S-a pregătit pentru ASE, a studiat Tehnica Dentară, dar acum face un sfert de milion de euro pe an din genți

Acest articol apare în numărul 28 (20 noiembrie – 3 decembrie) al revistei NewMoney

Pentru Ioana Ionescu, creatoarea bran­dului de genți YVY, „coliziunea“ cu lumea afacerilor reprezintă mate­ria­lizarea unui vechi citat al lui Nietzsche: „Ce nu te omoară te face mai puternic“. Iar până acum, antreprenoarea a dovedit că rezistă.

Povestea sa începe cu un „nu“. Ioana Ionescu (34 de ani) nu și-a dorit dintotdeauna să lucreze în producția de genți, cu toate că avea toate premisele. Pă­rin­ții ei au lucrat în domeniu toată viața, iar în anii ’60 chiar și-au luat brevet de producători de genți diplomat, gamă la care au lucrat până în anii ’90. După Revoluție, și-au diversificat pro­ducția și s-au îndreptat și către trusele speciale de cri­minalistică pentru dife­rite instituții ale statului.

„Producția este grea. Părinții nu ne-au în­drumat pe această cale. Sora mea a încercat și nu i-a plăcut, iar eu m-am pre­­gătit pentru ASE“, mărturisește antreprenoarea. Însă, în cele din urmă, a ales Stomatologia, așa cum studiase și sora ei. „Am manualitate foarte bună, am terminat Tehnica Dentară, dar nu m-am împăcat cu anatomia“, poves­tește ea. În cele din urmă, a ajuns tot la o altfel de producție, însă din nevoie. Tatăl ei s-a îmbolnăvit, iar toate economiile familiei au fost redi­rec­­țio­nate către în­să­nătoșirea lui. Dar, în ace­lași timp, nici nu și-ar fi dorit ca de mica afacere  a părin­ți­lor săi să se aleagă praful.

Geantă cu geantă. L-a convins cu greu pe tatăl său să renunțe la cele două produse de nișă și să se reorienteze spre producția de genți. De altfel, el a fost și cel care i-a desenat primul model de geantă. După dispariția tatălui său, a știut că va continua pe noua direcție. Doar că nu mai avea angajați, nici bani foarte mulți pentru a crea produse din piele. Avea doar un spațiu închiriat și câteva mașini mai vechi. Și-a făcut debutul în 2005, când a vândut primele mo­dele de genți, lucrate din înlocuitor de piele. „Condițiile mele de debut nu au fost ideale. Dar, prin muncă, poți să reușești orice“.

Avea, în schimb, o rețea de distribuție „moș­tenită“ de la tatăl său, astfel că gen­țile au ajuns la nivel național, în magazi­nele mari din orașele importante – printre ele, și numele cu tradiție din Capitală cum ar fi Unirea, Cocor, Bucur Obor sau Victoria. În primii ani, pe zona de pro­ducție a avut sprijinul unuia dintre prietenii tatălui său. Ulterior, în 2007-2008 a aplicat pentru fonduri europene, obținând maximul pentru acea schemă de finan­țare: 200.000 de euro.

Astfel a reușit să cumpere spațiul de pro­ducție – pentru care a plătit aproape 120.000 de euro – și utilaje noi. „Nu pu­team să băgăm utilajele într-un spațiu care nu ne oferea nicio garanție, mai ales că pentru a amplasa mașina de croit, care e foarte mare, a trebuit să dărâmăm fațada și apoi să o reconstruim“, explică antreprenoarea.

În timp, a început să participe la târguri internaționale – cel mai important fiind la Milano, unde a și câștigat un premiu –, iar produsele sale au ajuns în China, Singapore, Grecia, Belgia, Elveția, Iran, Germania, Franța și Marea Britanie – în magazinul Harrods din Londra.

Cu 15 oameni în subordine și o pro­ducție de aproape 400 de genți pe lună, Ioana Ionescu a avut anul trecut afaceri de 250.000 de euro. Pentru 2017 speră la o creștere de circa 20%, până la aproximativ 300.000 de euro. Prețul unei genți pornește de la 299 de lei și poate ajunge până la 749 de lei.

Pe lângă colecțiile de genți și ghiozdane pentru femei, precum și articolele pentru copii, Ioana Ionescu pregătește și o colecție dedicată bărba­ților, care va fi lansată cel mai pro­babil în prima parte a anului viitor, și care estimează că i-ar putea aduce o creș­tere cu aproape 40% a cifrei de afa­ceri pe 2018.

