Sfârșitul unei ere: încotro se îndreaptă Fondul Proprietatea, la mai bine de un deceniu de la înființare

Acest articol apare în numărul 25 (9-22 octombrie) al revistei NewMoney

Mai mult de jumătate dintre activele Fondului Proprietatea, înfiinţat pentru despăgubirea celor expropriaţi de re­gi­mul comunist, au fost scoase la vân­za­re. Se pregăteşte un exit din România?

Americanii care administrează portofoliul Fondului Proprietatea (FP) spun că nu pot face niciun fel de comentariu cu privire la intențiile de vânzare ale acţio­narilor, însă din declarațiile lor reiese că a venit momentul găsirii unor cumpă­rători. Orice întârziere poate însemna pierderea trenului prețurilor bune, iar acționarii din spatele FP nu obișnuiesc să piardă trenuri.

„E un sentiment pozitiv vizavi de Ro­mâ­nia“, spune Greg Konieczny, CEO și manager de portofoliu al Fondului Proprietatea, avertizând că piețele, la fel ca economia, sunt ciclice. „Suntem în bull market de opt-nouă ani. E o perioadă foarte lungă de timp. Prin urmare, pre­țu­rile sunt atractive, însă riscul unei înce­tiniri a creșterii este tot mai accentuat“, lămurește Konieczny, reales recent de acționarii Fondului pentru un nou mandat de doi ani.

Lichidarea participațiilor la compa­nii­le din portofoliu a început de ceva timp, însă poate cea mai grăitoare miș­care a fost cea legată de căutarea unui cumpărător care să preia pachetul de 19,9% de la Hidroelectrica, „perla“ sistemului energetic din România și cea mai valoroasă participație din portofoliul FP (32%). „Pașii care ar fi trebuit făcuți în direcția unui IPO – nu am văzut niciun progres, nicio schimbare de atitudine a Guvernului în această privință. Decizia noastră de a ne uita la alte opțiuni și la potențiali cum­părători privați e o rută alternativă IPO-ului și asta nu e ceva neo­bișnuit în astfel de situații, de a vedea dacă o tran­zacție privată poate aduce un preț mai bun decât un IPO“, lămureşte Konieczny, deloc convins de noile decla­raţii privind listarea unui pachet de 10% din capitalul producătorului de energie.

CEI ȘAPTE ANI DE ACASĂ. În vară, Fondul a bătut palma cu Electrica pentru vânzarea acțiunilor pe care le avea la subsi­diarele companiei, cumulând 7,11% din valoarea activelor FP. Suma pe care o va încasa este de circa 850 de milioane de lei – 184,7 milioane de euro, aproximativ 10% din această sumă provenind din ultimele dividende pe care le va mai încasa. Admi­nistratorii Fondului caută cumpărător și pentru participația de 49% din Salrom, unul dintre cei mai mari pro­ducători de sare din Europa, potrivit unor declarații făcute în presa străină.

Valoarea pachetului este estimată la circa 40 de milioane de euro, în contextul în care marja de profit a Salrom este de peste 20%. În urmă cu doi ani, statul ro­mân, acţionarul majoritar al producă­to­rului, a respins varianta listării, lăsând puţine opţiuni de valorificare a pachetului deţinut de FP.

De altfel, doar trei dintre cele mai mari 14 companii de stat din portofoliu sunt listate pe bursă, iar la toate Fondul no­tează în cel mai recent raport o schimba­re de ansamblu negativă, cele mai însemnate fiind lipsa unui consiliu de adminis­traţie independent şi a unui management profesionist.

Alte „dezinvestiri“ însemnate sunt par­ti­cipațiile la Enel și Engie, estimate la circa două miliarde de lei (435 milioane de euro), respectiv 17,8% din valoarea totală a activelor FP. Tran­zacţiile ar putea fi încheiate până la fina­lul anului. Totodată, FP a vândut pe piaţa de capital volume mari de acţiuni OMV Petrom, valoarea portofoliului înjumătă­ţindu-se în ultimul an şi ajungând la sub 10% din capitalul produ­cătorului şi distribuitorului de carburanţi.

Dacă în zona de exit-uri Fondul a fost foarte activ în ultima perioadă, pe zona de achiziţii lucrurile stau cu totul diferit. O posibilă tranzacţie – intrarea în businessul Polisano, primul grup complet integrat în domeniul medical din România – a fost confirmată de Remus Borza, pre­şe­dintele companiei, în urmă cu o lună, însă administratorii fondului nu au făcut nicio precizare în legătură cu aceasta.

