Recomandare de carte: Povestea lui Othello și a Desdemonei, rescrisă într-o școală americană de la începutul anilor ’70

Cel de-al cincilea roman din proiectul Hogarth Shakespeare – o serie de șapte cărți inaugurată în 2015 de Editura Hogarth Press, prin care scriitori de renume reimaginează opere shakespeariene – îi aparține americancei Tracy Chevalier.

Acest articol a apărut în numărul 43 (25 iunie – 8 iulie) al revistei NewMoney 

Intitulată „Băiatul cel nou“, cartea reinterpre­tează povestea lui Othello, maurul cel viteaz care ajunge s-o ucidă, din gelozie, pe Desdemona lui. Devenit deja bestseller internațional și tradus de curând și în limba română la Editura Humanitas, romanul plasează marile teme ale tragediei shakes­peariene precum frica, gelozia, rasismul, trădarea și răzbu­na­rea în contextul anilor 1970, epoca în care a copi­lărit chiar autoarea.

În alt loc. „Am ales să reimaginez «Othello» fiindcă aceasta este prin excelență povestea unui outsider“, spune Chevalier mărturisind că ea însăși se consideră un outsider din moment ce a trăit „mai mult de jumătate de viață, ca americancă în Marea Britanie“. Faptul că a învățat într-o școală în care cei mai mulți elevi erau negri, înțelegând astfel de mică ce înseamnă să fii judecat în funcție de culoarea pielii, a determinat-o să-și plaseze acțiunea într-o școală dintr-o suburbie a Washingtonului, unde majoritatea elevilor erau albi.

Othello devine astfel Osei, un băiețel de culoare din Ghana, care se mută pentru scurtă vreme, îm­preună cu familia lui, la Washington. La cei 11 ani, Osei este obișnuit să fie „nou-venitul“ dintr-o școală și acel copil „altfel“ pe care toți îl ocolesc. Dar de data asta îi este puțin mai dificil pentru că, dacă la școlile la care a mai învățat până acum, mai erau și alți copii ca el (negri, chinezi, indieni), la noua școală este singurul care face notă discor­dantă privind culoarea pielii. Toți îl privesc cu suspiciune, toți au prejudecăți cu privire la oamenii de culoare (că miros altfel, că sunt cu toții din Africa, că excelează la sport etc.), toți îi pândesc slăbi­ciu­nile și greșelile pentru a-l putea acuza și umili.

Toți, în afară de Dee, noua Desdemonă și cea mai populară fată din școală, fata dulce cu cosițe aurii care nu este interesată decât de el, băiatul negru cu cap frumos și ochi pătrunzători, cu accentul lui ușor african, cu poveștile electrizante despre țara natală, cu suferința lui mascată.

Strategii. Sentimentele ce se nasc treptat între cei doi adolescenți nu sunt văzute cu ochi buni, nici de elevi (care n-au mai pomenit ca o mână neagră să mângâie obrajii sau cosițele unei fete albe), nici de profesori (care habar nu au cum să managerieze o astfel de situație).

Scena devine terenul de joacă al școlii, un teritoriu dominat de politici dure și unde se face împăr­țeala între învingători și ratați. Aici, pe parcursul unei singure zile, își concentrează autoarea acțiu­nea, conturându-și perfect personajele și țesând intriga ce mustește de tensiuni, sentimente contradictorii, declarații de dragoste și de război.

Ian (corespondentul lui Iago din tragedia lui Shakespeare), un băiețel frustrat, care nu prea știe ce-i iubirea și care se hrănește doar din suferințele altora, este strategul desăvârșit care reușește, prin abilitate psihologică, să schimbe multe destine: Rod, supusul care tânjește după respectul celor puternici; Mimi, „ciudata“ care, cu greu, ajunge să-și manifeste adevărata personalitate; Caper, bă­ia­tul sensibil, frumos și talentat; Blanca, fata care preferă să-și plângă de milă în văzul tuturor; Dee, fetița delicată și solară; Osei, băiatul inteligent și retras. Toți devin victimele strategiei fără cusur a lui Ian, aceștia nemaifiind la fel până la sfârșitul zilei.

La cote maxime. Plasarea personajelor din „Othello“ în epoca copilăriei scriitoarei este destul de interesantă, cu toate activitățile școlarilor de pe vremea ei (de la săritul corzii până la sporturi precum Kickball), cu moda acelor ani (jeanși evazați cu tivul brodat) sau prejudecățile privind oamenii de culoare, dar și cu billing-ul devenit astăzi din ce în ce mai îngrijorător. Chevalier a luat tot ce este mai intens emoțional din piesa lui Shakespeare și a transpus în viața unor adolescenți care ajung să cunoască iubirea, ura, izolarea, nesiguranța și tră­darea la intensitate maximă.

Poate că, pe alocuri, vocea adolescenților este ușor forțată, ca și cum ar aparține unor adulți, însă acest roman are marele merit de a fi surprins esența tragediei lui Shakespeare și, mai mult decât atât, de a fi redat acea felie din viața copiilor care seamănă izbitor de bine cu cea a oamenilor mari, și care e dominată de cruzime, indiferență și nedreptate.

O scriitoare cu tabieturi

Autoare a opt romane istorice, Tracy Chevalier este cunoscută mai ales pentru cea de-a doua carte, „Fata cu cercel de perlă“, un fenomen editorial, ecranizat în 2003.

• Cu suflet. De la „Albastru pur“, romanul de debut, și până la „Băiatul cel nou“, cel mai recent roman, cărțile sale sunt apreciate pentru bogăția detaliilor și pentru intrigile inteligent țesute.
• Cu familia. A lucrat câțiva ani într-o editură, dar din 1993, singurul birou la care scrie este cel de-acasă (deși adoră să scrie mai mult stând pe canapea).
• Cu stânga. Chevalier este stângace, scriindu-și manuscrisele de mână și transcriindu-le ulterior pe computer. Preferă cerneala albastră și stilourile de unică folosință.

FOTO: Guliver / Getty Images