Numai că există și un revers al meda­liei, reprezentat de lipsa de spațiu și de forță de muncă calificată, două impedimente pe care un mic producător nu reușește întotdeauna să le depășească. Ioana Ionescu a fost tot timpul prudentă și nu a angajat mulți oameni dintr-odată, de teamă că nu ar putea să le plătească salariile. De-a lungul timpului a angajat și persoane tinere și fără experiență, pe care le-a pregătit. Dar toate acestea nu s-au dovedit o soluție pe termen lung. Anul trecut, de exemplu, a încercat să își mărească echipa, dar fără prea mare succes.

Dincolo de limitări. O soluție a celor două probleme a venit însă prin relocarea activității de producție: „Din cauza spațiului mic (150 mp în Crângași, n.r.), am mutat fabrica în zona Sibiului (într-un spațiu de aproape 500 mp, n.r.)“. Fiindcă aici, spune ea, a găsit și tehnicienii de care avea nevoie. „În funcție de contracte, vom putea avea în timp și sute de angajați. Nu mai suntem limitați de lipsa forței de muncă“, explică antreprenoa­rea, adăugând că producția unei genți YVY durează minimum opt ore, timp în care trece prin mâi­nile a cel puțin trei meșteri artizani.

Sibiul este, de altfel, unul dintre ora­șele cu tradiție în domeniul pielăriei, însă astăzi are puțin sub 50 de firme înregistrate în județ după CAEN-ul „fabricarea de articole de voiaj și maro­chi­nărie“. Totuși, la nivel național, în anul 2015, erau înregistrate puțin peste 300 de companii care activează în această industrie, cu circa 10% mai puține decât în urmă cu opt ani, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică.

Iancu Guda, pre­ședintele Asociației Analiștilor Fi­­nanciari Bancari din România (AAFBR), amin­tea recent că salariul minim pe eco­no­mie a fost majorat de 12 ori în ultimii opt ani și ar urma să mai crească de încă trei ori până în 2020, la o valoare de 2.400 de lei, față de 1.450 de lei în pre­­zent.

„Majorările consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat într-un ritm foarte accelerat, care nu a fost sus­ținut de evoluția corespunzătoare a pro­ductivității înregistrate la nivelul mediu­lui de afaceri“, explică Iancu Guda, care atrage atenția asupra efectelor negative pe termen scurt cauzate de majorarea nesus­te­nabilă a salariului minim: descu­rajarea antreprenoriatului, accentuarea diferen­țelor dintre firmele mari și cele mici, creș­terea șomajului în rândul tine­ri­lor.

Spre offline. Dacă în urmă cu 10-12 ani, când a început munca de producție, era foarte important ca brandurile să fie prezente în magazinele mari tradiționale, lucrurile sunt complet diferite astăzi. În momentul de față, YVY vinde doar online, dar Ioana Ionescu știe că nu poate crește fără a avea și o pre­zență im­por­tantă în offline. Este și motivul pentru care pre­gătește acum amenajarea unui showroom în fostul spațiu al fabricii din București.

Mai mult, și-ar dori să pună bazele unui concept store situat în zona cen­trală a Capitalei, care să acopere toate produsele din universul unei femei: de la marochinărie, la haine, produse cosme­tice, obiecte de design și cărți. „Este un proiect foarte ambițios. Mă gândesc la el de un an și jumătate“, spune antreprenoarea, care ar vrea, la un moment dat, să testeze și altă zonă în afară de ma­ro­chinărie. Însă nu poate face singură tot acest demers, ci ar mai avea nevoie de sprijinul altor mici producători care să vină cu produse complementare.

Până atunci, se concentrează pe creș­terea afacerii – pas cu pas, așa cum se scrie în Sibiul care îi va fi casă de acum încolo pentru zona de producție.

Povara producției

La fel ca în industria textilă, forța de muncă calificată și presiunea pe salariu sunt principalele provocări pentru orice antreprenor din industria de pielărie și marochinărie.

• La scară mică. Din cel puțin peste 300 de companii active în domeniul maro-chinăriei, majoritatea (circa 60%) sunt relativ mici, având cel mult nouă angajați, cu un salariu nominal net lunar de 1.236 lei la nivelul anului 2015, arată datele Institutului Național de Statistică.
• Greutatea salariului. Pentru firmele cu afaceri între 100.000 și 500.000 de euro, ponderea cheltuielilor cu salariile reprezenta 18% la nivelul anului 2015, cu șapte procente mai mult față de 2008, potrivit unui studiu al AAFBR.
• Șomeri cu diplomă. Tinerii absolvenți reprezintă categoria cu experiența cea mai redusă din forța de muncă. România înregistrează al treilea cel mai ridicat nivel al șomajului din UE pentru categoria 20-25 de ani, respectiv 24,2%. Șomajul poate fi determinat și de așteptările destul de ridicate ale tinerilor educați, însă creșterea salariului minim pe economie ridică o barieră dificilă pentru tinerii din micile orașe, care generează oricum acest fenomen, avertizează AAFBR.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney