordul de arestări și expulzări la frontieră, reiese că preșe­din­tele cu cel mai mic număr de imigranți ile­gali în decurs de patru decenii este democratul Barack Obama. În mandatul său, media arestărilor anuale a fost de 431.000, mult sub media de 1,2 mili­oane din anii ’80 până la începutul anilor 2000. Apoi, cifrele au început iar să crească în mandatul lui Trump – în 2019, creșterea a fost atât de mare, încât un sfert din­­tre cei veniți au fost lăsați liberi pe teritoriul ame­rican, dat fiind că facilitățile de detenție și închisorile locale nu puteau face față.

Un alt motiv ține de cum arată piața muncii. Când șomajul este foarte scăzut, crește mirajul de a ajunge în America pentru o viață mai bună. Războaiele și in­sta­bilitatea globală joacă și ele un rol – în ultimul timp a crescut numărul venezuelenilor care vin în SUA, dar și al rușilor.

Numărul celor care au depus actele și aș­teaptă o de­cizie a ajuns la peste 3 milioane, pu­nând presiune pe instanțe. Dacă cei 659 de judecători de imigrare din America ar judeca patru cazuri în fie­care zi lu­cră­toare, tot ar avea nevoie de mai bine de patru ani pentru a rezolva tot ce au acum în curs de rezolvare, nepunând la socoteală noile cazuri (Ser­viciul de Cercetare al Congresului estimează că nici măcar o du­blare a numărului de judecători nu ar rezolva toate cazurile de imigrație până în 2032).

Faptul că durează ani până la soluționare crește șansele opțiunii ilegale pentru cei care vor să ajungă în SUA. Și pentru că este o probabilitate mică să ajungă în detenție, preferă să muncească câțiva ani în America înainte ca o decizie să fie luată (în manda­tul lui Trump, doar în jur de o treime dintre ho­tă­râri se încheiau cu acordarea azilului, de exemplu).

În ciuda acestor presiuni, numărul celor care pa­tru­lează granița nu s-a schimbat prea mult din 2014 încoace (de exemplu, în anul electoral 2020 a crescut cu aproape 100). Agenția responsabilă cu patrularea granițelor americane – Protecția Vamală și a Frontierelor (CBP) – are un buget aproape identic cu cel din 2018.

În mandatul lui Trump, raidurile în forță ale agen­ți­lor CBP sau ai Agenției de Execuție a Imigrației și Vă­milor (ICE) au dus la un număr-record de arestări în 2019 – aproximativ 57.000 de persoane. De atunci au continuat să scadă până la aproximativ 20.000 pe lună în timpul mandatului președintelui Biden. O parte dintre aceste rețineri duc la deportări, iar rata lor a tot scăzut după cele două mandate ale lui Obama. În Administrația Biden, abordarea a fost diferită. În campania din 2020, Joe Biden a promis posibilitatea de a obține cetățenie pentru unii imigranți ajunși deja în America. Deportările au scăzut la minime-record.

În ciuda afluxului tot mai mare de migranți care ajung la graniță, numărul celor care trăiesc efectiv ile­gal în America a fost, până recent, în scădere. Da­tele centralizate de Pew Research Centre arată că aproape 10,5 milioane de imigranți ilegali se aflau în SUA în 2021, ultimul an pentru care există cifre. Nu­mărul este aproximativ similar cu cel din 2017 și mai mic decât în oricare alt an din intervalul 2005-2015. Potrivit aceleiași surse, ponderea imigranților ilegali este de aproximativ 3% din populația care trăiește în America și de 22% din populația străină a țării, iar acestea sunt cele mai scăzute procente din anii ’90 încoace. Numărul intrărilor ilegale a tot scăzut în ultimii ani ai președinției lui George W. Bush și în man­datele președinților Obama și Trump. Estimările indică faptul că aproximativ 600.000 de persoane au trecut ilegal granița Statelor Unite în 2023.

Important este și cum se raportează americanii la chestiunea imigrației, iar poziția acestora (în special între cei de stânga) s-a înăsprit. În decembrie 2017, doar 12% dintre democrați susțineau construi­rea unui zid la frontiera de sud. În decembrie 2023, acest procent a crescut la 32%, arată un sondaj.

Zidul lui Donald Trump nu a fost de mare ajutor – de pildă, Administrația Obama a pus mai multe bariere noi decât a reușit Trump. Construcția zidului a con­tinuat sub Joe Biden, dar cifre-record de imi­granți continuă să sosească la graniță.

Din analiza celor de la The Eco­nomist reiese că lupta politică dintre cele două mari partide americane a paralizat sistemul de imi­grări al țării și că, în rea­litate, niciunul nu a luat, de fapt, mă­suri care să-i aducă îmbunătățiri semnificative.

Cazul Germaniei

La fel de rupte de realitate par a fi și dezbaterile din Germania pe tema imigrației. Aici, pe fondul ratei scăzute a natalității și al scăderii forței de muncă, este urgentă nevoia de a o importa. În ciuda acestei realități, numeroase discuții politice se concentrează pe cum să țină Germania străinii la distanță. Așa se face că dreapta antiimigrație câștigă teren în sondaje de opinie și chiar și liberalii sunt tot mai înclinați să spună că „anumite tipuri“ de imi­granți nu sunt compatibile cu așa-numitul „Leitkultur“, un concept neclar de germanitate, după cum țin să observe cei de la The Economist.

Și totuși, ceva s-a schimbat la jumătatea lunii ianua­rie – mass-media germană a expus discuții de la o în­trunire privată a politicienilor de extremă dreapta la un hotel de lux din apropiere de Berlin. Partici­panții au discutat despre expulzarea a milioane de străini. Dezvăluirile au mobilizat stânga să orchestreze mai multe demonstrații „antifasciste“ în zeci de orașe din țară, unde au mobilizat peste un milion de oameni în zilele de 20 și 21 ianuarie.

Între timp, coaliția de centru-stânga aflată la guvernare a adus puțină logică în dezbaterea privind imigrația, prin adoptarea în Bundestag a două pro­iecte de lege. Primul, pe placul conservatorilor, va face mai ușoară expulzarea solicitanților de azil cu probleme, în număr tot mai mare de la sfârșitul pan­demiei. Cel de-al doilea proiect este gândit să fa­ci­liteze obținerea cetățeniei germane în cazul imi­gran­ților legitimi.

În Germania sunt 13,4 milioane de locuitori (din to­talul de 84 de milioane) care nu dețin cetățenie ger­mană. Dintre aceștia, peste 5 milioane trăiesc deja în Germania de peste zece ani. „Rata de naturali­zare“ în Germania (adică procentajul de străini re­zi­denți cărora li se acordă cetățenia în fiecare an) a fost de doar 1,2% în 2021, mult sub media europeană de 2,2%. Suedia are o rată de 10%, de exemplu. Și în Ger­mania a început să crească numărul celor na­tu­ralizați – de la 130.000 în 2021 la 168.000 în 2022, cel mai mare avans în ultimele două decenii. Frânele sunt cunoscute: birocrația greoaie, restricțiile privind dubla cetățenie, cerințele privind rezidența pe termen lung, testele dificile pentru a dovedi abilitățile lingvistice, ocuparea unui loc de muncă.

Spre exemplu, imigranții turci care obțin acum ce­tă­țenia germană trăiesc deja de 24 de ani acolo. Lucrurile merg greu – aproape jumătate din cele trei milioane de etnici turci stabiliți în Germania (sunt de departe cel mai mare grup de imigranți) nu reușesc să obțină cetățenia. Sunt sute de mii de „gastar­beiter“ (muncitori temporari) turci care au sosit în anii 1960 și 1970, care au crezut că se vor întoarce în Tur­cia, așa că nu au depus cereri pentru a deveni ger­mani.

Noua lege ar trebui să contribuie la rezolvarea sto­cului de cereri. Cerința de rezidență pentru cei mai mulți solicitanți scade de la opt la cinci ani. În cazuri speciale, așteptarea poate fi acum și de doar trei ani. Copiii născuți în Germania cu cel puțin un părinte care a trăit în țară timp de cinci ani vor deveni automat cetățeni germani. Dubla cetățenie este acum, în general, permisă. Noii cetățeni germani trebuie să se angajeze că susțin libertățile democratice și să accepte „responsabilitatea istorică specială“ a Germaniei pentru trecutul său nazist și nevoia de a proteja viața evreilor.

Sunt aproximativ cinci milioane de străini rezi­denți în Germania care sunt cetățeni ai Uniunii Europene și se bucură de aproape toate drepturile băști­na­șilor, așa că este posibil să nu simtă nevoia să-și mai ia o cetățenie. Dintre cei opt milioane de străini rămași, inclusiv aproximativ un milion de refugiați ucraineni, nu este clar câți vor solicita un pașaport german.

Potrivit unor estimări, pe listele electorale ar pu­tea fi adăugate în următorii ani două milioane de ger­mani. Ocazie pentru ca partidul de extremă dreaptă Alternativă pentru Germania (AfD) să critice noua lege, etichetând-o drept „lovitură de stat prin restruc­turarea forțată a demografiei electorale“.

Perspective

Tema antiimigrație va deveni domi­nantă în politica europeană.

• UE. Este de așteptat ca Olanda, Germania, Franța, Italia și Suedia să-și schimbe politicile din domeniul imigrației, în favoarea unor abor­dări mai conservatoare și mai res­trictive. Ungaria și Slovacia vor rămâne preponde­rent împotriva imi­grației. În alegerile din Austria (toamnă) și Belgia (9 iunie) ar putea câștiga parti­dele de dreapta naționaliste, radicale și împotriva imigrației.
• Marea Britanie. În decembrie anul trecut, și Marea Britanie a anunțat mo­dificări ale regulilor privind vizele, în ca­drul unui plan menit să reducă imigrația. Ca urmare, lucrătorii din domeniul îngrijirii sociale nu vor putea să-și aducă partenerii și copiii pe viza lor, salariul minim de bază anual pentru a primi o viză de lu­crător calificat va crește, cu câteva excepții va fi modi­fi­cată lista locurilor de muncă deficitare și vor fi revizuite con­di­țiile de acordare a vizei pentru studenți.

Acest articol a apărut în numărul 181 al revistei NewMoney

FOTO: Getty