Paradox beton: PIB-ul crește, construcțiile scad
Consumul crește, salariile cresc, PIB-ul crește – totul pare că merge ca pe roate în România, cel puțin dacă ne uităm la tabloul de bord al economiei românești. Dar orice poveste aparent fericită își are și zmeii ei. Studiu de caz: industria construcțiilor.
În 2007-2008, anii de vârf ai economiei locale, nu era nicio surpriză să citești în presa românească sau în diverse rapoarte ale companiilor din construcții despre creșteri spectaculoase, de 20 sau poate chiar 30 de procente. De altfel, în ecuația creșterii economice de 7–8% de la acea vreme, construcțiile erau responsabile pentru o treime, fiind unul dintre motoarele de bază care învârteau întregul mecanism macroeconomic. Au trecut de atunci o criză și un deceniu, iar construcțiile sunt acum subiectul unui paradox cu accente tipic românești.
ÎNAPOI LA MINUS. Industria de profil, una dintre cele mai afectate pe timp de criză, când peste 40% din valoarea sa a fost ștearsă cu buretele, a părut că dă semnale de revenire în 2015, odată cu noul avânt statistic al economiei. Numai că, anul trecut, când PIB-ul României a crescut cu 4,8%, cel mai mare avans de după 2008, construcțiile au revenit în letargie, fiind de altfel singura industrie care s-a întors pe minus.
Concret, lucrările de construcții au scăzut anul trecut cu 4,8%, în ciuda faptului că, pe zona privată cel puțin, piața de profil a avut un as într-o mânecă din care au ieșit mai multe case, mai multe clădiri de birouri și mai multe centre comerciale decât în 2015. Spre exemplu, lucrările de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, construite preponderent de actori privați, au înregistrat anul trecut un plus de 12,1%, respectiv 1,1% față de 2015. Insuficient însă pentru a compensa declinul raportat de construcțiile inginerești sau de infrastructură, de 11,2%.
„Partea privată a investițiilor are doar o pondere limitată în valoarea totală a sectorului, motiv pentru care, deși are o dinamică pozitivă, nu poate impacta, în ansamblu, piața“, spune Laurențiu Plosceanu, președintele Asociației Române a Antreprenorilor de Construcții (ARACO).
Anul trecut, adaugă el, s-au scos la licitație foarte puține proiecte de infrastructură, iar banii europeni pentru acest domeniu pe care România ar urma să îi primească în exercițiul financiar 2014 – 2020 nu au început încă să intre din plin în conturile statului român. Mai mult, România a continuat să încaseze anul trecut și resturi de plăți din perioada 2007–2013, primul exercițiu financiar în care țara noastră a beneficiat de bani de la Bruxelles ca membru deplin al Uniunii Europene.
Dar să vedem și câteva cifre: deși cheltuielile de capital (investiții de la buget) au înregistrat anul trecut un plus de 4%, până la peste 19 miliarde de lei, investițiile din programe cu fonduri UE au scăzut în schimb cu aproape 60%, la puțin peste 10 miliarde de lei, arată datele din execuția bugetului general consolidat pe 2016. „Sigur că sunt așteptări ca anul acesta situația să se schimbe“, spune Plosceanu.
Unii jucători par însă să contrazică scăderea de anul trecut. Spre exemplu, cel mai mare constructor de pe plan local, grupul austriac Strabag, a încheiat anul precedent cu afaceri de circa 254 de milioane de euro în România, în creștere cu 5% față de 2015, în contextul în care jumătate de business este generat de proiecte de infrastructură, iar restul de construcții civile și industriale. „În prezent lucrăm la două mari fabrici în România și la proiectul de autostradă Ungheni-Ogra, iar restul lucrărilor din portofoliul nostru includ câteva proiecte de infrastructură, printre care reabilitări de drumuri sau rețele de apă“, au spus reprezentanții Strabag.
LA EXTREME. Privite în paralel, sub-sectoarele pieței construcțiilor arată diferențe ca de la cer la pământ. În timp ce 2016 a stabilit noi recorduri pe zona privată, segmentul de infrastructură de transport, care în mod normal ar trebui să fie principalul motor al industriei construcțiilor, a rămas „repetent“ anul trecut. Iar acest lucru se vede cel mai bine în teren: în 2016 s-au construit peste 55.000 de locuințe în România, potrivit estimărilor NewMoney, care iau în calcul datele Institutului Național de Statistică privind numărul de unități livrate în primele nouă luni ale anului. Pe de altă parte, niciun kilometru nou de autostradă nu a fost deschis anul trecut.
„Piața imobiliară și nivelul investițiilor private au fost la polul opus comparativ cu investițiile publice. Toate segmentele pieței imobiliare au fost foarte active, cu maxime înregistrate atât pe zona rezidențială, cât și pe cea a clădirilor de birouri, a centrelor de retail sau a proiectelor logistice“, explică Marius Dragne, director general al producătorului de materiale de construcții Xella Ro, parte a grupului german Xella, care activează pe piața de BCA.
Ca o paranteză, alarmant este faptul că sectorul construcțiilor continuă să fie unul dintre cele mai afectate de fenomenul insolvențelor, așa cum s-a întâmplat și pe timp de criză. Dacă atunci au intrat în incapacitate de plată nume sonore din industria de profil, precum constructorii Romstrade (controlat de Nelu Iordache) sau Vega 93 (al antreprenorului român Corneliu Istrate), fenomenul a continuat și ulterior. Numai anul trecut au intrat în insolvență aproape 1.300 de firme din industria construcțiilor, reprezentând 16% din totalul companiilor care s-au confruntat cu această problemă în 2016, arată un studiu realizat de Coface. E drept, numărul este în scădere cu 22% față de anul 2015, însă arată cât de fragilă rămâne această industrie.
SPERANȚE LA ÎNCEPUT DE AN. Piața construcțiilor, în care lucrează aproape 400.000 de oameni, a generat în 2015 5,9% din PIB, arată datele de la Comisia Națională de Prognoză, iar pentru anii următori nu este întrevăzut un avans spectaculos al acestei ponderi, semnal că piața construcțiilor nu va mai reveni prea curând la cifrele din 2007–2008.
„Principala provocare sau amenințare a acestui an este reprezentată de stabilitatea mediului economic și deblocarea investițiilor publice. Orice derapaj legislativ creează incertitudine, iar aceasta poate duce la reticența investitorilor și creșterea costului de finanțare”, spune Sorin Miron, director general al grupului de firme Somaco, care produce prefabricate din beton și BCA.
SPERANȚA MOARE ULTIMA. Totuși, la început de an, speranța moare ultima. Iar cel puțin când vine vorba de construcții de locuințe sau de clădiri industriale ori de birouri, tendința care se conturează este clară: creșterile vor continua. „Ne așteptăm ca segmentul rezidențial și non-rezidențial să evolueze foarte bine, în contextul în care perspectiva economică a țării stimulează consumul pe zona de construcții de locuințe și încurajează companiile să investească în active comerciale“, potrivit companiei de cercetare Business Monitor International, care estimează o creștere de 5,4% pentru sectorul construcțiilor anul acesta.
La rândul său, șeful producătorului de materiale de construcții Xella Ro se așteaptă, cel puțin la nivel teoretic, la un avans al investițiilor publice, care au forța să influențeze major piața de construcții. Bugetul pe 2017 vizează investiții publice de peste 34 de miliarde de lei, în creștere cu 17% față de execuția bugetară de anul trecut, dar principala necunoscută este dacă acești bani vor și ajunge „pe teren“. Pentru că, dacă analizăm ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, investițiile au fost de fiecare dată sacrificate la rectificările bugetare.
„Evoluția din 2017 este condiționată de politica de investiții asumată de guvernul în exercițiu, care include un portofoliu considerabil de proiecte cu finanțare comunitară‘‘, spune Plosceanu de la ARACO, care adaugă că, dacă guvernul va fi ezitant în ceea ce priveste cheltuielile cu investițiile, potențialul de creștere a sectorului construcțiilor și contribuția sa în Produsul Intern Brut vor rămâne la „cote mediocre“. Iar, în acest caz, povestea de anul trecut s-ar putea rescrie și anul acesta. Cu aceiași zmei.
FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney