TVA split: România încearcă acum un sistem care a eșuat în urmă cu un deceniu în Bulgaria. Care au fost concluziile vecinilor de la sud

Autoritățile române au anunțat că s-au inspirat din modelele altor țări în ceea ce privește noul sistem de plată defalcată a TVA. Însă Italia și Polonia, la care s-a tot făcut referire în ultima vreme au sisteme opționale sau aplicate în domenii limitate, cu respectarea prevederilor directivei europene în materie de TVA.

Consultanții fiscali de la Taxhouse au identificat însă un model mai apropae de România și anume la vecinii bulgari, care au trecut prin această experiență. În anul 2003, cu patru ani înainte de aderarea la Uniunea Europeană, Bulgaria a implementat un sistem de plată defalcată a TVA aproape identic cu cel care se vrea introdus în România.

Chiar și motivația introducerii a fost similară: reducerea evaziunii fiscale în domeniul TVA și creșterea gradului de colectare a TVA la bugetul statului. A reușit însă acest sistem să aibă efectele scontate cu privire la evaziune?

Cum funcționa modelul bulgăresc și cum se compară el cu cel intenționat a fi introdus în România?

În Bulgaria, doar plățile mai mari de 1.000 de leva trebuiau să treacă obligatoriu prin contul de TVA, spune Cristian Rădulescu, partener la Taxhouse. El crede că este posibil ca autoritățile bulgare să se fi gândit mai mult la impactul asupra IMM-urilor și la faptul că marea evaziune în materie de TVA nu se face cu sume derizorii.

Citiți și: Ce capcane ascunde proiectul de înființare a Fondului Suveran, publicat aproape de miezul nopții

În ceea ce privește beneficiile pentru dechiderea unui cont de TVA, cele aplicate de bulgari au fost mai consistente decât cele prevăzute în Ordonanța 23/2017. De exemplu, dreptul la rambursare TVA era garantat, iar perioada de rambursare a TVA era redusă, ceea ce nu este cazul pentru firmele românești care vor aplica noul sistem și care vor trebui să aștepte rambursările în continuare. În practică, acestea durează mult peste cele 45 de zile prevăzute de legislația actuală românească.

Însă, așa cum a anticipat și mediul de afaceri din România, dezavantajele descoperite în timp de contribuabilii bulgari au fost de fapt legate de blocarea sumelor de bani în aceste conturi de TVA și împovărarea administrativă ridicată, la care s-au adăugat costuri de finanțare mult mai mari decât cele anticipate – în primul an de implementare nivelul încasărilor bugetare a crescut doar cu 0,5% în ceea ce privește tranzacțiile domestice.

La câțiva ani de la implementare, s-a constatat că sistemul nu funcționează, rezultatele așteptate întârziind să apară, creșterile de sume colectate la nivelul bugetului de stat din Bulgaria fiind imateriale, astfel că sistemul a fost eliminat în 2006, chiar înainte de aderare Bulgariei la Uniunea Europeană.

Potrivit unui studiu publicat în anul 2006, la trei ani de la introducerea sistemului în Bulgaria, de către Konstantin Pashev, de la Centrul pentru Studiul Democrației, sistemul a eșuat în primul rând în a elimina frauda organizată în domeniul TVA. Rețelele comerciale în care erau incluse firme de tip fantomă au găsit multe metode alternative de a evita obligațiile de TVA, chiar și în cadrul noului sistem de plată prin conturile de TVA.

Eșecul măsurilor adoptate de România în combaterea fraudei din TVA

România încearcă acum aplicarea aceluiași mecanism care nu a dat roade în Bulgaria. De ce ar funcționa acum la noi și nu a funcționat atunci la ei?  Ca și în cazul Bulgariei, problema gradului scăzut de colectare din TVA în România nu este una nouă.

Ce a făcut România în trecut în privința evaziunii în materie de TVA? Iată câteva măsuri explicate de experții Taxhouse:

• A aplicat taxarea inversă în anumite domenii – măsura a fost eficientă și apreciată de mediul de afaceri pentru că nu a determinat un impact negativ (poate doar mutarea rambursărilor de TVA de la anumiți jucători la alții);
• A aplicat anularea codului de înregistrare în scopul TVA (de exemplu pentru contribuabilii declarați inactivi) cu refuzarea dreptului de deducere a TVA atât pentru contribuabilii cărora le-a fost anulat codul, cât și pentru beneficiarii acestora.

Cazul anulării codului de TVA și refuzarea dreptului de deducere a TVA pe motiv că o persoană impozabilă este declarată inactivă a ajuns și pe masa Curții de Justiție a Uniunii Europene.  Până în prezent, în această cauză a fost emisă doar Opinia Avocatului General Paolo Mengozzi și ea este tranșantă: o astfel de măsură încalcă principiile fundamentale ale UE în materie de TVA, iar România a menținut totuși multă vreme această prevedere care încalcă legislația UE. Mai mult, reprezentanții României au solicitat limitarea în timp a efectelor hotărârii pronunțate de Curte, invocând “consecințe financiare grave care ar surveni dacă, în urma hotărârii Curții, ar trebui să se acorde deducerea TVA tuturor operatorilor economici care au încheiat tranzacții cu operatori declarați inactivi după anul 2007” și estimând pagubele iminente la mai mult de 0,5% din PIB.  Decizia Avocatului General este la fel de tranșantă și în această privință. Mai mult, reprezentații României admit și argumentează în dosarul trimis către Curte că se dorea chiar “eliminarea de pe piață a contribuabililor inactivi”.