De altfel, singurul indiciu privind inten­ţiile lor rămâne dorinţa exprimată în repetate rânduri de diversificare a portofoliului, dominat în prezent de companii din zona de utilităţi, petrol şi gaze. Este însă incert în ce mă­sură FP se va diversifica în România sau peste hotare.

Fondul Proprietatea a fost înființat de Guvernul României în 2005, cu scopul de a asigura resursele financiare necesare despăgubirii persoanelor expropriate abuziv de regimul comunist. Foștii pro­prie­­tari cărora nu li s-au putut restitui imobilele în natură au primit acțiuni la Fond ca formă de compensație. În 2010, americanii de la Franklin Templeton au fost numiţi administratori, iar în 2011 Fondul a fost listat pe Bursa de Valori București.

Dacă la acea dată aproape 40% din acțiunile FP erau deținute de persoane fizi­ce române, procentul lor a scăzut, șapte ani mai târziu la 17%, acționarii principali devenind Elliott Associates (19,89%), City of London Investment (5,04%) și Grupul NN (5,02%).

În cei șapte ani pe piața de capital, acțiunile Fondului și-au dublat valoarea (119,19%), în vreme ce Valoarea Activului Net (VAN) pe acțiune, indicatorul-cheie de performanță a Fondului, s-a apreciat cu 45,85%, potrivit celor mai recente date publicate de Franklin Templeton.

CEL MAI DE TEMUT INVESTITOR. CV-ul celui mai însemnat acţionar ar putea oferi indicii suplimentare despre intenţiile administratorilor. Miliardarul american Paul Singer, omul din spatele Elliott Associa­tes, cel mai mare acționar al FP, este catalo­gat de presa străină drept „cel mai de te­mut investitor activist“ din lume. „Acti­vi­ș­tii“ sunt o categorie aparte de investitori, ei fiind interesați să obțină un loc la masă în companiile din portofoliu. O companie intră pe radarul unor astfel de investitori în special dacă este prost administrată și dacă acesta crede că poate eficientiza operațiunile, sporindu-i profitabilitatea.

Companiile de private equity, fondurile de hedge și oamenii bogați sunt, cel mai adesea, cei care își asumă rolul unor investitori „activiști“. Agresiv, tenace și fan al litigiilor, Paul Singer este temut de rivali, dar, în egală măsură, și de companiile și de statele în care a investit de-a lungul anilor. Singer s-a axat pe companii mi­niere, dar nu a ezitat să se „lupte“ până și cu Warren Buffett pentru preluarea celui mai mare distribuitor de electricitate din Texas – Oncor. Miliardarul a pornit la drum în 1977, cu 1,3 mili­oane de dolari strânși de la prieteni și de la familie. Acum, activele Elliott Management Corp. se ridică la 34 de miliarde de dolari.

„Elliott este stindardul investitorului activist în Europa, importând tehnici pe care le-am văzut în Statele Unite“, spune Christopher Sullivan, partener și specia­list în fuziuni și achiziții la firma de avo­catură Clifford Chance din Londra, citat de Bloomberg.

PERFORMANȚĂ. Descrierea modului de acțiune a investitorilor activiști se po­trivește mă­nușă cu portofoliul administrat acum de Franklin Templeton la FP, cele mai valoroase active fiind par­ti­ci­pațiile de­ți­nute la companiile de stat, in­trate adesea în atenția finanțatorilor in­ternaționali ai României din cauza mana­gementului defectuos.

De altfel, încă de la preluarea Fondului, administratorii americani ai FP au insistat asupra necesității angajării unor directori competenți. Iar cea mai mare victorie în acest sens poate fi considerată legea privind criteriile de selecție a conducerii acestor companii, introdusă de România tot la solicitarea creditorilor interna­ționali. Legea este cu atât mai importantă cu cât FP este acționar minoritar la marile companii de stat, ceea ce înseamnă că, deși are un loc la masa adunărilor gene­rale, are nevoie de sprijin la numărarea voturilor.

În acest context, adoptarea amendamentelor de modificare a legii guver­nanței corporative, în dezbatere acum în Parlament, ar reprezenta o lovitură dură pentru managerii Fondului Proprietatea, care rămân fără prea multe variante de eficientizare a activității companiilor din portofoliu.

Cât de dură? O spune același Greg Konieczny: „Vom asista, practic, la îngroparea guvernanței corporative în România“. No Comment.

FOTO: Guliver / Getty Images