Trei amenințări se aliniază și riscă să arunce economia lumii într-o recesiune severă și de durată. Ironia este că toate cele trei puteau fi evitate
Cu doar un an în urmă, economiștii planetei sărbătoreau rapida revenire din recesiunea în care pandemia de COVID-19 împinsese economiile lumii. De data aceasta se tem că va trebui să suportăm o recesiune mai severă și de lungă durată.
În Statele Unite ale Americii, banca centrală, Federal Reserve (Fed), pregătește lupta cu inflația ridicată, majorând puternic rata dobânzii de referință și căutând să reducă cheltuielile publice. În Europa, scumpirea energiei lovește puternic în puterea de cumpărare a europenilor și crește costurile în industrie. Iar China tocmai a impus cel mai strict lockdown de la începerea pandemiei, pe fondul unui val puternic de îmbolnăviri cu varianta Omicron a virusului SARS-COV-2.
Toate la un loc catalizează o combinație sumbră pentru economia globală, iar perspectiva este chiar și mai întunecată, apreciază britanicii de la The Economist. Multe economii vor avea de traversat o recesiune, chiar dacă la momente diferite, în funcție de obstacolele pe care le vor avea de înfruntat.
Peste Atlantic
Economia americană se supraîncălzește. Rata anuală a inflației cauzată de prețuri este de 7,9%, iar remunerația pe oră este cu 5,6% mai mare decât acum un an. Numărul locurilor de muncă neocupate este de două ori mai mare de cât numărul șomerilor – un record în ultimii 70 de ani.
„În ultimii 75 de ani, de fiecare dată când inflația a depășit 4% și rata șomajului a fost sub 5%, economia americană a intrat în recesiune, în decurs de doi ani“, a comentat cel care a fost președintele Fed în perioada 1999-2001, Lawrence Summers, într-un text publicat de ziarul The Washington Post. Acum (datele sunt din martie), rata inflației se apropie de 8%, iar rata șomajului este de doar 3,6%. Prin urmare, există 80% șanse ca în 2023 SUA să intre în recesiune, continuă acesta.
Pentru 2021, cei de la Fed au sperat că americanii care au ieșit de pe piața muncii din cauza pandemiei se vor întoarce. În ultimele șase luni, rugăciunea le-a fost auzită – peste jumătate dintre cei vizați s-au întors în câmpul muncii. Salariile au continuat să crească (poate pentru că au negociat ferm, pe fondul erodării standardelor de viață).
Iar Fed are ca scop să răcească economia și să atingă ținta de inflație de două procente. Din aceste motive, este de așteptat ca Fed să crească rata dobânzii pe termen scurt – de la sub 0,25% la începutul anului la peste 2,5% până în decembrie, iar perspectiva este de salt la 3% până în 2023.
La jumătatea lunii aprilie, Fed a trasat un plan, ca din mai să reducă deținerile de obligațiuni, în valoare de 8.500 de miliarde de dolari, într-un ritm mai rapid decât în timpul ultimei perioade de înăsprire cantitativă (quantitative tightening, QT).
Deși necesară, tragerea frânei monetare periclitează creșterea economică. Istoria sugerează că le este adesea greu celor de la Fed să răcească piața muncii fără să împingă economia în recesiune. Au reușit o aterizare mai lină doar de trei ori din 1945 încoace. Și niciodată în același timp cu efortul de a coborî inflația, deci ar fi o premieră. Investitorii în titluri pariază că în doi ani Fed va fi nevoită să reducă din nou rata dobânzii, pe fondul slăbirii economice. Prin urmare, în următorii doi ani, recesiunea este foarte probabilă.
În martie, investitorul Carl Icahn, fondatorul și președintele Icahn Enterprises, deținătorul unei averi de peste 15 miliarde de dolari, declara într-un interviu că Fed nu este pregătită să asigure o „aterizare lină“. Icahn crede că economia americană nu are cum să evite recesiunea până la finalul anului 2023, în linie cu estimările economiștilor de la Deutsche Bank. „Anticipăm că o înăsprire a politicii monetare nu face decât să adâncească recesiunea“, întărește Matthew Luzzetti, economistul-șef din SUA al băncii germane, citat de Fortune.
Europa și inflația
Europa are și ea o problemă cu inflația, dar până acum aceasta e generată mai mult de importurile mai scumpe de energie și alimente decât de supraîncălzirea economiei. Războiul din Ucraina și sancțiunile occidentale amenință fluxurile de aprovizionare cu energie pe continent. Prețurile la gaze vor fi în iarna următoare de cinci ori mai mari decât în SUA, iar cheltuielile cu energia casnică sunt de aproape două ori mai mari ca pondere procentuală în produsul intern brut (PIB) – parțial, pentru că Europa, în ansamblu, este mai săracă. Pe fondul creșterii prețurilor la energie, încrederea consumatorilor s-a prăbușit, iar companiile sunt și ele profund afectate.
Totuși, economia Zonei Euro va înregistra o creștere în 2022, dar va fi una fragilă. Iar dacă Europa va înceta toate importurile de gaz din Rusia – sau Kremlinul se va decide să oprească aprovizionarea –, pericolul recesiunii va crește.
Spre Asia
Creșterea globală este amenințată și de izbucnirea unui nou val pandemic în China. Pe 6 aprilie, China raporta peste 20.000 de cazuri noi de îmbolnăviri cu Omicron. Și pentru că autoritățile vor să elimine COVID-19, cei 26 de milioane de rezidenți din Shanghai și cei din alte câteva metropole se află în lockdown.
Dacă se menține relația dintre perioadele de lockdown și PIB, economia Chinei va fi cu 7,1% mai mică decât într-o situație fără nicio restricție, comentează analiștii băncii americane de investiții Goldman Sachs. Lockdownurile afectează și schimburile comerciale, care încă nu-și reveniseră complet după valurile anterioare.
Președintele Chinei, Xi Jinping, le-a cerut oficialilor săi să reducă pe cât posibil impactul restricțiilor. Doar că, dacă economia se va redeschide prea devreme, China se va confrunta cu un val de îmbolnăviri și decese, precum cel care a lovit recent Hong Kongul. Dacă va fi așa, consumatorii se vor speria, ceea ce va deveni o sursă de dezechilibru economic în sine.
Până când China nu va reuși să vaccineze un număr cât mai mare în rândul tinerilor, lockdownurile vor deveni o obișnuință a economiei chineze, dar și o sursă de volatilitate globală.
Vina pentru numeroasele probleme cu care se confruntă acum economia lumii revine în mod direct factorilor de decizie. Rolul Fed este de a înăspri politica monetară, când, de fapt, nu a făcut decât să guverneze o exuberanță. La rândul lor, guvernele europene au lăsat continentul să devină dependent de gazul rusesc, iar problema Chinei cu Omicronul era, în mare măsură, previzibilă și prezisă. Prin urmare, toate cele trei mari surse de probleme pentru economia globală puteau fi evitate, conchide The Economist.
Nori negri
Americanii au depus bani la bancă, europenii ar urma să aibă o creștere economică mai mică decât previzionaseră inițial.
- CHIBZUIȚI. Economia Statelor Unite a creat aproape 500.000 de locuri de muncă noi în martie. Gospodăriile americane au reușit în perioada pandemiei să strângă depozite de circa 2.500 de miliarde de dolari.
- PROGNOZE. Potrivit unui sondaj publicat de Reuters, previziunile de creștere economică pentru Germania au scăzut la 2,2%, de la 4% în sondajul din ianuarie. În Franța, creșterea ajustată este de 3,2% (față de 3,7%).