Bucureștiul, destinație de city-break? „Harta” turistică a Capitalei cu bune și cu rele

Capitala poate rivaliza cu alte orașe europene ca destinație de city-break. Chiar și fără promovare, reușește să captiveze prin atracțiile sale neașteptate. 2023 promite să fie anul unor recorduri.

Centrul Bucureștiului, pe vreme frumoasă, în weekend, este ca Turnul Babel. Limba română este minor­i­tară în conversații, iar Calea Victoriei își recapătă puțin din lustrul de prima promenadă a țării, de acum 100 de ani. Sâmbăta după-amiaza, parcul Ateneului e plin, iar 20 de oameni care au în comun doar faptul că se află pentru puțin timp în București și sunt vorbitori de engleză se strâng în jurul umbrelei portocalii a lui Alex, ghidul care le spune povestea orașului.

Sunt de peste tot: SUA, Danemarca, Franța, basci din Catalonia, o pereche de italieni. Sunt curioși să afle care e balconul de unde a fugit Ceaușescu, cum se explică poreclele regilor României: „Carol, Regele de Fier“, „Ferdinand Unificatorul“, „Carol al II-lea, Regele Playboy“. Cum a fost obligat regele Mihai să abdice.

La Sala Palatului, Tom, din Statele Unite, vede pri­mul urmele de gloanțe trase la Revoluție și le arată dis­cret soției, Hellen. „Tineri“ de 60-și-ceva de ani, cei doi s-au retras din activitate și au pornit să vadă lumea. Un alt american, Mathew, și-a luat un an sabatic pentru a călători prin Europa. Vine din California, e înalt, blond, cu părul tăiat drept la nivelul ume­ri­lor. Are doar un rucsac cu el și n-a împlinit încă 30 de ani. Stă de vorbă mai ales cu Pauline, o franțu­zoaică cu origini asiatice, care a remarcat deja că plă­cuțele cu numele de străzi din centrul Bucureș­tiului seamănă cu cele din Paris.

Grupul lor e unul din zecile care se înscriu la „Free Walking Tour“, circuite pietonale cu ghizi profesio­niști. Plimbarea e gratuită, nu există nicio taxă de acces, organizatorii se susțin din donațiile pe care turiștii (care doresc) le fac la final.

Farmecul destinaței misterioase

În fiecare zi sunt până la 21 de tururi gratuite în centrul Bu­cu­reș­tiului. Iar la fiecare, dacă vremea ține cu organizatorii, vin 15-20 de călători din toată lumea. Ce îi atrage aici?

Capitala României are încă parfum de mister, e una dintre capitalele europene mai puțin explorate, cu arhi­tectură interesantă, de la Belle Époque și Art Nouveau până la interpretarea comunistă a stilului func­țional Bauhaus.

În plus, biletele de avion cu destinația Bucu­rești sunt dintre cele mai ieftine din Europa, cazarea nu costă o avere, se mănâncă bine și relativ ieftin, berea și vinul sunt la jumătate de preț față de marile orașe din Occident.

„Părerea mea sinceră: cifra-record de dinainte de pandemie, din 2019, de un milion de turiști străini în București, se va dubla în anul acesta. Deci anul 2023 se va termina cu două milioane de turiști străini în Bu­­curești“, spune Lóránd Szarvadi, proprietarul Grand Hotel Balvanyos și, de numai câteva săptă­mâni, al hotelului Peakture, pe care l-a preluat de la brandul european K+K, creat în 2006 de frații Koller din Austria. O afacere de ordinul milioanelor de euro, confirmă omul de afaceri din Covasna, care e gata să parieze pe Bu­cu­rești ca destinație de plăcere, dar și de afaceri.

Haine noi

Prioritară e însă renovarea hotelului, pentru care a pus deoparte 300.000 de euro în acest an, conform noului concept de brand. Lucru destul de complicat când hotelul e ocupat în proporție de peste 90%. „Nu am putut să oprim pentru nicio zi hotelul, fiindcă am avut rezervări. Și cele mai multe veneau de pe canale online, fel de fel de agenții, Boo­king.com, noi uneori nici măcar nu aveam datele clientului. Deci hotelul nu putea să fie închis, că veneau oa­menii. Doar că a trebuit să le explicăm că „ieri am schimbat firma, nu ați mai venit la K+K, ați venit la Peakture“, explică Szarvadi.

