Sincer, îndrăzneț, revelator, „Manifestul“ lui Bernardine Evaristo este portretul intim al uneia dintre cele mai iubite scriitoare contemporane

Sincer, îndrăzneț, revelator, „Manifestul“ lui Bernardine Evaristo este portretul intim al uneia dintre cele mai iubite scriitoare contemporane, dar și o carte necesară mai ales acelora care au uitat că toată puterea și frumusețea se află în ei.

În 2021, Corint publica în limba română cartea „Fată, femeie, alta“, un roman experimental despre femeile de culoare din Marea Britanie, care i-a adus scriitoarei Bernardine Evaristo Premiul Booker în 2019. Acum, la doi ani distanță, aceeași editură îi traduce o altă carte, un volum de memorii scris după primi­rea râvnitului premiu.

„Manifest. Despre cum să nu renunți niciodată“ este portretul intim al uneia dintre cele mai iubite scriitoare ale momentului, o carte necesară despre maturizare, curaj și dorința de a merge mai departe. Vei fi surprins să descoperi o femeie care a realizat atâtea lucruri doar pentru că a crezut cu putere în visurile ei și în ea însăși.

Genă

„Există un manifest în noi toți, unul care iese la iveală de-a lungul vieților noastre, se schimbă & se configurează prin intermediul experiențelor noastre. Acesta este al meu.“ Este ceea ce scrie Bernardine Evaristo la finalul cărții, în loc de concluzie, punctând considerente de genul „fii rebel, neobedient & curajos în creativitatea ta, asumă-ți riscuri în loc să urmezi traseele previzibile“.

Manifestul lui Evaristo este în primul rând poves­tea perseverenței ei, începând cu anii copilăriei, pe­trecută într-o familie numeroasă în Londra anilor ’60, și până astăzi, când trăiește în același oraș alături de soțul ei. „Mereu am simțit că am un soi de putere in­terioară prin care vreau să spun că nu cer mult și nici nu mă agăț de ceilalți, nu am nevoie mereu de aprobare și sunt fericită să petrec timp cu mine însămi.“

Această putere, de care a devenit conștientă încă de mică și pe care i-a insuflat-o mama, care își dorea ca toți cei opt copii ai săi să fie individualiști, mai de­grabă, decât conformiști, a ajutat-o în toată viața ei de adult, de la conexiunile pe care le-a construit cu alți oameni și până la realizările ei profesionale. Gena ex­perimentală, nevoia de a fi diferită au stat la baza spi­ritului ei creativ aventuros, care a îndemnat-o mereu să transforme obișnuitul în ceva nou.

Construită tematic, cartea este împărțită în șapte capitole în care Evaristo povestește despre moște­niri familiale și transgeneraționale, despre lo­cuin­țele în care a trăit și creat, despre teatru, poezie și fic­ți­une, despre influențe, ambiție și activism.

E înduioșător să citești despre povestea de dragoste dintre tatăl ei nigerian și mama ei britanică, despre nevoia ei de a merge în Nigeria pentru a-și cunoaște rădăcinile sau de a-și găsi o identitate, într-o vreme în care oamenii de culoare încă erau marginalizați, iar statul birasial nu era privit cu ochi buni.

Descoperi o puștoaică băiețoasă căreia îi place să citească, să scrie poezii (forma literară în care va scrie prima ei carte, „Island of Abraham“), să facă teatru (va studia teatrul și va înființa chiar o companie tea­trală); care învață repede că trebuie să se prețuiască, să aibă încredere în ea, să persevereze. Voința ei este fenomenală atât în anii copilăriei, cât și la vârsta adultă, când mută munții din loc pentru a face lucrurile să se întâmple (își promovează singură cărțile atunci când nimeni nu o face, înființează premii literare pentru scriitori de culoare, se autoinvită la evenimente lite­rare pentru a-și crea conexiuni în lumea editorială).

„Mi-am antrenat mintea să mă aștept la tot ce era mai bun din ceea ce putea oferi această meserie, chiar și atunci când nu se întâmpla asta“, recunoaște ea, invocând momentul în care a scris pe hârtie o „fantezie ambițioasă“, o afirmație legată de câștigarea Premiu­lui Booker, care chiar avea să fie al ei peste câțiva ani.

Șoaptă

Relații lesbiene, aventuri de-o noapte cu băr­bați, mutări continue prin cartierele londoneze, nopți întregi petrecute la masa de scris sunt expe­riențe despre care Evaristo povestește cu umor și luciditate și pe care le îmbrățișează, conștientă fiind că toate au dus la modelarea personalității ei; una care avea nevoie, mai mult decât orice, de libertate: „Li­ber­tatea de a se muta, libertatea de a nu avea un job banal, libertatea de a-mi urma toanele sexualității (…), libertatea de a scrie ficțiune experimentală“.

Această libertate a stat la baza creșterii sale ca om și scriitor, i-a dat curaj să creeze în conformitate cu instinctele ei poetice și ficționale (în cărțile ei experi­mentează cu forma și narațiunea, îmbinând ficțiunea cu poezia). A făcut-o să înțeleagă că succesul perso­nal are cel mai mult sens atunci când e folosit pentru a dezvolta comunități. A ajutat-o să-și creeze o etică extraordinară a muncii și să aibă grijă de sinele ei au­tentic. I-a dat putere să lupte neîncetat pentru moște­nirea ei: aceea de a lăsa „O șoaptă despre mine în lume./ Spiritul meu, o opera magna de cuvinte“.

Iconoclastă

După primirea Premiului Booker, Bernardine Evaristo a devenit una dintre cele mai citite scrii­toare contemporane, stilul ei expe­rimental atrăgând un public extrem de divers.

• Profa. Este profesoară de scriere creativă la Brunel University din Londra și vice­președintă aleasă pe viață la Royal Society of Literature. A publicat opt cărți de ficțiune și nouă de non-ficțiune.
• Prima.În 2020 a devenit prima femeie de culoare și prima scriitoare britanică de culoare în topurile de ficțiune din Regatul Unit.
• Scena. A înființat și a condus (între 1982 și 1988) prima companie teatrală pentru femeile de culoare, Theatre of Black Women.

Acest articol a apărut în numărul 174 al revistei NewMoney

FOTO: Getty