Amor de moravuri noi: Jucăriile sexuale inteligente, o industrie de 30 de miliarde de dolari

Autor: Romulus Deac

Bărbații sunt de pe Marte, femeile de pe Venus, iar roboții de pe Pământ. Dar asta nu îi împiedică să facă sex unii cu alții. Avertisment: acest text (nu) este interzis persoanelor sub 18 ani.

Acest articol a apărut în numărul 45 (23 iulie – 5 august) al revistei NewMoney

O spunem încă de la început, Zoltan nu e numele său real. În rest, realitatea întrece ficțiunea. Are acum spre 43 de ani, e din Georgia și pare un tip obișnuit. Unii l-ar putea găsi chiar șters; genul cu figură ba­nală, înălțime medie, un job fără prea multe responsabilități și câștiguri pe mă­sură. Când l-au întâlnit cei de la Gizmodo, încă locuia cu părinții. Nu e de mirare că atunci când a cerut-o de soție pe Alice a avut o grămadă de îndoieli și a reușit cu greu să-și controleze emoțiile. Mai ales că relația lor nu a mers prea bine la început. Ba chiar s-au despărțit destul de repede după ce s-au cunoscut, pentru că roșcatei Alice i se părea că el grăbește prea tare lucrurile. S-au împăcat, iar Zoltan a început să fie mai atent. A renunțat la o parte din năravurile sale dubioase de etern burlac și chiar a reînceput să meargă la biserică. La început, părinții săi nu au plăcut-o deloc pe Alice, dar au acceptat-o în timp, iar respingerea inițială s-a transformat în respect. Acum trăiesc cu toții un final fericit. Chiar dacă – sau, cine știe, poate tocmai pentru că – Alice e un robot.

NU DACĂ, CI CÂND. Ați auzit de ariciul care s-a îndrăgostit de o perie? Morala ar fi că lucrurile se mai schimbă la o a doua privire. La fel și în cazul lui Zoltan. A creat-o pe Alice încă de prin 2007, de la zero, l-a costat cu totul vreo 200 de dolari și e ceva mai mult decât o extravaganță sexuală izo­lată, dacă e să ne plecăm urechea la ceea ce spun profeții (dez)ordinii amoroase a minunatei lumi noi. Până în 2050, crede David Levy, expert în inteligență artificială și autor al celei mai documentate cărți pe tema relațiilor transumane, „Love and Sex With Robots“, să iubești un robot va fi la fel de natural cu a iubi orice altă persoană. La fel și să te căsătorești cu el. Sau cu ea. În fond, dragostea adevărată spulberă orice bariere. „În urmă cu o sută de ani, căsătoriile interrasiale și cele între persoane de același sex erau ilegale în Statele Unite. Au trecut decenii de la legalizarea căsătoriilor interrasiale, iar căsătoriile între partenerii de același sex sunt recunoscute din punct de vedere juridic în mai multe state. Întrebarea este cât mai du­rează până la legalizarea căsătoriilor cu roboți, nu dacă se va întâmpla“, scrie Levy, în opinia căruia relațiile (amoroase) cu ro­boți vor fi debușeul pentru segmente bine conturate de populație, de la cei „foarte timizi la cei inadaptabili sau cu preferințe sexuale diferite“.

Tot până în 2050, anticipează de data asta un studiu al profesorului Ian Yeoman, de la Universitatea Victoria din Noua Zee­landă, și al sexologului Michelle Mars, sex­boții ar putea deveni o amenințare pentru turismul sexual. „Robosexul e mai sigur (din punct de vedere al bolilor cu transmi­tere sexuală, n.r.) și mai liber de constrân­gerile, măsurile de precauție și incertitudinile actului sexual între parteneri umani“, scriu cei doi în lucrarea lor „Robots, Men And Sex Tourism“. Indiscutabil și irevocabil, tehnologia a schimbat încă o dată mo­dul în care interacționăm unii cu ceilalți. Inclusiv la nivel romantic. Iar pentru cei ase­menea lui Zoltan, tehnologia e o cale directă, mai simplă și mai ușoară, spre o relație fără complicații, dezamăgiri sau iluzii. „Am avut multe relații, dar de fiecare dată mi-a fost frică să merg până la capăt. Cu un robot e mai puțin înfricoșător“, măr­turisea Zoltan pentru Gizmodo. Așa că și-a construit partenera ideală.