El spune că noile spații comune sunt deja gata, iar lucrările nu au fost nicidecum complicate, pentru că imobilul este relativ nou și a fost construit cu materiale de calitate. „Doar o împrospătare. Îi dăm suflu nou, alte culori, altă atmosferă. Am și reușit deja o schimbare foarte mare în ceea ce privește atmosfera parterului, recepției și barului de la recepție“, spune proprietarul, potrivit căruia, din 10 aprilie, renovările vor începe să se vadă și în camere. Din nou, nu e ne­voie de nimic radical. „Se va aduce niște mobilier independent, poate un scaun, poate un fotoliu.“

Public țintă

Lóránd Szarvadi precizează că, în pre­zent, 65% dintre clienții hotelului sunt străini veniți din toate țările Europei. Ei reprezintă de altfel principalul public-țintă pentru noua investiție. „Eu sunt absolut surprins pozitiv de numărul de turiști străini care vin în acest an în București pentru un sejur de trei-patru zile“, spune antreprenorul.

Cel de-al doilea grup-țintă e reprezentat de oamenii de afaceri. „Avem niște săli foarte confortabile de conferință. Mai mici, dar se pot organiza niște evenimente. Și ne adresăm oamenilor de afaceri care vin în București și au nevoie de o cazare.“ Prețul camerelor pornește, pentru jumătatea lunii aprilie, cu rezervarea făcută cu două săptămâni mai devreme, de la 85,5 euro/noapte.

„Noi și la Balvanyos vedem o creștere a turiștilor străini. Nu așa de mare creșterea ca la București, dar și la Balvanyos vin tot mai mulți. Biletele de avion sunt mai accesibile, iar București este un oraș interesant, o nouă destinație, la limita Balcanilor cu Europa“, își explică omul de afaceri decizia de a investi.

Bine ascuns

Indiferent că stau la Peakture, la InterContinental Athénée Palace (de la 192 de euro/noapte la jumătatea lunii aprilie), la Grand Hotel Continental Bucharest (fostul Intercontinental, de la 130 de euro/noapte pentru aceeași perioadă) sau într-o cameră din aceeași zonă și cotată la 6,5 pe Booking.com, cu 40-50 de euro/noapte, oamenii de afaceri și turiștii care ajung în capitala României au aceeași problemă. E aproape imposibil să afle ce merită să fie văzut și unde se mănâncă bine.

Niciuna dintre autoritățile care se ocupă, teoretic, de turism nu face mai nimic în acest sens. În tot ora­șul e un singur info point, în pasaj la Universitate. La su­pra­față, nimic n-ar da de bănuit că turiștii ar putea primi informații de acolo, nu e niciun semn, niciun indi­cator. Nu există măcar o pagină de internet.

Marius Burda, coordonator al proiectului BTrip Bucharest Tours, spune că astfel de puncte de informare ar fi mai utile la Aeroportul Otopeni sau în Gara de Nord. Ori măcar în Centrul Vechi, în piațeta din fața Hanului lui Manuc, unde aproape sigur toată lu­mea ajunge, mai devreme sau mai târziu.

„Aceste info pointuri ar putea să se autosusțină! Ar putea să fie construcții care să imite casele tradițio­nale din România, din Delta Dunării, Maramureș etc., să aibă la vânzare suveniruri“, spune ghidul, bulversat că atât administrația orașului, cât și Guvernul ignoră cu atât de mare ușurință o potențială sursă de venituri consistente.

Comparații regionale

Cea mai apropiată capi­tală „turistică“ de București este, desigur, Budapesta. Nu mai puțin de patru milioane de turiști au vizitat orașul anul trecut, 82% fiind străini. Fiecare dintre ei a cheltuit între 25 și 50 de euro/zi fără cazare, iar șederea medie a fost de trei zile. Ceea ce înseamnă ve­nituri ale orașului de sute de milioane de euro, din care statul ungar și municipalitatea capitalei dună­rene câștigă des­tul cât să nu mai împovăreze popu­lația locală cu taxe suplimentare. Iar Budapesta este, în medie, cu 30-40% mai ieftină decât Praga.

