Recomandare de lectură: biografia lui Justine Henin, tenismena care a inspirat-o pe Simona Halep

Renunțările pot fi la fel de importante precum victoriile, iar ca să poți renunța trebuie să ai curaj – este ceea ce Justine Henin, fostă jucătoare de tenis, a aflat pe propria piele la doar 26 de ani. Ce a dus la acest moment și ce a urmat după el, aflăm din această biografie.

„Sunt astăzi aici ca să vă anunț că am decis să pun capăt carierei mele în tenis“, anunța pe 14 mai 2008, printr-o conferință de presă, belgianca Justine Henin, una dintre cele mai bune jucătoare din istoria sportului alb. Cu această declarație, Henin avea să șocheze o lume întreagă care nu putea să înțeleagă cum o sportivă în vârstă de 26 de ani, apreciată pentru tenacitatea mentală și pentru stilul special de a juca, pune racheta în cui pentru totdeauna.

Pornind de la acest moment, doi jurnaliști sportivi de origine franceză, Claude Moreau și Françoise Artigas, au alcătuit o biografie atent documentată, „Justine Henin. Game, set și sfârșit de carieră“ (pre­zentă în colecția de biografii a Editurii Publica), care ni se dezvăluie sub forma unui impresionant portret de campion și a unei surprinzătoare povești de viață.

Decizie neașteptată. „Este sfârșitul a ceva la care am visat încă de când aveam cinci ani. Astăzi, acel vis de copil ia sfârșit“, mărturisea, cu noduri în gât, la acea conferință de presă, sportiva căreia apropiații și fanii îi spuneau simplu „Juju“. Ce anume a dus la o astfel de decizie? Dispariția acelei bucurii cu care intra pe teren, lipsa acelui sens care altădată o motiva să se autodepășească, să reziste, să în­vingă. „După întoarcerea de la Berlin, după acea înfrângere în fața Dinarei Safina, mi-am dat seama că ajunsesem la sfârșitul drumului meu în tenis… Nu-mi mai doream să fiu acolo. Nu-mi mai doream să fac asta“, explica ea amintind de ultima înfrângere. Una minoră, căci, în momentul retragerii sale, Justine Henin era numărul unu mondial în tenisul feminin.

Acest curaj incredibil de a-și asuma sfârșitul carie­rei la o vârstă la care alte sportive de-abia pășesc spre marile victorii a devenit pașaportul ei spre o lume care nu avea nicio legătură cu performanțele, ci mai degrabă cu compasiunea: Justine avea să se dedice sută la sută susținerii copiilor bolnavi de cancer prin intermediul a două proiecte: fundația „Cele 20 de inimi ale Justinei“ și academia „Al șase­lea simț“ (înființate în memoria mamei sale care a murit răpusă de cancer pe când Justine avea doar 13 ani).

Atitudine de campion. Fără a literaturiza biografia valonei, Moreau și Artigas prezintă cu acura­tețe (uneori exagerată) parcursul lui Henin, de la anii copilăriei, când își surclasa toate partenerele de pe teren impresionându-și antrenorii, și până la momentul retragerii ei dintr-un sport în care a câștigat cam tot ce se putea (șapte Grand Slam-uri, patru French Open, două US Open, un Australian Open, ca să amintim doar câteva). Talent pur, dar mai ales voință, caracter și o inteligență aparte au fost valorile care au ajutat-o pe Henin să se șlefuiască, să avanseze și să domine, în condițiile în care datele sale fizice nu-i erau de ajutor (avea 1,67 metri și 57 de kilograme, spre deosebire de jucătoare ca Serena Williams, de 1,75 metri și 80 de kilograme sau Maria Șarapova, de 1,88 metri și 59 de kilograme).

Într-un astfel de context, Justine „un boț de femeie“, cum o numesc cei doi jurnaliști, a reușit practic imposibilul. „Capul și picioarele au supremația“, spunea fosta campioană cehoslovacă Martina Na­vratilova recunoscându-i valonei inteligența tactică și felul impresionant în care se prezenta pe teren.

Nu este deloc surprinzător așadar că Justine, mi­cuța cu „vorbire precisă“ și „privire tăioasă“, cu o concentrare care intimida, cu un joc subtil, complet, elegant, cu „un splendid și foarte eficient rever cu o singură mână“, cu o viteză de reacție surprinzătoare și o tehnică desăvârșită, era preferata belgienilor, situându-se pe primul loc în topul popularității, chiar și în fața Regelui Philippe și a Reginei Mathilde.

În picioare. Și nu doar preferata iubitorilor de tenis a fost Justine (a cincea jucătoare mondială ca avere, grație celor 13 milioane de euro câștigate doar în turnee), ci și a sponsorilor, care nu au re­nunțat la ea nici după retragere (cum este cazul Adidas, Randstad, Wilson sau Rolex).

Henin a avut de depășit drame de familie (moar­tea mamei, separarea de tată, divorțul), de învins boli și accidente care-i împuținau puterile, de sudat o echipă (cu antrenorul Carlos Rodriguez), de spulberat speculații (referitoare la dopaj). A trăit victorii de invidiat. A iubit un sport cu toată ființa ei și l-a părăsit atunci când a știut că nu mai poate primi nimic de la el. Toate acestea până la 26 de ani. Numai o ființă complexă, matură, empatică ar fi putut să facă toate acestea fără să se clatine, iar „Justine Henin. Game, set și sfârșit de carieră“ este, înainte de toate, despre cum a reușit „un boț“ de femeie să rămână mereu în picioare.

Valona cu nume de aur

Una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din toate timpurile, Justine Henin a intrat în istorie printr-un stil de joc unic, decizii surprinzătoare și o avere de invidiat.

• Perfect. 2007 a fost cel mai bun an al ei, cu 63 de victorii, dar și cu 5,5 milioane de dolari câștigate într-un singur sezon.
• Admirabil. În același an, a inaugurat „clubul Justine N1“, dedicat amatorilor și aspiranților la profesionalism în tenis.
• Strălucitor. În 2016, Henin a devenit primul jucător de tenis belgian introdus în International Tennis Hall of Fame.

FOTO: Guliver / Getty Images