• A îngreunat excesiv procedura înregistrării în scopul TVA (declarația D088) bazată pe o legislație fiscală ce a acordat autorităților fiscale dreptul de analiză subiectivă asupra capacității și intenției de desfășurare a activității economice; mai mult, a anulat coduri de TVA valabile ale unor contribuabili, pe motive legate de neactualizare a adreselor sau datelor administratorilor; prevederea legată de capacitatea și intenția de a desfășura activități economice a fost recent eliminată din Codul fiscal, eliminare salutată de mediul de afaceri, însă procedura practică de inregistrare în scopuri de TVA rămâne în continuare o barieră în privința înregistrărilor de TVA.

Ce se mai poate face totuși în privința plății defalcate de TVA?

Studiile efectuate la nivel european în materie de măsuri pentru combaterea evaziunii în privința TVA menționează că un astfel de sistem necesită o investiție inițială semnificativă și o lungă perioadă de implementare, ceea ce s-ar traduce printr-o întărire semnificativă a infrastructură ANAF și a Trezoreriei, atât din punct de vedere a dotărilor tehnice cât și în ceea ce privește calificarea personalului.

Ca atare, specialiștii Taxhouse consideră că, în acest moment, ar trebuie prelungită perioada de aplicare opțională a noului sistem până la un moment oportun de minimum 12-18 luni de implementare, în care să se analizeaze numărul contribuabililor înscriși opțional în sistem, problemele apărute în implementarea acestui sistem la nivelul firmelor, băncilor, ANAF și Trezoreriei, precum și efectul real de creștere a gradului de colectare a TVA la buget și de combatere a evaziunii fiscale.  Ulterior, în măsura în care costurile implementării la nivel național sunt mai mici decât beneficiile rezultate în privința colectării TVA la buget, sistemul ar putea deveni obligatoriu peste un anumit plafon, însă doar după consultări cu reprezentanții Comisiei Europene.

Mai mult, principiul proporționalității ar trebui respectat în privința dreptului companiilor de a-și folosi propriile resurse blocate în aceste conturi de TVA, în măsura în care termenul legal de 3 zile nu va fi respectat în practică, și anume să se ajusteze nivelul penalităților așa încât ele să fie egal aplicabile contribuabililor și autorităților, pentru erori similare. În plus, penalitățile de orice fel ar trebui eliminate cel puțin în primul an de aplicare a sistemului de plată defalcată a TVA.

Legislația ar trebui oricum clarificată imediat în privința modalității de aplicare a sistemului în perioada opțională, atunci când un contribuabil optează pentru aplicarea sistemului însă furnizorii și clienții acestuia nu optează să-l aplice. În plus, ar trebui să se clarifice și corecteze regulile eronate cu privire la cesiunile de creanță și impactul asupra transferării sumelor în contul de TVA, având în vedere că astfel de operațiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a TVA în marea lor majoritate.

Separat, investitorii străini (europeni și non-europeni) care s-au înregistrat deja în scopuri de TVA în România pentru tranzacții efectuate pe teritoriul României sunt în acest moment bulversați și iau în calcul închiderea afacerilor din România începând cu 1 ianuarie 2018, pentru că statul român nu are pârghiile legale să îi oblige să își deschidă conturi bancare în România și nici nu credem că băncile din afara României vor intra în sistemul de plată defalcată a TVA din România.  Reamintim pe această cale că, potrivit art. 63 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, “sunt interzise orice restricții privind plățile între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe”.

Concluzii

În locul aplicării obligatorii și generalizate a unui sistem de plată defalcate a TVA, fără o pregătire prealabilă semnificativă și investiții în sistemul de operare al ANAF și al Trezoreriei, statul român ar trebui să ia în calcul alte metode eficiente de combatare a fraudei de TVA în România – extinderea taxării inverse la alte domenii de aplicare, urgentarea introducerii caselor de marcat conectate la infrastructura ANAF, introducerea sistemelor de facturare conectate la infrastructura ANAF, o inspecție fiscală eficientă și care să țintească contribuabilii și zonele de fraudă în timp real, mai ales în condițiile în care avem de multe vreme o formă extinsă a formularului 394 privind tranzacțiile locale prin care se raportează toate operațiunile desfășurate între plătitori de TVA tocmai cu scopul ușurării controlului fiscal și al identificării evazioniștilor în domeniul TVA.

Experiența Bulgariei a arătat că aceeași rețetă care se dorește a fi implementată și în România nu a funcționat într-un stat care este mult mai aproape de România ca dezvoltare și context istoric, economic și cultural decât alte state din vestul Europei. Ca atare, ar trebui să învățăm din experiența Bulgariei și nu să o ignorăm prin aplicarea unor măsuri experimentale fără o analiză de impact serioasă.