Al cincilea cel mai vizitat oraș al Europei – după Barcelona, Veneția, Londra și Amsterdam –, Praga aduce bani serioși la bugetul de stat al Cehiei. Cele aproape șase milioane de turiști care i-au trecut pragul în 2022 au cheltuit grosul din cele peste cinci miliarde de euro încasate anul trecut de Cehia din turism. Sunt atât de mulți turiști, încât nu e de mirare că, la fel ca în alte mari orașe europene, localnicii s-au săturat de ei. Le cresc prețurile la chirii, la bere și frip­tură, în restaurante.

E drept că Praga, mare capi­tală imperială a Boe­miei, mare citadelă europeană postmedievală, are ce le arăta turiștilor. Dincolo de bere și de castelul unde își are biroul și noul preșe­dinte, Petr Pavel (general NATO în rezervă), marile atracții sunt reprezentate de Centrul Vechi cu parfum de istorie, Podul Carol, croa­zierele pe Vltava. Plus Piața Wenceslas, care separă vechea și noua Praga și unde tinerii cehi s-au confruntat cu tancurile sovie­tice în 1968.

Turiștii amatori de istorie recentă ar putea fi însă la fel de interesați de locurile în care tinerii români s-au confruntat în 1989 cu securiștii lui Nicolae Ceau­șescu, precum Piața Palatului, Sala Dalles sau Piața Universității. Diferența e că turiștii care ajung la Bu­cu­rești trebuie să facă de unii singuri muncă de docu­mentare, dacă vor să afle câte ceva despre istoria orașului.

Marius Burda spune, după șase ani de ghidat tu­riștii prin București, că, „ne place sau nu“, Casa Popo­ru­lui vinde. Măcar pe post de curiozitate: a doua clă­dire, ca mărime, a lumii, plină de marmură, candelabre uriașe și vise megalomane ale unui fost dictator.

La fel și Vlad Țepeș, ca față reală a poveștii „Dra­cula“. BTrip Bucharest Tours oferă, de altfel, ca și altele, excursii de o zi la Bran sau la Peleș.

Lóránd Szarvadi gândește la fel. Ia în calcul, cât de curând, poate chiar de la vară, să le ofere turiștilor care vin la hotelul său excursii de o zi-două, în funcție de interesele oamenilor. „Vrem să punem la punct o ofertă clară, pentru vara asta, pentru clienții noștri. Deocamdată, e încă în proiect. Bran, Dealul Mare – pentru iubitorii de vin“, sunt primele destinații care îi vin în minte, și nu întâmplător. Omul de afaceri a in­trat de câțiva ani și pe piața restaurației. Localurile sale din București, GastroLab, din Piața Victoriei, și Fork, situat în Ana Tower, sunt concentrate tocmai pe conceptele de fine dining și de wine & food experience.

„Pe partea gastronomică, chiar am fost parte din­tr-un grup de lobby care încerca să aducă și Ghidul Michelin, și alte minuni, dar e foarte greu. Guvernul nu prea ia în serios aceste subiecte. Cât de important ar fi dacă și în România am avea niște restaurante de «stele Michelin», că asta e o atracție pentru turiști cu bu­zunarul mai gros“, judecă situația Lóránd Szarvadi.

Ca antreprenor, regretă că autoritățile nu văd im­portanța turismului, care poate să aducă mult mai mulți bani decât acum. Și e convins că, în ciuda dezin­teresului la nivel înalt, România e „în pragul unei re­voluții gastronomice. A apărut o generație nouă de bucătari care pot schimba imaginea gastronomică a Bucureștiului foarte repede“, estimează omul de afa­ceri.

„Pentru mine, aceste două lucruri, hotelăria și gastronomia, sunt complementare. Adică, la orice sejur, trebuie să ai și restaurante, localuri unde să iasă turis­tul. Și atunci, sejurul automat începe să devină mai lung. Oamenii vin mai întâi pentru trei zile, pentru patru zile și după aia pentru o săptămână“, explică Szarvadi.

