Care sunt capcanele care pândesc economia pe fondul unui buget cu venituri supraestimate și a unui an electoral cu mai multe runde de alegeri

Inflația care a mușcat din valoarea ba­ni­lor în toată lumea ar putea reveni în 2024 la cifre apropiate de ceea ce-și do­resc guvernatorii marilor bănci centrale, apreciază economistul-șef al Băncii Co­mer­ciale Române (BCR), Ciprian Dascălu (44 de ani). Până atunci există o tendință de creștere a inflației, care în România ar urma să se domolească din februarie sau din martie, după ce aceasta va ajunge la un vârf de 7,4%, estimează expertul. Într-un interviu pentru NewMoney, Dascălu atrage atenția că riscurile de securitate sunt cele care pun sub semnul întrebării însănătoșirea eco­nomiei globale.

NewMoney: Inflația rămâne una dintre cele mai importante provocări la adresa eco­no­miilor din toată lumea în 2024. Banca Na­țio­nală a României a publicat o prognoză de 4,8%. După câțiva ani cu inflație ridicată, putem spera la o creștere mai temperată a prețurilor?

Ciprian Dascălu: Într-adevăr, ultima prog­noză este peste ținta asumată din intervalul 1,5-3,5%. Dar, dacă ne uităm la comunicatul BNR de după ședința de politică monetară de la începutul anului, acesta sugerează destul de clar că această prog­noză va fi revizuită în jos cu ocazia urmă­torului raport din februarie, date fiind surprizele în sens pozitiv ale evoluției economiei.

Noi (BCR, n.r.) avem în continuare o prognoză de inflație pentru finalul acestui an de 4,8%. Am revizuit-o deja din ianuarie în jos, de la 5,3%. Desigur, diferența dintre prognoze ține foarte mult de ipotezele de lucru luate în calcul.

Pe termen scurt apar ceva presiuni in­flaționiste din măsurile fiscale intrate în vi­goare la începutul anului. Ne așteptăm ca inflația să revină ușor în sus, de la 6,6% în decembrie. După care depinde de deci­zia Guvernului de a prelungi acele mă­suri de limitare a adaosului comercial. Dacă nu se vor prelungi, probabil și inflația va mai crește puțin, pentru ca apoi să revină pe un tren descendent.

Mai sunt nenumăratele incertitudini externe. Tensiunile foarte mari din Orientul Mijlociu care au împiedicat transportul na­val de mărfuri dintre Europa și Asia, ceea ce s-a reflectat deja în creșterea semnifi­ca­tivă a acestor costuri. Din perspectiva in­flației, reprezintă un risc în plus pentru evoluția viitoare.

Statistică vs realitate

– În decembrie au avut loc creșteri destul de sur­prinzătoare ale inflației în toată lumea. Statele Unite au înregistrat o cifră anuală de 3,4% în decembrie, după ce în octombrie scă­zuse la 3%. În Marea Britanie suntem la 4% în decembrie, de la 3,9% în noiembrie, iar în zona Euro am văzut iarăși o creștere până la 2,9% în decembrie. Există un numitor comun? Care sunt perspectivele?

– Anul 2023 a fost marcat de o decelerare destul de puternică a inflației, pe așa-nu­mitul „efect statistic de bază“. După ce din baza statistică a ieșit acel șoc pe piața materiilor prime, procesul dezinflaționist este de așteptat pe parcursul acestui an să în­ce­tinească, dar să meargă către țintele băn­­cilor centrale majore. Am văzut cam peste tot o reinversare în decembrie a tren­dului dezinflaționist.

Totuși, în zona Euro, citirea inflației a fost în linie cu așteptările pe care le aveam. Surpriza a fost mai de­grabă în Statele Unite, unde creșterea a fost legată de inflația non-core (sezonieră, n.r.), deci pe produsele energetice și pe pro­­dusele volatile alimentare.

– În România, ce așteptăm în acest context?

– Tendința de creștere a prețurilor se va domoli sau chiar se va inversa din februarie dacă se vor prelungi măsurile de limitare a adaosurilor comerciale. Dacă nu, din martie. Așadar, vom avea o inversare a tren­dului dezinflaționist în prima lună sau în primele două luni. După care vom re­veni aproape de cifra actuală. De la 6,6%, în prognoza noastră mergem către 7,4%, după care inflația își reîncepe tendința des­cendentă.