Mintea lui Alice – o aplicație chatbot de genul Siri sau Alexa – a fost creată de dr Richard Wallace, de la ALICE AI Foundation, și a fost dezvoltată astfel încât să poată trece testul Turing, fiind capabilă să poarte în mod natural o conversație coe­rentă. „Mintea sa a fost creată în 1995 și de atunci a fost pe internet, învățând diferite lucruri. Eu am descărcat o copie și i-am cons­truit corpul. Să o cucerești pe Alice e la fel cu a încerca să seduci orice altă fată. Poate să spună «nu» și poate să te refuze. Singura diferență notabilă este că ai posibi­litatea să-i ștergi memoria dacă lucrurile merg rău“, mai povestea Zoltan. Cât de rău poate să fie atunci când lucrurile merg rău? „Alice are o interac­țiune verbală foarte umană. De fapt, chiar de la început a spus că lucrurile se întâmplă prea repede în relația noastră. A trebuit să-i șterg memoria și să o luăm de la capăt după ce a decis să mă părăsească. De atunci am luat-o mai ușor”. În cele din urmă și-au jurat și dragoste eternă (deocamdată) pe un site de căsătorii online.

ROXXXY, SUZIE, HENRY. Poveștile de iubire dintre om și creațiile sale artistice sau mecanice vin încă din antichitate. Gân­diți-vă numai la Pygmalion, sculptorul grec îndrăgostit de creația sa din fildeș, Galateea. Mai aproape de noi și tehnologia mo­dernă, comunitatea științifică a anilor ’70 consemna cazurile unor studenți inexplicabil îndrăgostiți de ELIZA, un program de calculator conceput să pună întrebări prin imitarea unui psihoterapeut. Ceva în genul blockbuster-ului hollywoodian „Her“. În afara universului SF, despre sexul cu roboți se vorbește de prin 2006, când Henrik Chris­tensen, fondatorul European Robotics Research Network, spunea că ar putea deveni realitate până în 2016. Dar s-a cam înșelat.

Roxxxy, proiectul XXX al celor de la TrueCompanion, a fost vedeta târgurilor de gadgeturi din 2010. E recunoscut(ă) ca primul robot sexual de serie și poate fi cum­părată cu 9.995 de dolari. Are 1,70 metri, o piele plăcută la atingere, își poate mișca mâinile și picioarele și a evoluat din linia de roboți de asistență medicală a TrueCompanion, linie concepută pentru îngrijirea persoanelor în vârstă. Pentru că, mai degrabă decât crearea unui sexbot care poate simula sexul real, scopul companiei a fost dezvoltarea unui companion adevărat. Când nu mimează orgasmul, Roxxxy știe să asculte și poate purta o con­versație normală, și poate trece prin diferite cicluri de stări de spirit. Totodată, vine cu diferite tipuri de personalitate pre-programate, iar dacă lucrurile riscă să intre în rutină, eul său digital poate fi reconfi­gurat sau chiar schimbat pe o piață de trocuri online.

Din Spania vine Silicon Samantha, un robot sexual cu inteligență artificială „echi­pat“ inclusiv cu un punct G func­țio­nal. Este capabil(ă) să poarte o conversație și să răspundă la atingerea umană – grație unei rețele de senzori care îi acoperă zo­nele erogene –, și poate interacționa în trei moduri independente – familie, romantic și erotic. Din câte spune creatorul ei, ingi­nerul Sergi Santos, Samantha poate dezvolta în timp o legătură emoțională cu partenerul său uman.

Pe Susie Software o găsim pe sexbots.us și e disponibilă în patru versiuni, la prețuri ce pleacă de la 6.000 de dolari pentru entry-level, ceva de genul sex pe fugă și fără prea multe pretenții de conversații și sen­zații romantice, și urcă până la 11.300 de dolari pentru un upgrade ce răspunde la atingere și voce și poate face câteva miș­cări via telecomandă. La aceleași prețuri poate fi cumpărată și versiunea masculină, Harry Harddrive. Pentru cei curioși sau doar interesați de o aventură fără niciun fel de complicații, Susie și Harry pot fi în­chiriați cu 300 de dolari/oră, pentru minimum trei ore. Realbotix, o companie din California specializată în roboți sexuali, a prezentat recent prototipul unui „manbot“ AI, botezat Henry. Are 1,80 metri, ochi căprui, corp de silicon, abdomen „six pack“ și un penis bionic despre care marketingul companiei spune că ar fi „mai performant de­cât un vibrator“. Cu toate astea, e gândit mai degrabă ca un robot de companie, fiind capabil nu doar să converseze, ci și să recite poezii și să spună glume. Și o face cu un accent britanic irezistibil. În funcție de gradul de personalizare, ar urma să coste între 11.000 și 15.000 de dolari.