Ospitalitate cu numele

„România este o țară sigură. (…) Turismul poate contribui cu 10% la PIB (produsul intern brut, n.r.)“, spunea în urmă cu un an premierul Nicolae Ciucă. Dincolo de discursul optimist, realitatea lasă un gust amar. Contribuția directă a turismului în produsul intern brut al României a fost de numai 1,59% în 2020, aproape la jumătate față de anul anterior. E drept că primul an al pandemiei a fost cel al închiderilor generalizate, astfel că un recul era absolut previzibil, iar anii care au urmat au adus creșteri.

Tocmai de aceea, spune președinta CFA România, Alexandra Smedoiu, turismul trebuie tratat ca un domeniu ce poate aduce contribuții majore la creșterea economică a țării. Partea bună e că, din punct de ve­­dere fiscal, sectorul primește deja un sprijin important din partea autorităților. „Această industrie a be­ne­ficiat dintotdeauna de prevederi fiscale diferențiate. O perioadă destul de lungă, impozitul s-a plătit în funcție de spațiul de servire, deci nu în funcție de pro­fituri. Au existat facilități pentru lucrătorii sezoni­eri. Pe perioada pandemiei au existat măsuri de ajutor“, amintește Alexandra Smedoiu.

Administrativ, în schimb, mai sunt multe de făcut. „Poate fi promovat mai bine, cu obiectivele sale pe care turiștii vor să le vadă, precum Palatul Parlamentului, indiferent ce credem noi despre această clădire. De asemenea, evenimentele culturale, care au crescut foarte mult, pot fi mai bine promovate; iar ora­șul are nevoie de mai multă digitalizare, de acces electronic în muzee, transport independent mai accesibil, adică piste de biciclete, rețele de ride-sharing și așa mai departe“, punc­tează Ale­xandra Smedoiu.

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), turiștii au cheltuit în 2020 (ultimul an pentru care există date complete) în Ro­mânia circa șapte miliarde de euro. 360 de milioane din această sumă au venit de la cei aproximativ 440.000 de turiști străini – în jur de 7% din total – și s-au dus mai ales pe cazare. Iar produsul intern brut direct din turism (PIBDT) a fost în 2020 de 16,758 miliarde de lei (aproximativ 3,3 miliarde de euro).

Cu atât mai evidentă este creșterea din prezent, dacă ne uităm la statistica privind intrările vizitatorilor străini pe teritoriul României în 2022. Numărul acestora a depășit nivelul prepandemic și a ajuns la circa 1,57 milioane de persoane – venite în principal din Ger­mania (173.500), Israel (150.500) și Italia (122.800) –, care au petrecut în medie 2,2 zile în Ro­mânia. Tot anul trecut, Bucureștiul a primit aproxi­mativ 1,48 mili­oane de turiști.

Ispite noi

Chiar și fără mare sprijin din partea auto­ri­tăților, turismul e în creștere semnificativă în Bucu­rești. Iar oamenii de afaceri implicați în domeniu au motive să fie opti­miști, pentru că noi atracții sunt create de mirifica lume a filmelor.

Serialul de mare succes „Wed­nes­day“, de pe Netflix, a scos din anoni­mat perle arhitecturale din România, precum Casa Monteoru din Bu­curești, Casa Olga Gre­ceanu (ju­­de­țul Dâmbovița), Cas­telul Cantacuzino din Bușteni sau Gara Regală din Sinaia.

Iar studiourile Buftea deja capi­talizează succesul mondial al serialului regizat de Tim Burton. Weekend de weekend, orașul de carton „Jericho, Home of the Pil­grims“ prinde viață pe platourile de filmare de lângă București, unde, pentru 200 de lei (prânzul in­clus), fanii pot intra în cafeneaua Girueta, pot vedea curtea cu motive orientale ale Nevermore Academy și statuia lui Joseph Crackstone, pelerinul malefic pe care tânăra protagonistă îl învinge la finalul sezonului 1. Ziua în care vor fi organizate ture pentru fanii serialului, în toate locurile în care s-a filmat, nu e departe.

Iar oamenii de afaceri care investesc în turism nu pot decât să se uite spre cer și să spere că nici acolo nu se vede vreo limită.

Acest articol a apărut în numărul 161 al revistei NewMoney

Ilustrație: Vali Ivan