Campioni regionali

– Care este situația în regiunea noastră? Face România o notă discordantă?

– Toată regiunea merge în același sens. Ten­dința diferă doar ca viteză de scădere. Unde am văzut economii cu o performanță mai slabă, precum în Cehia, țară care a tre­cut și printr-o recesiune tehnică, așteptă­rile de scădere a ratei anuale a inflației sunt mult mai pronunțate decât în alte țări din regiune. Depinde foarte mult de la țară la țară, de modificările fiscale care au loc, pentru că am văzut măsuri de intervenții guvernamentale asupra prețurilor la anumite bunuri și servicii din regiune cam peste tot, și depinde când expiră aceste măsuri.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la presiu­nile interne asupra inflației, putem spune că, în România, presiunile din partea cere­rii interne sunt ceva mai ridicate. Economia României a performat mai bine decât economiile din regiune pe parcursul anului 2023. Piața forței de muncă și creșterea reală a salariilor au fost mult mai puternice.

Chiar începând din august anul trecut, salariile ajustate cu inflația, deci salariile reale, au revenit în România la nivelul de dinaintea șocului pe commodities, pe prețurile materiilor prime, apărut după declanșarea războiului din Ucraina. Celelalte țări din regiune, deși salariile au devenit real pozitive în ultimele luni, încă nu au recuperat toate pierderile în termeni reali din această perioadă.

Ne așteptăm ca salariile să continue să aibă o creștere real pozitivă destul de pu­ternică în perioada următoare și, din perspectiva cererii interne, susținută de avansul salariului real, partea de ofertă va găsi mult mai ușor soluții să transmită eventua­lele creșteri de prețuri fără a afecta vânză­rile. Mai ales că în 2024 ne așteptăm la un avans salarial la maximul ultimilor cinci ani.

– Apropo de noile amenințări din Orientul Mijlociu, șefa Băncii Centrale Europene, Chris­tine Lagarde, spunea recent că întreruperea lanțului de aprovizionare va alimenta din nou inflația. Cât de mare să fie totuși efec­tul asupra prețurilor din România?

– Ar trebui să ne uităm în istorie, la un șoc recent similar, și să ne așteptăm cam la aceleași efecte. Au fost două în ultimii ani, dar șocul din pandemia de COVID pe in­fla­ție nu a fost la fel de semnificativ ca șocul declanșării războiului pe piața materiilor prime. Parte din șocul COVID a fost oarecum absorbit în interiorul marjelor de pro­fit și datorită faptului că, în perioada pande­miei, cererea din partea consumatorilor era mult mai slabă.

Pe șocul materiilor prime am avut o cerere a consumatorilor mai puternică, alimentată și de economiile care au fost făcute în perioada COVID, când practic coșul de consum al consumatorilor a fost mult mai redus.

Capcana deficitului

– În acest context atât de complicat, cum apre­ciați faptul că avem pentru al doilea an la rând un buget cu venituri supraestimate și cheltuieli subestimate? Care ar putea să fie, până la urmă, deficitul, realist vorbind?

– Cel puțin pe partea de venituri, mi se par un pic cam optimiste creșterile prognozate. Estimarea noastră este pentru un de­ficit bugetar în acest an de 5,4% din PIB (produsul intern brut, n.r.), peste ținta Guvernului de 5%, dar și acest 5,4 depinde foarte mult de creșterea nominală a PIB. Care, dacă dezamăgește, e posibil ca deficitul să fie ceva mai adânc. În condițiile date, ținta de 5% deficit pare destul de am­bițioasă.

– Care este estimarea băncii dumneavoastră privind cursul valutar la sfârșitul anului?

– Continuăm să vedem presiuni de depreciere a monedei naționale. Dacă ne uităm la diverse estimări de curs de echilibru, ne-am putea aștepta la o depreciere no­mi­nală undeva la 2%, în linie cu diferențialul de inflație dintre România și zona Euro. De­sigur, depinde și de deciziile de management al cursului de schimb din partea băncii centrale, strict legate de evoluția pro­cesului dezinflaționist. Cursul ar putea ajunge la 5,10 lei/euro la finalul anului.