Știința cu chip de femeie: Cât bine și cât rău au făcut descope­ri­rile lui Marie Curie omenirii?

Oana Borviz 17/07/2020 | 11:54 Timp Liber
Știința cu chip de femeie: Cât bine și cât rău au făcut descope­ri­rile lui Marie Curie omenirii?

Este întrebarea pe care o ridică și cel mai proaspăt film dedicat savantei polo­neze. Fără a oferi însă vreun răspuns, „Radioactive“ oferă un portret cinetic al femeii care a făcut descoperiri ale căror efecte se simt și astăzi.

„Radioactive“, cel mai nou film al iranie­nei Marjane Satrapi – autoarea romanului grafic și a animației „Persepolis“ –, este una dintre acele pelicule care au avut pre­miera anul trecut la festivaluri importante (Festivalul Internațional de Film de la Toronto, în cazul de față), dar care nu au putut fi lansate în cinematografe până acum din pricina pandemiei.

Pe 24 iulie, filmul va avea premiera pe Amazon Prime, însă, dacă nu ai răbdare până atunci, trebuie să știi că este dispo­nibil pentru descărcare digitală încă de la jumătatea lui iunie.

Biografie neconvențională, în care se simte mâna de grafician a lui Satrapi, „Radioactive“ redă viața de adult a lui Marie Curie, de la relațiile de prietenie și iubire până la descoperirile uimitoare făcute în domeniul științei. Și mai face ceva nemai­întâlnit până acum într-un film dedicat ei: oferă două perspective opuse de a privi descoperirile sale.

ANTAGONISM. Al patrulea film biografic despre fiziciana și chimista de origine poloneză Marie Curie – după „Madame Curie“, din 1943, „Les Palmes de M. Schutz“, din 1997, și „Marie Curie: Cou­rage of Knowledge“, din 2016 –, „Radio­active“ surprinde cele mai importante aspecte din viața savantei Maria Salomea Skło­dowska (numele inițial al lui Marie Curie).

Filmul insistă pe detalii precum descoperirea radiului și a poloniului (elemente chimice ce aveau să stea la baza energiei atomice), primirea Nobelului pentru fizică în 1903 și pentru chimie în 1911 (Curie fiind prima femeie recompensată cu două premii Nobel), dezvoltarea teo­riei radioactivității, relația cu savantul Pierre Curie, care i-a fost colaborator și soț.

Dar, în același timp, filmul conturează două perspective antagoniste privind urmările muncii lui Curie: una pozitivă, redând modul benefic în care au fost folosite descoperirile ei; alta negativă, pri­vind puterea periculoasă a acestor sub­stanțe îndelung studiate de Marie și Pierre.

În timp ce o urmărim pe Marie (inter­pretată de Rosamund Pike cu o încăpățâ­nare aproape caricaturală) muncind până la epuizare, iubind pasional, luptând pentru recunoaștere, regizoarea Marjane Satrapi ne amintește, prin inserții grafice, de momente victori­oase și dramatice ce au la bază descope­ririle ei: radioterapia (este prezentat un băiețel bolnav de cancer care se vindecă), folosirea primei bombe din istorie (Hiroshima, 1945), un test nuclear (Nevada, 1961), un dezastru fără precedent (Cernobîl, 1986).

Sunt inserții futuriste care rup fluxul narativ, evidențiind riscurile enorme cu care acești savanți s-au confruntat din dorința de a demonstra științific exis­tența radiului și a poloniului (denumit astfel după țara de origine a lui Marie Curie), dar și modul criminal în care s-a profitat de descoperirile lor.

SEXISM. Imaginile cu cei doi soți măci­nând tone întregi de minereu pentru a extrage radiu în stare pură, cele în care antreprenorii privați încep să folosească radiul în produse precum pastă de dinți și cremă de față sau cele ce arată transfor­mările fizice și psihice prin care trec cei care intră în contact cu aceste substanțe (Marie însăși ajunge să se îmbolnă­vească, din cauza expunerii neprotejate, de anemie aplastică) sunt mai mult decât grăitoare.

În ciuda acestor repercusiuni, nu ai cum să nu admiri inteligența lui Marie Curie, îndârjirea cu care își urmează

visurile și cu care luptă împotriva discri­minării. Stu­diază în Franța pentru simplul fapt că în țara natală nu i se permite, pe motiv că e femeie. La primul Nobel, meritele descoperirilor i-au fost atribuite doar soțului său, care a ame­nințat că refuză Nobelul dacă nu îi este acordat și lui Marie. Ea a fost refuzată în mod repetat atunci când a solicitat fonduri de finanțare sau spațiu pentru laboratorul ei.

Întrucât știința depinde de logică, băr­bații credeau că femeile erau prea emo­ționale pentru a studia știința, că sunt doar hormoni și sentimente“, spune regizoarea, explicând manifestarea vădită a sexismului în acea epocă și mărturisin­du-și susținerea feminismului prin acțiu­­ne, nu prin cuvinte.

Marie Curie a demonstrat cât de mult se înșelau bărbații începutului de secol XX, făcând, pe baza descoperirilor unui alt savant, Henri Becquerel, descoperiri uluitoare precum elementele radioactive (care emit energie proprie), a căror denumire a inventat-o chiar ea.

PORTRET CINETIC. Adaptat după romanul grafic al lui Lauren Redniss din 2010, „Radioactive: Marie & Pierre Curie: A Tale of Love and Fallout“, filmul reconstituie fidel epoca marilor descoperiri (faruri, gramofon, mașini, telefon, avion, bombe), pe fondul căreia crește povestea de dragoste dintre Marie și Pierre, singurul bărbat care a susținut-o și care i-a recunoscut mintea sclipitoare.

Sam Riley (Pierre Curie) și Rosamund Pike au o chimie fenomenală aici, tradu­când perfect respectul și pasiunea pe care și le-au împărtășit acești doi savanți, energia pozitivă pe care și-o împrumutau unul altuia, dar și durerea devastatoare pe care Marie, spre exemplu, a trăit-o la moartea lui Pierre.

Sunt scene care-i arată goi în pat sau pe iarbă, înlănțuiți într-o iubire pe care cu greu ți-ai putea-o imagina la doi oameni de știință, ceea ce oferă filmului un plus de prospețime și firesc. Astfel de compo­ziții – în care jocul de tonuri și nuanțe este foarte pictural – contribuie la completarea portretului acestei femei sfidă­toare față de sexism și disprețuitoare a minților înguste. La fel, cadrele mari, distorsiunile faciale, imaginile halucinante (de regulă, viziunile și coșmarurile lui Marie) ajută la redarea cât mai fidelă a personalității ei excentrice.

Marjane Satrapi face astfel portretul cinetic al unei femei care a sfidat con­vențiile epocii sale, ajungând să facă descoperiri ale că­ror efecte reverberează până azi. Câte vieți au salvat sau au luat descoperirile ei este însă o întrebare la care nu vom pu­tea răspunde, probabil, niciodată.