Vedete cărora li s-a băgat necuratul pe gât

„Eu am inspirat nouă din primele zece succese de Box Office“, spunea o muză, un personaj interpretat de Salma Hayek în „Dogma“. Și efectul comic era completat imediat: „Pentru filmul acela cu copilul rămas singur acasă… cineva și-a vândut sufletul“.

Ceea ce într-un film este o glumă, în cotloanele virtuale de pe internet este o temă întoarsă pe toate fețele. A fost suficient să se anunțe că Bob Dylan a primit Premiul Nobel pentru Literatură în acest an ca să-și amintească „apărătorii Căii Drepte“ că muzicianul este unul dintre subiectele lor preferate atunci când e vorba de Pactul cu Diavolul. La propriu. Site-ul goodfight.org a adunat rapid datele și a recomandat pasaje din Biblie care avertizează asupra pericolului de a fi influențați de „artiști folosiți de puteri întunecate“. Cruciații virtuali montează citate din interviuri și piese muzicale, dar completează și cu detalii din biografia lui Dylan (cum ar fi schimbarea numelui din Zimmerman în Dylan) pentru o poveste clasică de posedare: „Reiese clar din mai multe interviuri cu Dylan de-a lungul anilor că nici măcar el nu își înțelege unele versuri și că se încrede într-o entitate spirituală care l-a ajutat“, spune bloggerul religios.

Furia de exorcizare a pornit după un interviu pe care muzicianul l-a dat în cadrul emisiunii „60 Minutes“ în 2009. „Am făcut o înțelegere cu… Comandantul Suprem al pământului și al lumii nevăzute“, a spus atunci Dylan. Și așa a început vânătoarea de vrăjitoare.

Mai întâi au fost luate la puricat versurile cântecelor sale, apoi interviurile și nu a durat mult până când s-a ajuns la influențe. Iar muzica este un teren tradițional pentru acuzațiile de posedare de diavol. Nu doar că s-a găsit un prieten din copilărie care a descris schimbarea bruscă a tânărului Bob Dylan după călătoria sa la New York în 1961 făcând o paralelă cu Robert Johnson, un celebru interpret de blues care a cântat despre înțelegeri cu diavolul la o răscruce misterioasă. Faptul că Dylan cântase o preluare a piesei cu pricina, „Crossroads“, a părut argumentul suprem. De fap, e un cântec pe care cu greu îl poate rata un iubitor de blues.

Legenda de bază. Totul a început în Mississipi, în Clarksdale, unde prin anii ’20 un chitarist încerca să cânte blues și lipsa lui de talent îi chinuia pe cei din jur. Era un interpret așa de prost că până la urmă a fost alungat. Povestea spune că Johnson nu a lipsit mult timp, dar când s-a întors, toți cei care râdeau de el au fost fascinați. Nu a contat foarte mult că în „Crossroads“ este vorba despre o rugăciune la „Domnul de Sus“ care nu iese prea bine. Legenda pactului cu diavolul s-a impus cu atât mai mult cu cât Johnson a murit în 1938, când era foarte tânăr, în condiții destul de suspecte. Mai mult, este primul muzician din secolul XX care face parte din galeria de vedete moarte la 27 de ani.

Istoria unui pact. Cel mai cunoscut personaj de care este legată vânzarea sufletului este Faust. Povestea savantului a cunoscut mai multe versiuni de-a lungul timpului. Cea care a devenit clasică a rămas cea scrisă de Goethe, dar și înaintea cărții acestuia, publicată în două părți în 1808 și 1832, și după, motivul a avut succes. Primul negociator cu diavolul pare să fie Sfântul Teofil din Adana. În secolul al VI-lea, acesta a fost arhidiacon în Cilicia (pe teritoriul actual al Turciei). După ce a ajuns episcop, legenda spune că Teofil a pierdut funcția religioasă în urma unor uneltiri la adresa sa. Acela este momentul în care legendele îl pun față în față cu diavolul, într-un act de vânzare-cumpărare.

La sfârșitul vieții, povestea spune că clericul a postit și însăși Fecioara Maria i-a obținut iertarea, acesta trezindu-se cu contractul pe piept. După ce a ars hârtia prin care își pierdea sufletul, unele variante ale legendei religioase spun că Teofil ar fi murit de bucurie.

Chitanțe demonice. Au fost și momente în care lucrurile au trecut dincolo de simple zvonuri și de un simț al ridicolului prea puțin conștientizat. În secolul al XVII-lea, un preot francez, Urbain Grandier a fost judecat și ars pe rug pentru vrăjitorie. Cum părintele era arătos și cult și provenea dintr-o familie bogată, nu doar că a fost acuzat de călugărițele ursuline din Loudun că le-a vrăjit, dar la procesul său a fost prezentat un document cu semnăturile demonilor. Cu toate că a fost supus unor torturi groaznice, preotul nu a recunoscut niciodată pactul. Dar acest lucru a contat mai puțin.

O posedare face carieră. În ultimele două secole, motivul posedării și al schimbului sufletului pentru talent și succes a tot revenit. Primul care a folosit legenda pentru a-și crește faima a fost Niccolò Paganini. Violonistul italian este considerat primul superstar al muzicii.

Magnetismul personalității sale și misterul din jurul interpretărilor sale uluitoare i-au atras renumele de „violonistul diavolului“. Acesta, pe lângă faptul că a fost un precursor al spectacolelor rock (prin ruperea coardelor instrumentului), obișnuia să includă în recitalurile sale un dans al vrăjitoarelor interpretat pe o singură coardă.

În zilele noastre, mulți muzicieni au fost legați prin marketing de legende de acest fel. De la Jimmy Page la Jay Z sau Miley Cyrus și chiar Katy Perry, ei și-au văzut poveștile interpretate cu voie sau fără în aceiași termeni. Dar mai bine decât la Bob Dylan zvonurile nu au prins decât în cazul Omului Păianjen.

Cine nu poate să nege. De altfel, Omul Păianjen este singurul personaj contemporan în cazul căruia se poate spune cu certitudine că a făcut pactul cu diavolul. S-a întâmplat în 2007, când Marvel Comics a publicat cele patru părți ale seriei „One More Day“.

Omul Păianjen încearcă să salveze viața mătușii sale May și Mefisto îi cere să plătească renunțând la căsătoria cu Mary Jane Watson.

Povestea se termină cu toată lumea uitând că cei doi s-au cunoscut vreodată, dar cu mătușa May bine-sănătoasă locuind cu un Peter Parker (identitatea reală a super-eroului) singur.

FOTO: Joan Baiez și Bob Dylan, într-un concert din 1975, la Madison Square Garden. Sursa foto: Guliver / Getty Images