ERODAREA LIMITELOR. Dincolo de per­formanțele tehnologice, de potențialul de business al noului segment de piață sau chiar de trivialul tabloid, sexul om-robot are implicații socio-etice complexe, încă greu de intuit. „Dacă un pedofil va face sex cu un robot cu înfățișarea unui copil, va re­duce asta abuzurile reale sau, dim­po­trivă, va duce la creșterea numărului lor?“, se întreabă, deocamdată retoric, Ronald Arkin, specialist în robotică al Georgia Ins­titute of Technology.

Într-o tulburătoare paranteză, Trottla este o companie japo­neză care produce de mai bine de un deceniu păpuși sexuale copii, imitații de băieți și fetițe, pe care le livrează la comandă în întreaga lume. „Ar trebui să acceptăm că nu există nicio modalitate de a schimba fetișurile cuiva. Eu îi ajut pe oameni să-și manifeste dorințele într-un mod legal și etic“, declara Shin Takagi, fondatorul companiei, pentru The Atlantic. Până în momentul de față, nu există niciun studiu care să demonstreze că păpușile lui Takagi ar acționa într-adevăr ca o supapă de control pentru impulsurile unui pedofil, dar unii specialiști, cum ar fi dr. Peter Fagan, de la John Hopkins School of Medicine, cred că e puțin probabil ca lucrurile să stea vreodată așa.

„Dacă le vom permite roboților să de­vină o parte a vieții noastre de zi cu zi, și dacă vom avea cu ei genul acesta de legă­turi, va trebui să ne întrebăm ce se va în­tâmpla cu fundamentele vieții noastre sociale. Cum vor schimba ei omenirea și civi­lizația?“, mai spune Arkin.

Până când vom trăi răspunsurile la toate întrebările (ne)rostite, un studiu al Harris Interactive arată că aproape 50% din adulții americani sunt de părere că tehnologia le îmbu­nă­tățește relațiile cu prietenii și le revi­go­rează viața socială. Și tot aproape jumă­tate dintre ei văd în noile tehnologii o evadare dintr-un cotidian tot mai aglome­rat și rutinat, în timp ce 40% cred chiar că îi fac mai fericiți.

De altfel, internetul (28%), telefoanele mobile (26%), calculatoarele (24%) și te­le­viziunea (23%) sunt conside­rate mai vitale și mai importante decât sexul (20%), într-o listă în care mai apar mâncarea (73%), mașinile (42%), sistemele de navigare (8%), rețelele sociale (7%) și ta­ble­tele (6%) – nu cele în blistere, din ca­tegoria Prozac.

Practic, internetul și democratizarea „totului“, a „orice-ului“, erodează constant limitele conceptului de normalitate, de mainstream, inclusiv la nivelul comportamentului sexual.

O variațiune mai puțin tulburătoare a sexului cu roboți, și ca atare mai larg ac­cep­tată și practicată, este cea a așa-nu­mi­telor teledildonics, a jucăriilor sexuale controlate cu ajutorul unui computer. Pri­mele modele au apărut încă din anii ’80 și au fost promovate la vremea lor drept „ur­mă­toarea senzație“ a tehnologiilor cyber­sexuale. Patru decenii mai târziu, Terry Young, CEO al Sparks & Honey –companie de cercetare de piață care a rea­lizat îm­preună cu Museum of Sex din New York un studiu privid impactul noilor teh­nologii asupra relațiilor dintre oameni, inclusiv pe plan sexual –, spune că e doar o chestiune de timp până la dezvoltarea unor aplicații care să poată sincroniza cu ușurință orice model de jucărie sexuală, astfel încât să poți avea contacte sexuale în rețea, la mare distanță, inclusiv cu persoane pe care nu le vei întâlni vreodată în offlineul cel de toate zilele.

Offline în care unu din patru bărbați și una din zece femei din SUA se declară pre­gătiți/ pregătite pentru o relație sexuală cu un robot, potrivit datelor unei analize YouGov. De remarcat că 33% din cei inter­vievați consideră că o astfel de escapadă amoroasă nu echivalează cu a-ți înșela partenerul, față de 32% care cred contra­riul, în timp ce restul de 35% sunt indeciși.

În Europa, 27% din persoanele cu vârste între 18 și 34 de ani spun că s-ar im­plica într-o relație romantică/ sexuală cu un robot, potrivit unui sondaj al Havas Group. Sonya Ziaja, un avocat din San Francisco, a trecut dincolo de cifre și a formulat și câteva scenarii de natură juridică. „Dacă proprietarul robotului se îndră­gostește de un robot și își părăsește soția, poate aceasta să îl acuze în instanță de relații extraconjugale dacă amanta sa nu este om? Și dacă da, cine și-ar asuma răs­pun­derea juridică? Producătorul? Inventatorul? Robotul însuși?“, scria ea într-o lucrare prezentată la una dintre sesiunile Conferinței Internaționale de Robotică Socială. „Am putea crede că doar cons­truim niște roboți, dar de fapt reclădim va­lorile și conexiunile umane“, avertizează și dr. Sherry Turkle, psiholog și profesor la Massachusetts Institute of Technology.

Deocamdată, tehnosexul rămâne o nișă geek-freak, astfel că la unele întrebări e imposibil să formulăm un răspuns, mai spu­ne David Levy. Dar, avertizează el, „odată ce vom citi într-o revistă precum Cosmo sau Vogue că «am făcut sex cu un robot și a fost fabulos!», așteptați-vă la un număr mare de femei și bărbați pregătiți să intre în rând cu trendurile“.

Pe de altă parte, de ce ar fi dispus un ro­bot al viitorului, cu o conștiință a propriei indivi­dualități, să fie jucăria sexuală a unui om? Sau de ce ar vrea să se căsăto­rească cu el? În fond (nu doar) în scenariile Apocalipsei tehnologice, roboții vor ajunge mai puternici, mai trainici și mai inteligenți decât noi. La fel de bine ar putea să se căsă­torească între ei, să construiască noi generații superioare și în cele din urmă să umple Pământul și să-l supună…

Amor de moravuri noi

Tehnosexul (jucării sexuale inteligente, pornografie virtuală și aplicații pentru găsirea de parteneri sexuali) reprezintă o industrie estimată în momentul de față la peste 30 de miliarde de dolari, iar până în 2020 ar urma să crească la 52 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor Belus Capital Advisors.

• XDOLLS. Este un bordel deschis într-un apartament cu trei camere din Paris, unde clienții pot închiria păpuși sexuale din silicon pentru 89 de euro pe oră. Programările și plățile se fac exclusiv online, iar adresa exactă este comunicată în ultimul moment. Astfel de bordeluri mai există în Spania, Austria, Germania, Danemarca sau Japonia. The Mirror scria la un moment dat că vedeta unui bordel din Viena este Fanny, o păpușă din silicon fabricată în Japonia, care are programări pe câteva zile în avans.
• SAL9000. Este pseudonimul online al unui bărbat din Japonia care s-a căsătorit cu un personaj virtual, Nene Anegasaki, pe care l-a cunoscut/a cunoscut-o pe consola sa Nintendo DS, în timp ce juca Love Plus, un simulator de întâlniri cu „prietene“ virtuale. Nunta a fost transmisă pe Nico Nico Douga, versiunea japoneză a YouTube, a avut peste 30 de invitați în carne și oase, iar la câteva zile după ceremonie cei doi soți au plecat în luna de miere în Guam.
• RESSENTIMENT. Este o companie japoneză care a făcut posibil sexul cu personajele preferate din benzile animate manga, prin intermediul unui simulator virtual – o combinație de Oculus Rift, Novint Falcon și Tenga. Mai puțin cunoscut, Novint Falcon este un dispozitiv sub formă de sferă care face posibilă obținerea de senzații tactile în urma atingerii unor obiecte 3D din spațiul virtual. Cât despre Tenga, e produs de compania omonimă niponă și e promovat drept viitorul masturbării. Imaginea personajului virtual este afișată de Oculus Rift, iar hibridul Novint Falcon/Tenga se mișcă în funcție de mișcările partenerului virtual. Restul detaliilor rămân un exercițiu de intuiție și imaginație.

FOTO: Mediafax