Producția de echipamente pentru industria eoliană, un business de mii de miliarde de euro

Dacă își va urma politica anunțată, Europa va trăi următoarele zeci de ani sub zodia „Green Deal“, pactul ecologic european. Un program ambițios, prin care Uniunea Europeană vrea să ajungă un spațiu neutru din punct de vedere climatic în anul 2050.

Un plan care va afecta mai toate dimensiunile economiei continentului, energia, transporturile, industria, inclusiv comportamentul de zi cu zi al oamenilor, în acest demers al unei economii a Europei complet decarbonizate la nivelul anului 2050. Ceea ce înseamnă și că vor fi resurse financiare imense în joc și avem șansa să profităm.

România conectată

„Este nevoie de investiții de 7.000 de miliarde de euro pentru a se ajunge la toate obiectivele din «Green Deal» în 2050. 250 de miliarde de euro investiții anuale. Mă preocupă cât de pregătită este industria din România pentru aceste oportunități.

Câte chargere, ba­terii, mașini electrice sau pe hidrogen producem în România? E nevoie de un plan și de executarea acelui plan, dacă vrem să aducem ceva din acele 7.000 de miliarde de euro în România“. Remarca a fost fă­cută de Răzvan Nicolescu, fost ministru al energiei și actual partener la Deloitte, expert pe zona de energie și resurse pentru Europa de Est, una dintre cele mai autorizate voci în domeniu.

Ceea ce spune Nicolescu este că România nu trebuie să devină doar un importator de echipamente și tehnologie în acest context al schimbării economiei, ci și un pro­­ducător. Și, chiar dacă drumul este lung, semnele se arată. Dacia, de exemplu, au prezentat primul model 100% electric al mărcii, iar vânzările ma­șinii produse în fabrica din România vor începe în anii 2021-2022.

În țară există deja două fabrici de panouri fotovoltaice, una la Giurgiu și una în Constanța, deținute de Altius și de Tritech, care deja produc. La fel, AEM Timi­șoara fabrică de mai mulți ani contoare inteligente de gaze și energie elec­trică, echipamente care se vor instala în număr din ce în ce mai mare în rețelele din România.

În București, Electromagnetica produce și comercializează stații de încărcare a ma­șinilor electrice, la fel și un startup al unor tineri, Plugpoint. Tot lângă Capitală, un alt investitor local, Aeolus Energy, produce turbine eoliene de mici dimensiuni, iar Comelf produce la Bistrița componente pentru instalații eoliene. Rombat, cunoscutul producător român de acumulatori auto, a anunțat că va începe în acest an producția primelor baterii pentru mașini electrice, în timp ce fabrica de la Cernica, de lângă București, va putea echipa la capacitate maximă 20.000 de automobile electrice într-un an.

La Centrul Național de Cercetare pentru Hidrogen și Pile de Combustie, parte a unui institut de cercetări din Râmnicu Vâlcea, s-au creat deja pri­mele prototipuri de mașini pe hidrogen. Proiectul experimental Getica CCS, de captare și stocare subterană a carbonului provenit din emisiile centralelor pe cărbune din Oltenia, este poate cel mai cunoscut, iar dacă se va dovedi fezabil, ar putea schimba percepția actuală prin care căr­bunele ar urma să fie scos din mixul de generare a energiei electrice.

Fără focuri de paie

Piața este imensă, iar provocarea este să avem cât mai mult „Made in Romania“. Spre exemplu, potrivit unui studiu realizat de Deloitte, în România vor exista în 2030 o jumătate de milion de mașini electrice pe străzi, iar țara are nevoie, evident, de o infrastructură extinsă de puncte de alimentare, care acum este doar la început.

La fel, Planul Național Inte­grat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) vorbește despre 7.000 de mega­wați nou-instalați până în 2030 în capacități din sfera regenerabilelor-eolian, fotovoltaic și hidro din România și despre capaci­tăți de stocare la scară mare a energiei elec­trice (baterii) de peste 400 de me­ga­wați. Alt exemplu: în acest deceniu ar tre­bui ca fiecare dintre cele circa nouă mi­lioane de locuri de consum de energie electrică să aibă contor inteligent – acum sunt mai puțin de jumătate de milion instalate. Iar acestea sunt doar câteva exemple.

Cei mai afectați de tranziția energetică sunt europenii care trăiesc în regiunile carbonifere, unde drumul spre o economie complet decarbonizată este cel mai dificil, în contextul închiderii minelor și a centra­lelor pe cărbune. România are două astfel de regiuni, Oltenia și Valea Jiului, și pentru ele a fost creat un Fond al Tranziției Juste, din care țara noastră va primi 750 de mili­oane de euro.

„Banii vor merge, în principal, în dezvol­tare economică. Obiectivul meu ca raportor al Parlamentului European de finanțare a «Green Deal» este să nu alocăm acești bani pe focuri de paie, cum sunt măsurile de reconversie profesională care nu vor ajuta cu nimic minerii din Valea Jiului sau zona Olteniei. Degeaba faci reconversia unui miner în brutar sau în frizer, dacă nu există locuri de muncă în acele domenii.

Soluția este dezvoltarea economică, atra­gerea de investitori, în principal în indus­trie, adică în acele domenii în care se află calificările și abilitățile minerilor. Deci, banii vor merge în dezvoltare economică, vor fi sprijinite IMM-uri, întreprinzători, în special tineri întreprinzători“, a declarat euro­parlamentarul Siegfried Mureșan. Altfel spus, oportunitățile pentru Valea Jiului și zona Olteniei ar putea fi mai bune decât au fost oricând în ultimii 30 de ani.

FOTO: Getty
Acest articol a apărut în numărul 85 al revistei NewMoney