Care este problema de sănătate mai gravă decât obezitatea sau fumatul, care duce la deces din disperare

Mimi Noel 11/02/2019 | 15:21 Global
Care este problema de sănătate mai gravă decât obezitatea sau fumatul, care duce la deces din disperare

S-a tras semnalul de alarmă: societatea umană se destramă pentru că nu mai știm să interacționăm în viața reală. Un antidot pentru această epidemie a singurătății, cum o numesc unii, ar fi să începem să organizăm cu toții cât mai multe petreceri. Civilizația noas­tră se pare că depinde de asta.

Acest articol a apărut în numărul 58 (4– 17 februarie 2019) al revistei NewMoney

De ceva vreme, sociologii tot atrag atenția asupra deteriorării periculoase a legăturilor noastre sociale. Recent, aver­tismentele au devenit însă tot mai serioase. Cercetările publicate anul trecut în raportul Public Policy & Aging arată că izolarea socială este o pro­ble­mă de să­nătate mai gravă decât obe­zitatea sau fumatul.

Un studiu realizat de American Cancer Society pe aproape 600.000 de persoane și publicat în 2018 a arătat că majorita­tea albilor care trăiesc în izolare au cu 84% mai multe șanse să moară din cauze diverse, comparativ cu cei care trăiesc mai puțin izolați. În cazul afro-america­ni­lor, riscul este de doar două ori mai mare.

Un sondaj AARP (o asociație ameri­cană a pensionarilor, n.r.) a indicat că, în SUA, 1 din 3 adulți de peste 45 de ani este singur. Speranța de viață a încetat să mai crească, iar principalul vinovat este decesul cauzat de disperare – oamenii se sinucid sau abuzează de alcool ori de droguri.

Evident că nu a fost mereu așa. În ultimul secol, oamenii au arătat mereu că se pricep să coaguleze comunități. O co­munitate nu însemna doar prieteni apro­piați, membri ai familiei și câțiva colegi mai priete­noși. Era vorba de un grup destul de larg de oameni în care nu te sim­țeai mai nicio­dată singur. Erau acolo di­verși cu care puteai bârfi sau cărora le pu­­teai cere un sfat, o informație. Ba chiar oameni cu care îți dădeai întâlnire, chiar ajungeai să te căsătorești etc. Iar dacă se ivea o situație de criză, comunitatea strângea rândurile și toți se ajutau.

Care este motivul principal care a dus la schimbarea acestei stări de fapt? Internetul, crede Julia Bainbridge, creatoarea și gazda popularului podcast „Ora singuraticilor“. „Da (internetul, n.r.), poate îndulci singurătatea prin impresia de conexiune socială printr-un singur clic, dar este o formă temporară de alinare“, spune ea. De fapt, tocmai do­rința noastră înnăscută de a face parte dintr-o comunitate ne împinge atât de mult și spre rețe­lele sociale.

CONECTAȚI, DAR SINGURI. După studie­rea atentă a vieții spirituale a milenialilor, un grup de cercetători de la Harvard Divi­nity School sintetizează situa­ția actuală – „tinerii sunt mai conectați global, dar mai izolați local ca niciodată“. Cu un an în urmă, Mark Zuckerberg a admis că Facebook nu reușește să gene­reze mai multă interacțiune socială în viața reală.

Ca întotdeauna, părerile sunt împărțite. De pildă, sociologul Eric Klinenberg nu este atât de convins că internetul ar fi ră­dăcina problemei. În primul rând, nu este de acord că se poate vorbi de o epidemie a singurătății. Poate că unii dintre noi au fost dintotdeauna singuri. În noua sa carte, „Palaces for the People: How Social Infrastructure Can Help Fight Inequality, Pola­rization, and the Decline of Civic Life“, el afirmă că motivul pentru care s-a pierdut liantul social ține de neglijarea instituțiilor care asigurau odi­nioară coeziunea comuni­tă­ților. Și mai sunt curente sociale care ne fac să ne simțim mai singuri, comparativ cu generațiile anterioare – oamenii sunt mai puțin religioși, se căsătoresc mai târ­ziu, au copii mai puțini și, în general, pre­feră să trăiască mult mai mult singuri.

Klinenberg admite că oamenii ajung să fie extenuați și nefericiți când petrec prea mult timp cu ecranele lor. În mod ideal, „rețelele sociale ar trebui să fie un supliment, nu un înlocuitor al vieții noastre sociale. Problema este că oamenii tind să aleagă ecranele chiar și când sunt unii lân­gă ceilalți“, subliniază sociologul.

AL TREILEA LOC. Să acceptăm că avem nevoie de prezența semenilor, cu atât mai mult cu cât petrecem mai mult timp cu dispozitivele noastre electronice. Parte­ne­rul de viață sau serviciul nu poate umple această nevoie. Sociologul Ray Oldenburg susține că ingredientul lipsă – l-a numit el „al treilea loc“ – este altul decât casa sau locul de muncă. Este locul unde oamenii se adună și interacționează.

Poate fi genul de observație-revelație care începe să atingă neașteptate zone ale societății. Magazinele clasice, de pildă, se gândesc cum să se reinventeze astfel încât să-și sporească avantajul față de compe­tiția din mediul online și să își încurajeze clienții să interacționeze între ei.

Starbucks, care se consideră un astfel de „al treilea loc“, a început să deschidă spații imense, un fel de parcuri tematice – o parte înseamnă cafenea-bar, o parte este o zonă unde îți poți da întâlnire.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.