Rock la Sibiu: Ce nume mari vin la ARTmania Festival

Între 27 și 28 iulie, Sibiul continuă să sărbătorească. Nu cu personaje de teatru, acrobați și dansatori, ci cu magicieni ai sunetelor rock. La ARTmania Festival îi veți asculta pe cei mai cool muzicieni ai momentului.

Acest articol a apărut în numărul 44 (9 – 22 iulie) al revistei NewMoney

Sibiu este locul în care se petrec, nu doar Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (printre cele mai importante festivaluri de artele spectacolului din lume) sau Sibiu Jazz Festival (cel mai bătrân festival al genului de la noi), ci și ARTmania Festival (primul festival românesc care a dezvoltat la noi conceptul de îmbinare între entertainment și artă). Din 2006, când a avut loc prima ediție, ARTmania a dat viață mai multor evenimente ce pro­movează rockul și artele inspirate din cultura rock prezentând totodată, în premieră, trupe precum Nightwish, HIM, Amorphis, Anathema, Lacrimosa sau Tiamat.

Nume mari ale rockului vor cânta și la cea de-a 13 ediție, al cărei line-up cuprinde artiști ce au dat un nou sens genurilor rock progresiv, psihedelic, black metal, neofolk și martial industrial.

Citiți și: Jason Derulo, unul dintre cei mai cameleonici cântăreți ai momentului, vine la Untold

Aceștia se vor afla pentru prima dată în România (Steven Wilson, Mogwai, Rome, Distorted Harmony, Zeal & Ardor), cu excepția celor de la Leprous, care revin la Sibiu, după concertul lor din 2014.

Fără pantofi. Britanicul Steven Wilson este, de departe, unul dintre cei mai așteptați artiști ai festivalului, „regele rockului progresiv“, cum a mai fost numit, fiind o adevărată senzație a momentului. Producător, compozitor și instrumentist, Wilson este, la cei 49 de ani, un adevărat artist cult, apreciat pentru com­pozițiile delirante în care amestecă ritmuri psihedelice, progresive și rein­terpretări ale muzicii anilor ’70.

A compus muzică ambientală (Bas-Communion), rock psihedelic postmo­dern (Porcupine Tree) și trip-hop

(No-Man), dar a ajuns să fie adulat pentru rock progresivul său sofisticat. „Cel mai de succes muzician britanic pe care majoritatea oamenilor nu l-a auzit niciodată“, așa cum l-a numit The Daily Telegraph, Wilson este genul de erou aproape inexistent în mainstream („Pot cânta două nopti la Royal Albert Hall și nimeni nu ob­servă în afară de fanii mei“), dar care și-a lăsat amprenta asupra unor genuri muzicale diverse, începând cu rock progresiv și până la psihedelic, pop, metal extrem, electronic și jazz. Este autorul a 50 de albume solo și de grup, a fost nominalizat de patru ori la Grammy și a câștigat trei premii Progressive Music Awards.

În concertul de la Sibiu aveți toate șansele să-l vedeți cântând desculț, pentru simplul fapt că Steven Wilson adoră, întocmai ca regretata Cesária Évora, să urce fără pantofi pe scenă.

Arhitecții sunetelor. Dacă pentru Steven Wilson, cea mai puternică sursă de inspirație este, chiar și astăzi, Pink Floyd, scoțienii de la Mogwai (alt cap de afiș la ARTmania) continuă să fie puternic inspirați de muzica celor de la Pixies și The Cure, My Bloody Valentine și Sonic Youth. Au reușit să facă senzație încă de la primul album, „Mogwai Young Team“, din 1997, un material „uluitor de dinamic, trecând fără probleme prin sunete liniștite, de o frumusețe blândă, la zgomote albe care zgârie creierul însoțite de ritm care pare de ciocan“, după cum îl descria criticul muzical Martin Strong. Iar de atunci, băieții de la Mogwai sunt din ce în ce mai apreciați pentru post-rockul pe care-l experi­mentează în piesele lor instrumentale, deși Stuart Braithwaite (chitară, voce), Barry Burns (chitară, pian, sintetizator, voce), Dominic Aitchinson (chitară bas) și Martin Bulloch (tobe) sunt asociați adesea și cu subgenuri muzicale precum shoegaze, math rock sau art rock. Piesele lor atent studiate, din care nu lip­sește însă nici spontaneitatea, au inspirat și regizori de film care le-au folosit în coloana sonoră a unor filme precum „Zidane: A 21st Century Portrait“, „Miami Vice“ sau „Les Revenants“.

O experiență muzicală inte­re­santă este și Rome, trupa luxem­burgheză de neofolk și martial industrial cunos­cută și cu numele de „arhitect al me­lancoliei“, grație temei centrale din piesele sale. Aranjamentele muzicale complexe – în care recunoști note de chanson franțuzesc, darkwave, acoustic rock, cold wave, post-punk, dark ambient, apocalyptic folk –, poezia și gustul pentru istorie (band-ul se inspiră adesea din autori precum Albert Camus sau Jean Genet) fac din trupa lui Jerome Reuter unul dintre cele mai interesante proiecte rock.

Elvețienii de la Zeal & Ardor ne vor face o demonstrație de avant-garde me­tal, israelienii de la Distorted Harmony ne vor arăta cât de bine sună metalul clasic progresiv într-o cheie modernă, iar nor­vegienii de la Leprous ne vor reaminti cât de frumos se pot înfrăți sunetele de progressive rock cu jazz și pure metal.

FOTO: Cinemagia